648 matches
-
se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri până azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit cu niște mlădieri mai blânde, poate de credință ori poate de pasiune. Văzînd-o cum stătea, zăpăcită de privirea lui stăruitoare, cu bucuria încremenită pe față, Bologa simți un surâs cald în inimă și vru s-o îndemne să vorbească. Și Ilona, parcă i-ar fi ghicit dorința, începu să povestească repede, oprindu-se uneori în mijlocul cuvintelor, aproape înfricoșată ca de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apă... Apostol Bologa închise bine ușa. Întunericul de afară i se păru atât de amar, că se înfricoșă. Merse spre poartă, ajunse în uliță și porni spre sat. Casele îl priveau cu ochi galbeni, mirați. Drumul mijea ca o chemare stăruitoare. Nici un gând nu-i lumina în minte, inima însă îi poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Plombat cu premii, și talentul cariat rezistă o vreme. Oricât de delicioasă ar fi clipa, tot aperitiv rămâne. Nu li se poate pretinde scriitorilor să fie antialcoolici, fideli puterii și în dragoste. Ar fi peste poate. Pe termen scurt, strălucesc stăruitoarele mediocrități. Unii au crezut că alternativa la mămăligă este cozonacul. Mor unii cu convingerea că, dacă mai trăiau câțiva ani, dărâmau munți. Nu există cărți de memorii în care autorul să-și facă harakirii. Dacă nu mi-ar fi un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
găsi doar umbre care zac. El a plecat și voi vreți să îl vedeți, Dar orbiți în neștiința celui drept. De ce când iar în minte el apare Voi tremurați și vă visați în al său piept? De ce sunteți atât de stăruitori De lacrimile ce cad ca un izvor? Nu știți să le ștergeți, doar priviți Spre o eternitate de neoprit. Mâine va fi o nouă zi pentru noi, Hai să lăsăm tristețea deoparte! E fără sens, e umilitor Să tot plângeți
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
psihologic eliberarea dorinței de a dobândi bunuri de inhibițiile eticii tradiționaliste. Asceza zdrobește cătușele dorinței de câștig, nu numai legalizând-o, ci (în sensul prezentării noastre) privind-o ca pe una voită de Dumnezeu [...]. Evaluarea religioasă a muncii profesionale neobosite, stăruitoare, sistematice, laice, drept mijloc ascetic suprem și, în același timp, drept confirmarea cea mai sigură și mai vădită a omului renăscut și a autenticității credinței sale, trebuia să fie cea mai puternică pârghie posibilă a expansiunii acelei concepții despre viață
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
SIDA CA UN RAHAT CE E. și: INGLIS = POPONAR BOLÎND ȘI GREȚOS Stau acolo și mă uit puțin la asta. Încep să chicotesc și mă doare Într-o parte. Apoi mă cuprinde o senzație de depresie, urmată de o indignare stăruitoare. A fost un lucru greșit să-i facem una ca asta unui confrate ofițer. Nu-i acceptabil să se Întâmple așa ceva În cadrul forțelor de ordine. Sunt un Împuțit de reprezentant al guvernului central. Să descrii un confrate ofițer În stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
parte din sensurile lor. Ambele indică o activitate mentală focalizată, Îndelungată și profundă. Contemplarea este Îndreptată spre În afară, vizează un lucru sau un eveniment și angajează de obicei văzul, simțul care se pretează cel mai bine la o examinare stăruitoare, multilaterală și polivalentă. Și care, de cele mai multe ori, este Însoțită de admirație și emoție. Meditația este o activitate de sens contrar contemplării, ea este Îndreptată spre Înăuntru și vizează imagini interiorizate Însoțite de un Întreg halou conceptual și simbolic, ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
spune lui Moise, „Te voi pune pe stâncă” (conform Exod 33, 22); astfel că, această mișcare este și un gen de stabilitate. Stânca este Hristos (I Cor., 10, 4). Deci, dacă dorim să creștem, spune Sfântul Grigorie, trebuie să fim stăruitori în Hristos, care reprezintă virtutea perfectă. Paradoxul Sfântului Grigorie reprezintă un profund adevăr al aspirației spirituale<footnote C.W. Macleod, “Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa...”, pp. 377-378. footnote>. Există, așadar, viziunea extatică a lui Dumnezeu în
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
