565 matches
-
miros de femeie și mi-a îngreunat mușchii și oasele; dacă a fost realitate, am perceput-o cu un câmp de conștiință îngustat, redus la senzații, la culori stinse, la sunete înăbușite. Nu știu cum am ajuns dedesubt, la ușa lor, mare, stacojie, buretoasă de-atîtea ploi și vifornițe. Nu știu cine mi-a deschis, cine m-a condus în camera aceea intimă, luminată de o veioză pusă-ntr-un colț și acoperită cu o bucată de mătase roșie. Femeia era lungită pe cerga de pe patul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-am repezit în sus pe treptele-nguste, sărind mai multe deodată, frecîndu-mă de pereții vopsiți în ulei vernil, lucioși în lumina îmbeznată a câtorva becuri chioare. Ca și cu câteva nopți în urmă, am urcat treptele scârțâitoare, de lemn stacojiu, ale scăriței sucite care ducea sub boltă. Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de jos sub pașii lui Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ar fi deschis deodată ușa, mi-ar fi explodat în aceeași clipă creierul, inima și sexul, tot aș fi intrat. Și iată că de șaptesprezece ani stau în prag, disperat și cu pumnii strânși, implorând și amenințând, izbind în ușa stacojie cu umerii, cu palmele și cu fruntea, îngenunchind în fața ei și trîntindu-mă chircit, năclăit de lacrimi, pe linoleumul înghețat 158 al culoarului. în acea primă noapte de explorare a adâncurilor minții mele m-am smuls, cu un efort de voință
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zăpadă. Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
singur povara În spate. Măcar avea pe cineva alături. — Să mergem, spuse el Într-un final. N-are sens să o tot amânăm. Ușa de la intrare fu deschisă de un bărbat masiv, trecut de 50 de ani, cu o față stacojie, cu mustață și având o privire injectată și ostilă. Privi uniforma agentei Watson. — Era și timpul să apăreți, neisprăviților! spuse el, Încrucișându-și brațele și fără a se da la o parte. Logan Închise gura. Nu era tocmai ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tot ce poate din el pentru teatru. Ți-am povestit cum... Ușa batantă de la capătul holului se deschise În lături, izbindu-se de perete și se Închise la loc. Inspectorul Insch se năpusti Înăuntru, Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
va avea niciodată copii. Și chiar ieri ai fost arestat pentru că te masturbai Într-un vestiar de femei... — Onorată instanță, obiectez. Și așa continuară În următoarele douăzeci de minute. Sandy Șarpele desființă calm martorul, lăsându-l o epavă cu fața stacojie transpirată și plângând cu sughițuri. Fiecare dintre umilințele la care fusese supus de Gerald Cleaver fu explicată ca fiind fantezia bolnavă a unui copil cu o nevoie disperată de atenție. Până când, În cele din urmă, Martin sărise la avocat, urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întinse Înainte, dar Jamie McCreath, cu ochii cât cepele, se trase Înapoi, acoperindu-și fața cu mâinile Înmănușate. Strichen o privi pe agenta Watson În lumina slabă a lanternei. Zăcea pe-o parte, gemând prin căluș, cu sângele curgându-i stacojiu din mușcăturile de pe picioare. E numai vina ta! Scuipă pe beton de la gustul sângelui ei. M-ai făcut să dau În el! O gheată izbi stomacul lui Jackie, ridicând-o de pe podea. Își Înghiți un urlet când un foc Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe podeaua de beton. Își simți coastele mișcându-i-se din loc pe sub piele când Îi desfăcu legăturile și o ajută să se ridice În șezut. — Ești bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci și stacojii În jurul gurii. Scuipă pe jos un cocoloș de cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu putu să-l privească În ochi pe Miller. După plecarea reporterului, Logan o porni spre zona de recepție, privind afară, prin ușile mari de sticlă, cum cade zăpada. Recunoscător pentru momentul de respiro, se lăsă pe unul din scaunele stacojii inconfortabile și-și lăsă capul pe spate, sprijinindu-l de sticlă. Jackie avea să fie bine. Și avea s-o vadă În după-amiaza aceea, Înarmat cu un morman de struguri, o cutie de bomboane de ciocolată și o invitație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ce