4,267 matches
-
secretă a existenței cuiva, surprinzând prin acuitate și precizie pe cei învinși. Seara se întâlnea de obicei în bucătărie cu Ovidiu și Carmina, fata părea epuizată după acel turnir de vizite pe care Ovidiu îl găsea necesar, pe chipul ei stăruia mai mereu umbra unei ezitări, a unei amărăciuni, pentru o fracțiune de secundă Sidonia se temea ca fata să nu fi descoperit deja bluful, și să nu dea înapoi cât încă nu era prea târziu. Le propunea să prăjească niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zile mă obosiseră la culme. Acum parcă am bateriile încărcate. Cu adevărat, parcă nu mai avea nimic pe suflet, nimic din vechile trăiri, neliniști, parcă lepădase acolo, în camera ei de fată, totul, creierul îi rămăsese curat, limpezit, nu mai stăruia în celule decât iritarea proaspătă, iscată de nerăbdarea lui Ovidiu de a pleca mai repede din casa părinților, afișată, o percepea ca pe o impolitețe, ca pe o demonstrație fățișă de respingere a acelei lumi, a lumii ei. Prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
total epuizați sub cearceafuri, după ce vor fi gustat cu lăcomie din pacea unor înțelegeri de scurtă durată, sau se vor trezi prea târziu când unul, din prea multă ură sau din prea multă iubire, îl va sfâșia pe celălalt. Violența stăruia între ei de multă vreme, atârna deasupra lor ca o primejdie, mult timp reușiseră s-o evite, să creadă că ea nu le va însufleți gesturile niciodată. Dar în seara aceea violența din ei răbufnise, reușise să le arate adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dai apă la moară femeii ăleia să-ți ia interviul? Probabil i-ai citit și tu articolele. — Cred că da... Nu țin minte, răspunse Șam. Sunt atâtea, cu toate rubricile și interviurile alea ale lor, de... — Dar ea-i celebra, stărui Eleanor. — Nu, eu sunt celebru, replică Șam, împungându-se cu degetul arătător în piept. Ea n-are suficientă vechime ca să fie celebra. — Atunci cunoscută. Pentru cât de mojica e cu toată lumea. — Ei bine, m-a sunat într-o zi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pauză, întreba: De ce s-a lăsat Adrian de scris? — S-a lăsat doar de scris române. S-a retras - într-un fel - din lumea românului. — Scriitorii nu se retrag niciodată. Nimeni nu renunță de bună voie. — Continuă să scrie non-ficțiune, stărui Eleanor. — Te referi la antologiile alea? Alea-nseamnă numai muncă de decupaj și de pus cap la cap niște texte. — Au totuși niște studii introductive. Da, au niște studii introductive, o îngâna Șam. Ce Dumnezeu, Ellie?! Adrian Ludlow a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Această remarcă păru să aibă un efect mai mare decât cel dorit de el. Tot Șam a fost cel care a rupt tăcerea încordata. — Păi, atunci... pa, spuse el. Ellie, o să trec după vas când mă-ntorc. Stai puțin, Șam! stărui Eleanor. — Îmi pare rău, dar trebuie s-o șterg, spuse Șam și dispăru. Auziră ușa din fața închizându-se în urma lui. Eleanor se întoarse către Adrian. — Doar nu vrei să spui c-ai acceptat ideea aia trăsnita? Doar n-ai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
maici cu internat din Hampshire, răspunse Fanny. Nu ne-am putea întoarce acum la persoana dumneavoastră? De ce v-ați lăsat de scris? — Am ajuns la concluzia că opera mea este încheiată. Că nu mai am nimic de spus. — Chiar așa? stărui ea. — Chiar așa, răspunse el. — Treaba asta nu v-a îngrijorat? — O vreme, da. Pe urma a început să-mi placă. — Cum așa? — E ca si cum ți s-ar termină benzină și ți se oprește mașină, îi explică Adrian. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la asemenea agape literare sponsorizate din bani publici? — S-au dus vremurile când primeam invitații, mărturisi Adrian. — Probabil că, prin comparație, viața petrecută într-o casă de vacanță rurală, sub coridorul aerian de la Gatwick, vi se pare monotona. — Ba deloc, stărui Adrian. Pentru mine gândul că nu trebuie să mai fac parte din mulțimile agitate și îngrijorate din aerogări e o sursă de satisfacție profundă. Mai ales în această perioadă a anului. — Știu, și mie mi-e groază de ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fanny. — Ești foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret cât de mic când îți vezi articolele ieșind de sub tipar? — Nu. — Ei, hai, pe bune! stărui el, imitând manieră ei inchizitoriala. — De ce m-ar încerca? întreba ea. Îndeplinesc o functie culturală prețioasă. — I-auzi! Și care-i aia? — În ziua de azi se face prea multa publicitate, iar lumea confundă succesul cu realizările adevărate. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