atenție este cea a mitosferei, concepută ca înveliș imaginar al speciei umane, în care aceasta își desfășoară existența precum în celelalte sfere, naturale, ca atmosfera și hidrosfera, și în afara căreia viața sa nu poate fi concepută: "dintr-o retrospectivă analitică stăruitoare a treptelor gândirii cognitive, se poate observa că miturile sunt niște organisme vii care însoțesc pas cu pas istoria omenirii și nu au părăsit-o nici acum. Iată prin urmare de ce am putea vorbi de o mitosferă ca sistem de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Apoi se prăbuși în fotoliul roșu și închise ochii. Pe măsură ce își sorbea vinul și începea să se destindă, gândurile pe care le respinsese cu atâta succes până atunci îi năvăliră din nou în minte. Gânduri despre InvestorCorp. Și, chiar mai stăruitoare, gânduri despre invitația la nuntă. Cel mai surprinzător era că invitația exista, în primul rând. Nici nu știa ce o irita mai tare. Faptul că nu se căsătoriseră mai devreme sau faptul că asta aveau să facă acum. Nieve Stapleton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Poate că, dacă și Hitler ar fi așteptat un pic Înainte să urce În barca naziștilor, ar fi ajuns și el mai repede Führer. Schwarze Korps, noiembrie, 1935 1 Lucruri dintre cele mai stranii se petrec În visele Întunecate ale Stăruitorului cel Mare... Azidimineață, la colțul dintre străzile Friedrichstrasse și Jägerstrasse, am văzut doi bărbați, doi SA-iști, deșurubând avizierul roșu al ziarului Der Stürmer de pe zidul unei clădiri. Der Stürmer este cotidianul antisemit condus de Julius Streicher, hăitaș de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Unde-i Blanchard? El e cel cu care voiam de fapt să discut. Nu știu, domnule, i-am răspuns, luând poziția de drepți. Green îmi făcu semn spre un fotoliu. Am luat loc, iar comandantul mă fixă cu o privire stăruitoare. — Ai la dispoziție cincizeci de cuvinte sau chiar și mai puține ca să-mi explici purtarea partenerului tău de luni seară. Dă-i drumul. Domnule, sora mai mică a lui Lee a fost ucisă când nu era doar un puști, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
face-o să-și schimbe părerea despre un bărbat și pentru care n-ar sta la negocieri (împreună cu părul excesiv de pe spinare și/sau transpirația excesivă, predilecția pentru umor porcos și orice tip de fundamentalism religios), dar în ciuda încercărilor ei stăruitoare de a-l dezaproba (ironii, ochi dați peste cap, neîncetate tachinări), în sinea ei i se părea un lucru simpatic. Sincer vorbind, îi plăcea mai ales când o lăsa pe ea să aleagă echipamentul membrilor găștii la începutul fiecărui joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a rostogolit peste noi, în avalanșă, aducându-ne deprecierea leului, a grânelor și a petrolului. Pe de altă parte plasamentul nefericit al depozitului de lei din contul „C” a fost un act de complezență, pe care l-am făcut în urma stăruitoarelor dumitale rugăminți. „Qui ne risque, ne gagne pas”. Astfel că orice pretenție ridicată de dumneata în fața acestui caz de forță majoră e înălțată pe un eșafod prea șubred, pe care îl voi dărâma la prima instanță judecătorească. Cât privește amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unor veterani ai anilor șaizeci să arunce acum bombe În Europa. N-aș fi crezut pentru nimic În lume că americanii, la a căror literatură, muzică, cinematografie și mod de viață am privit vreo treizeci de ani cu cea mai stăruitoare admirație tembelă, vor ajunge să mă calce pe nervul optic, purtînd acum În capul meu și sub casca lor un atît de mediatizat nimb de zona zoster justițiară. Nu Întîmplător, presupun, pe la Începutul războiului din Iugoslavia au rulat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel aliniat.“). Subiectul pasiv este instituția sau autoritatea publică în al cărei serviciu se găsește făptuitorul. Latura obiectivă constă fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune și anume: - pretinderea (o cerință stăruitoare) sau preluarea (a lua în posesie) de către un funcționar a unei sume de bani sau a altor foloase ce nu i se cuvin: - acceptarea (acordul cu privire la ofertă) unor astfel de foloase ori nerespingerea (acceptarea tacită), promisiunea unor astfel de foloase
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
