649 matches
-
mai uscat. Ținînd-o pe Gina de deget, așa cum, în copilărie, o ținusem pe Marcela de fustiță, când ne jucam de-a trenul, am străbătut ultima porțiune a culoarului care urca în pantă lină, la capătul căreia se vedea o ușă stacojie, mai mare decât aceea din camera Ginei. Înainte să o deschidă, Gina se opri și se propti cu spatele de lemnul umed. Am îmbrățișat-o și am intrat astfel, aproape prăbușindu-ne, în sala plină de întuneric spre care dădea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acum izbeau cu cozile ude dalele podelei, căscând din fălcile dințate. Gâfâind, am ajuns în fine în sala mineralelor, care aruncau umbre colorate pe pereți. Am găsit maneta de unde aprinseserăm lumina, dar nici urmă de ușă! Și fusese acolo, ușa stacojie care dădea spre coridorul subteran. Am pipăit toți pereții, aproape plângând de disperare, dar fără rezultat. Trebuia să ieșim pe poarta muzeului. Dacă era încuiată, eram pierduți. Ne-am întors din drum înfruntînd valurile de insecte, care acum erau vioaie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
greu de toamnă. Salcia, cu o creangă foarte lungă, ajungând până la marchiză, vibra în adierile ușoare de vânt. La întretăierea a două crengi picotea o pisică portocalie vârstată cu un ruginiu întunecat. Lăsă geamul deschis, dar trase draperiile de damasc stacojiu. În cameră se lăsă o semiumbră roșiatică. O rază de lumină, trecând printre draperii, lovea colțul lustruit al bibliotecii, acolo unde se afla micul crucifix metalic, care luci brusc cu flacără albă. Începu să scoată cărțile din bibliotecă și să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umeri în rafturile lui și începu să scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
între pianină și sofa. Când auzi trosnetul flăcărilor, se întoarse cu fața în jos, cufundîndu-și obrajii în valurile de pânzeturi amețitoare. Adormi instantaneu. REM Cortázar, un Márquez ferfenițit (Erendira, ediția cea mare), Manuscrisul de la Saragosa în legătură țeapănă de carton stacojiu, vreun metru de "Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
recunoști în unele pasaje din zodiac, dar altele nu mi s-ar potrivi în nici un fel. Renunți și ne apucăm să facem patul. Apoi ne dezbrăcăm (tu, ca întotdeauna, te schimbi în baie și apari, pudică, în capotul cu flori stacojii pe sub care, spre mereu reînnoita mea dezamăgire, nu mai porți nimic). Eu sânt de mult sub imensa pilotă când intri și tu în pat și te lipești imediat de mine. Aici, drag cititor, mă tem că, fără să vreau, îți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tristă, cu dâre verzi ca iarba. Mai cocliți ca șerpii frați / Din fântâni municipale. Mai mergeam câteva stații, trecând pe lângă fabrici cu coșuri uriașe de cărămidă, cu mari mașinării unsuroase în curți, pe lângă triaje de cale ferată cu vagoane melancolice, stacojii, ruginind în zăpadă, pe lângă gogoșerii unde se mai vindea încă braga. De-a lungul străzilor se înșirau, suciți, scorburoși, duzi bătrâni, la sfârșitul verii plini de dude albe, viermănoase, sau negre-indigo, tecari în tecile cărora, cafenii, mirosind a crud, a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din vârful cireșului amar. La vreo sută cincizeci de metri de unde se sfârșea strada și începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de război pentru cine știe ce proprietar insomniac. Ai fi zis că e o culă oltenească, la fel de solidă, cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat cu cretă roz scoica pe care mi-o dăduse Egor. Ne-am plictisit repede de desenat și deodată ne-am hotărât (nu mai știu cine a fost cu propunerea) să ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