unul la aeroport. — Iar eu vreau să cumpăr un ziar de azi, spuse Fanny. — Am crezut ca-n următoarele două săptămâni o să dai naibii ziarele, zise el. — E ca si cum as trage o ultimă țigară înainte de a mă lasă de fumat, stărui față. — Ce-ți apare? — Jurnalul meu și un interviu cu Adrian Ludlow. — Adrian și mai cum? — Da, ofta Fanny. Mă tem că, deschizând ziarul de azi, o grămadă de lume o sa se-ntrebe „Adrian și mai cum?“ — Atunci de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și eu adormisem de mult. Magda Geană, clasa a VII-a B 13. GÂNDURI... GÂNDURI... Identitate Eu sunt un nimeni, un nimeni trecând prin viață, o singură lumină rătăcită. Cum? M-am prins odată într-o poveste frumoasă și am stăruit prea mult la ușa vieții. Cineva m-a luat și m-a ars într-un suflet, pe mine, un nimeni răsărit din nimic, o viitoare temelie de casă. Și admirând odată o stea, un vis fără casă, l-am luat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aprozar al cafenelei. Chiar dacă foarte curată și cu pereții În calcio-vecchio, mobilată În stilul cafenelei “Einstein” de lângă Rathaus-ul vienez, dotată cu un expresso italian și cu instalații de torefacție aduse de la Florența, mirosul de varză murată și cartofi stricați mai stăruia Încă În Încăpere, după părerea celor mai exigenți clienți. Urmele lui Brândușă sunt de neșters, se plângea Ajan ori de câte ori Cain strâmba din nas fără motiv aparent. În mintea armeanului, singura pricină de nemulțumire a cuiva care Îi călca pragul putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gesticulație, Într-o Încercare ieftină și tristă de a-și ascunde declinul apropiat. Atunci a hotărât să se mărite. Cel mai potrivit era Coriolan pentru că el nu-și propusese niciodată să șteargă harta amară a trupului ei peste care Încă stăruia, după atâția ani, umbra cu miros de tutun și de nuci verzi a lui Radu Slăvoacă. 34. Găsise plicul În zăpadă Înainte ca poștașul să treacă pe strada lor. Căzuse din cer, de bună seamă. Plicul avea culoarea hârtiei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
N-am "interpretat" eu însămi rolul Jane? N-a fost Iordan lordul în ușor declin? Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pentru că orice călătorie trebuie să aibă un scop, să te mobilizeze, se mișcă aerul în jurul tău, staza din piept începe să se degajeze. Atâta doar că drumul meu nu pare să mai aibă vreun sens... Melodia lui George Harrison îmi stăruie încă în minte ca o deșartă speranță. "I look at you all see the love there that's sleeping." Golul nu este altceva decât alternativa sau urmarea unui preaplin. Când nu mai poți ține preaplinul, încovoiat sub greutatea lui, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aparțin, așa cum nici ei nu-mi mai aparțin de multă vreme. Poate și ei gândeau exact ca și sătenii, că el s-a întors aici pentru ca să moară. Până și Lala, prima lui soție, de la care nu a avut copii, îi stăruia mai vie în minte și cumva mai apropiată. Nu mai știa nimic de ea și nici nu încercase să afle, totuși o simțea în momentul de față mai apropiată decât familia lui cea zgomotoasă. Deși chipul Lalei abia și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu fața în sus? Da, da! Ai înțeles, în sfârșit! Spune-mi numele! Spune-mi repede numele! Numele tău nu poate fi decât Rumpelstiltskin! îi strigă ea, în timp ce animalul se volatiliza, ca și cum n-ar fi fost, doar pirueta lui a stăruit suspendată pentru o clipă în aer, ca o umbră, ca o nebuloasă, alături de coada de Armadillo ce rămase o vreme în urmă, torcând și irizând aerul ca un