interogatoriu. Părea mai suplu și mai bătrîn decît mi-l aminteam, iar puternica lumină fluorescentă dădea tenului său o strălucire palidă. Privi peste umărul meu, de parcă se aștepta să vadă pe altcineva, apoi Își plecă ochii ca să evite privirea mea stăruitoare. — Frank... ești bine? M-am Întins peste masă, sperînd să-i strîng mîna, dar polițistul care stătea Între noi și-a ridicat brațul rigid ca o barieră. — Danvila mi-a explicat toată povestea. E clar că-i vreo greșeală nebunească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să mă avertizeze cînd merg prea departe - adică rolul pe care-l avea Frank la Clubul Nautico. — Uite ce-i... Bobby, nu pot... — Ba poți! Crawford mă apucă de Încheietură și mă trase spre el peste masă. De sub pledoaria lui stăruitoare se Întrezărea o neobișnuită fervoare de misionar ce părea să i se perinde prin minte precum viziunile provocate de malarie ale acelui tînăr ofițer districtual cu care semăna atît de tare, făcîndu-l să ceară ajutorul unui călător aflat În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nemărturisite Îngrijorări, Întîrzie cel puțin de două ori pe zi În fața oglinzii ovale, apoi În fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea Îi apare mărită pînă la deslușirea porilor; Își Îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce În ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tîmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele În vîrstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce În ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
eternitățile, fără să-ți dai seama, nici el nu știe că sîntem cuprinși În ele, deși, aparent, tu aparții, Încă, acestei lumi. Spune-mi!” - „Ce?” Nu-mi dădu nici un răspuns, se apropie doar și mă sărută prelung, că-i simții, stăruitoare, căldura buzelor pe obraji. - „Nimeni n-ar crede taina unei asemenea realități”. „Asta pentru că tainele acestei lumi, dacă le-am Închipui În cercuri concentrice, noi ne aflăm abia la primul sau al doilea cerc al cunoașterii, și nu le vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu alte milioane de oameni. O dovadă ne dă însuși d. Holban. Într-o cumpănă pune 12 ani de muncă literară a "Convorbirilor" și într-alta ridicola sa personalitate, și, pentru că e român, crede a putea contesta meritul unor lucrări stăruitoare. D. Holban n-a produs nimic, nu știe nimic, nu însemnează nimic, cu toate acestea, fiindcă e român, ține cumpănă la toate. Apoi nu e așa. Ceilalți sânt asemenea români - desigur că după origine, limbă și mutre mult mai curați
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
unor asemenea "prejudiții". Numărul evreilor în Europa apuseană e atât de mic încît ei nu pot exercita o influență simțită asupra civilizațiunei naționale; dar prin granița noastră de la răsărit pătrunde an cu an din inexaurabilul leagăn polonez un număr de stăruitori tineri, vânzători de pantaloni a căror copii și nepoți vor stăpâni odinioară bursa și gazetele Germaniei; imigrația crește văzând cu ochii și tot mai serioasă se face întrebarea cum vom putea contopi acest element străin cu al nostru. Izrailiții de la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și prietenoasa bucurie de muncă a poporului nostru; în mii de sate germane stă evreul care-și cumpără vecinii prin cămătărie. Între bărbații conducători în arte și științe numărul evreilor nu e tocmai mare; cu atât mai numeroasă însă e stăruitoarea ceață a talentelor semitice de rangul al treilea. Și cât de strâns legat întreolaltă este acest roi de literați; cât de sigur lucrează pe baza recunoscutului principiu de afaceri al reciprocității institutul de asigurare a nemuririi, în așa chip că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dulce melancolie, deschidea încet și pe nesimțite ușa secretă în care stătea ascunsă întreaga mea putere de a fi fericit în singurătate. Încerc astăzi să înțeleg de ce pentru mine răul își pierduse sensul, de ce atât de total în această euforie stăruitoare, deloc efemeră care se instalase în mine parcă definitiv și care mă făcea să văd totul scăldat într-o eternă lumină? Era cumva o sublimare a durerii pe care moartea mamei mi-o lăsase în suflet? Poate! Fiindcă adesea rămâneam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]