imediat înapoi, privindu-și încruntată vârful însîngerat. Limbile erau acolo, dar se roteau atât de repede încît nu mai puteau fi văzute. Stropul de sânge pică, purpuriu și lucios, pe rochia ei, unde se întinse în țesătură, formând o pată stacojie pe poale. Ne-am fi mirat încă multă vreme de ceasul însuflețit, dacă nu ne-ar fi atras și mai tare atenția ceea ce se petrecea cu biata Balenă în timp ce înainta ca o somnambulă de-a lungul cărării pavate cu cărămizi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-n tine." Ne-am întors repede peste câmpul pustiu. Pe la mijlocul lui ne-am întîlnit pe cărare cu un acordeonist. Cu pălăria lui cafenie trasă peste ochi, avea o mutră de bandit din Burattino. Ducea acordeonul la spate, în niște chingi stacojii, iar în brațe avea un buchet uriaș de flori sălbatice, mușețel și grozamă și gura-leului, culese poate chiar de pe câmp, cu câteva minute mai devreme. După ce a trecut de noi m-am întors, dar mi-am văzut repede de drum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tanti Aura. "Dar nu ți-e dor de casă?" "Ba da", am spus, uitîndu-mă la vecina de pat a mamei, o bătrână care adapa, cu o carafă de sticlă, un ghiveci cu cerceluș. Luîndu-mi ochii de la floarea gingașă, cu petale stacojii și miezul ciclamen, fața mamei mi s-a părut și mai albicioasă, ca de plastic, ca de ceară. Pierduse sânge, dar în primul rând o duruse atât de rău, încît nu și-a mai revenit niciodată. Ani în șir, toți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un coșmar, înțelegi?" Și tot așa, jumătate de oră, timp în care Egor ascultă cu gravitate. Când studentul tăcu, în fine, epuizat, Egor se ridică și scoase dintr-un sertar al scrinului un mare album cu fotografii, legat în mătase stacojie, imprimată cu flori de trandafir, îl deschise și începu să-l răsfoiască. Filele groase, pline de poze îngălbenite, alternau cu foițe aproape transparente, cu arabescuri ingenioase în filigran. Puteai vedea în fotografii femei vesele, cu coafuri ciudate, ținîndu-se câte două
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scânduri date cu smoală. Avea la mijloc o ușă deschisă, în pragul căreia sfârșea și cărarea mea. Umbra mea se proiecta într-acolo ca un ac indicator, negru și vibrând. Am înaintat șovăind până în fața ușii. Era o mare ușă stacojie, înăuntru - un întuneric des, hașurat, îmi era rău și m-am sprijinit o vreme cu fruntea de ușă. Nu aveam unde să fug. Nu exista nici un loc în lume unde m-aș fi putut ascunde, căci drumul meu se oprea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
preotul care trebuia să ne cunune. Pentru asta își făcuse dintr-o cârpă neagră o barbă până la pământ. Nu te puteai uita la ea fără să te-apuce o veselie nebună. Am hotărât ca "altarul" să fie chiar în fața ușii stacojii, prăfuite, a magaziei. Mirele și mireasa trebuiau să vină de-a lungul aleii care ducea de la foișor la magazie, iar acolo, în fața ușii, va aștepta popa, cu inelele. Pe lângă cel de alamă al meu, se mai ivise un ineluș, probabil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici o secundă, am scos cheia de aur și am împlîntat-o în lacătul ruginit. Așa cum mă așteptasem, se potrivea perfect, se răsucea voluptuos, ca în unt. Am aruncat lacătul cât colo și-o clipă m-am sprijinit cu fruntea de ușa stacojie. Am întredeschis-o și am intrat. Mă aflam într-o cameră de mărime mijlocie, cu pereții zugrăviți într-un galben-crem liniștitor. Peste parchet se întindea un covoraș vernil cu desene rombice negre și albe. Camera era mobilată modest: un dormitor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ardoare acest lucru încă de când era doar un puștan și își trăia copilăria în umbra uriașă a fabricii de ulei din preajma depourilor ITB și a cinematografului Melodia de pe Ștefan cel Mare. Era o clădire înaltă și dreaptă, de cărămidă stacojie, prinsă în buloane de fier, fără ferestre și terminată, la o înălțime