fuior. Somnul. Trandafirul și Privighetoarea În ziua în care a aflat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privighetoarea lui Wilde cu pieptul apăsat în ghimpele trandafirului ce se urzea în roșu în plină iarnă. Un frig îngrozitor, cu frisoane, însoțit de o durere ascuțită o trezește lent din somn. Aprinde lumina, trandafirul cel roșu și trufaș încă stăruie în mintea ei. Abia aștepta să-l sune pe Damiel să-i povestească visul. Un astfel de vis merita a fi tălmăcit. De ce a aprins lumina, nici ea nu prea știa, doar cunoștea exact locul medicamentelor. Privea stăruitor în oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mici și magici. Expresia lui nedefinită îi amintește un chip cunoscut sau pe care l-a mai văzut undeva. S-a trezit anevoios, ca după o grea despărțire, s-a trezit cu imaginea acestui om în minte, ce a mai stăruit o vreme. Peste câteva zile, a dat peste articolul tăiat de ea din ziar despre Ouro Prieto. A remarcat poza lui Jorges, care o privea intens din chenarul paginii, la fel de intens și cu aceeași căutătură ca cea a omului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de hârtie, din "teatrul de umbre", ce fuseseră de mult mutate în camera de la subsol. În plus, dispăruse noptiera, adăugată mai târziu, ce era în ultima vreme înțesată cu medicamente. S-a îndreptat încet către ușa închisă. Mâna i-a stăruit o vreme pe clanță, nici ea nu știa de ce, unde avea să se ducă? Apoi a realizat că apăsarea ei repetată nu avea niciun efect, clanța nu putea fi mișcată din loc, iar ușa nu se deschidea. A privit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să fii prizoniera propriei tale camere, singura în care-ți puteai găsi odinioară refugiul! S-a trezit brusc, de data aceasta cu visul foarte clar, stăruind ca o amenințare în mintea ei. A continuat să zacă o vreme în pat. A încercat să-și amintească unde a citit că în lumea de dincolo vei fi locuind într-o casă identică cu cea pe care ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
însoțitor al meu, necunoscut? Și, în timp ce-mi făceam loc prin perdeaua de praf și fum, mă tot întrebam cum aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi aminteam nici figura lui, nici cine este, în schimb îmi stăruia în minte mutra antipatică a dirijorului de carte, a tânărului oacheș și arătos, cel ce a transmutat-o în zona transfigurată cu dimensiuni faustice a librăriei. Pe el, da, mi-l amintesc perfect, fără să-l cunosc, îmi pot reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un suport al acțiunilor noastre în diversele noastre domenii de interes. Fiecare dintre noi are vise. Avem o oarecare idee asupra felului în care am vrea să ne trăim viața și asupra drepturilor noastre firești, dar în străfundurile subconștientului nostru stăruie ideea că avem un rol anume în transformarea acestei lumi într-un loc mai bun. Din nefericire, mi se confirmă prea des faptul că rutina zilnică și așa-zisa "realitate de zi cu zi" stau în calea împlinirii viselor noastre
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
convingeri. Acum ești pregătit să înlocuiești vechile opinii cu altele noi, pe care le vei putea mai apoi transforma în convingeri, o dată cu găsirea de dovezi și experiențe care să le susțină. Sînt convins că într-un colț al minții tale stăruie încă ideea că nu poate să fie totul atît de simplu. Oricum, te-aș ruga să faci toate aceste exerciții, dar neapărat în scris, deoarece astfel vei fi mai inspirat. ÎNLOCUIEȘTE VECHEA OPINIE CU UNA NOUĂ Acum, caută o nouă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
folosea atunci când voia să afișeze diferența de cunoaștere dintre el și ceilalți și indică plita pe care aștepta o strachină mare și plină cu grăunțe de porumb fierte. Valerică mâncă bine și repede pentru că tot timpul cele două litere Îi stăruiau În minte, ba chiar Începuse să-și pună multe Întrebări legate de „acest aspect”, așa cum Îi plăcea lui Victor să zică. Vrei să mai scrii oleacă?, Își rugă el tatăl care Îl privea Întrebător. Ce să mai scriu că nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]