amețitoare, cu un fronton sumbru, care parcă sfâșia norii. Strania construcție, împlîntată în mijlocul unei curți pustii, era geamănă cu moara Dâmbovița, aflată mai în josul șoselei, și făcuseră acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chel, cu o fată roșcovană și cu mustăți à la Mazepa, de un alb roșcat. Acesta îl strigă pe Burkeviț la lecție, pronunțându-i numele cu accentul pe „u“. Pentru că cineva din clasă îi sufla continuu și tare, cu fața stacojie de supărare, Volkman îi porunci gutural lui Burkeviț să iasă din bancă și să treacă la tablă. - Verdammte Bummelei! striga el, trăgând de frâna furiei sale, de mustața alb-roșcată. Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
reacționez cum aș fi vrut la auzul vocii directorale care ne umplea recreațiile, acum, aproape uitând de sentimentul de compasiune pentru Burkeviț care mă adusese acolo, simții crescând în mine o putere uriașă. Era puterea urii împotriva lui Kleiman cel stacojiu care urla acum la mine. Și, deși simțeam cu bucurie că această ură îmi dă aripi și că îi voi spune cuvintele pe care voiam de mult să i le spun, îmi dădeam seama vag că, dacă aceste cuvinte sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spun pentru ca eu însumi să sufăr, acum urmăream să-l jignesc și să-l fac pe Kleiman să sufere. Voiam să-l fac să înțeleagă, după expresia feței mele și după ton, că exprim ura oricărui licean pentru mutra lui stacojie. Sufocat de indignare, mă pregăteam să vorbesc, când simții cum o mână fierbinte mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat. — Domnule Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit se hotărî să crape ușa, fiindcă auzise niște bocănituri pe alături. Abia scosese capul, și-i răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit bine? întrebă el, cu vecinica lui răgușeală.Părea foarte binevoitor și mai ales servil de politicos din cauza fizicului meschin și a continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același coridor, moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și, auzind știrea cu intrarea rușilor, s-a întors, alertat, deși regina insista s-o continue... Fapt pentru care, de altfel, a și fost blamată... Blândețea răbdătoare cu care i se adresează musafirului are efectul unui usturător reproș. Devenit deodată stacojiu, tânărul Ialomițeanu își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând doamnei o elegantă plecăciune de scuză. Cât despre Profesor, el a rămas de mai multă vreme cu ochii întorși spre terasa cu clematite. Prin geamurile limpezi, ca o apă de cristal
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asupra capetelor negricioase și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei copilașii, în cele din urmă, la două drăgălașe demoazele, care ciripeau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gînd. Te rog, nu veni la mine. — Iar ea cine e ? Îl Întreabă pe Paul. — Ea e Emma Corrigan, unul dintre asistenții noștri de marketing juniori. Pornește către mine. Artemis a tăcut. Toți ne privesc cu ochii cît cepele. SÎnt stacojie de jenă. — Bună ziua, spune pe un ton plăcut. — Bună ziua, reușesc cu greu să Îngaim. Domnule Harper. OK, bine, m-a recunoscut. Dar asta nu Înseamnă neapărat și că Își amintește tot ce i-am zis. CÎteva comentarii aleatorii aruncate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din cap supărat. Probabil că stăteai și te gîndeai Doamne, cît de idiot poate să fie și ăsta, să nu-și dea seama că vreau să văd și eu cum e cocteilul ăla roz ? — Nu ! zic imediat, dar mă fac stacojie la față, iar Jack mă privește cu o expresie atît de comică, Încît mai că-mi vine să-l sărut. — Of, Emma, Îmi pare atît de rău. Clatină din cap. Și eu voiam să te cunosc mai bine. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]