se află În cameră; cărți multe, foarte multe cărți; În dulapuri burdușite, pe mese, pe fotolii, unele stil (mă refer la fotolii), pe jos; un adevărat labirint de hârtie imprimată: deasupra fotoliilor din piele roșie (o nuanță de roșu stacojiu pe care nu pot s-o descriu, oricum, ceva de roșu există aici), sever aliniate pe partea stângă (perspectiva din care privesc e cam incomodă; mă aflu mereu În spatele personajului, deci tot ce observ mi se Înfățișează au rebours; deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aleea, Îmi blochează calea; Își arată cu un surâs ademenitor colții negri Între știrbiturile gingiilor; o gură largă exalând un damf putred mă lovește În plex, Îmi apăs cu mâna nările, nu mai respir, altfel simt că mă sufoc, devin stacojiu, dar ce se petrece? deodată, apare ea, madame bovary: „unde ai fost, te aștept de o oră“, „a, tu ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei, o ușă de lemn ascunsă În zid, o deschide direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin ele când plec dimineața, ar însemna să iau cu mine tot biroul. Ben nu spuse nimic, dar mă privi fix vreme de o clipă. Am observat cât de mult contrastau ochii lui căprui cu pielea palidă, pătată, cu urmele stacojii de adolescent și am mai văzut ceva, care m-a făcut să vreau să privesc repede în altă parte. Și nici nu era prima dată când vedeam - acea sclipire de neplăcere care-i umbrea rapid fața de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că e Însoțită, le face avansuri. —Guten Abend, zise ea. Schoenes Veterinare in Anbetracht 1. Mutrele zâmbitoare deveniră cât ai clipi din ochi uluite și stânjenite. Fuseseră descoperiți. Unul dintre ei reuși să bâlbâie un „Guten Abend“2. Se făcuseră stacojii și lăsară capetele În jos, studiind cu atenție spuma din paharele de bere. Ruby se Întoarse rânjind la locul ei. —Ei, dar știu că i-ai Întristat, făcu Sam cu o mutră impresionată. Ce le-ai zis? — De fapt nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pasul cu tata, care se grăbește prin seara roșiatică din Amsterdam, spre mama, care va deschide ușa apartamentului proaspăt frecat, care miroase a cină, pentru a-i vedea pe soțul și pe fiul ei stând cu un buchet de lalele stacojii, arzătoare, între ei. Un bărbat se lovi de spatele meu, își ceru scuze și merse mai departe, dar eram deodată conștient de prezența altor trecători. Se uitau la mine, apoi repede în altă parte, rușinați, dar nu surprinși. Suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu el în acel weekend. Am făcut mai multe scones, a anunțat Lynn. Sunt preferatele lui Jenny și ea trebuie acum să se refacă. Asta va fi pedeapsa mea. Am scăpat de scaunul de tortură și de înfierarea cu litera stacojie, dar voi fi hrănită forțat cu mâncare ce îmi va aminti în veci de Ed. Am pescuit cu stoicism două dintre cele mai mici scones și le-am pus pe farfuria mea. —Despre ce e vorba totuși? a întrebat Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
paginii, ce nu prea interesează, fiindcă meșterești în ea, o vadră de sânge și o prea frumoasă provizie de stele. Pornirăm înspre gară, fiecare cu bagajul său. Valiza îmi părea de astă dată ușoară ca fulgul. Afară din oraș, amurgul stacojiu aruncase o pată galbenă și mare în direcția forturilor, pe o geană de cer siniliu, căzută deasupra pădurii. Stâlpul barierei cobora lent, închizându-ne singurul drum peste podul de piatră, aruncat de-a curmezișul unui gât cu ape negre. Opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Se așază În jurul mesei și ridică paharele, iar Burgess rostește: — În sănătatea domnului James, fie ca Domnul să Îl aibă În pază. Minnie simte o lumină caldă răspândindu-i-se prin Întregul corp, În timp ce soarbe cu Înghițituri mici vinul gros, stacojiu. Relaxat de scotch, Burgess rememorează anii petrecuți În slujba dlui James, experiențele din America și de pe la conacele importante din Anglia. Chiar și Joan Anderson, de obicei taciturnă, devine aproape cochetă. — Pe vremea aia n-aveai mustață, Burgess, spune ea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aventură decât dacă este un succes“ conchise el, „dar acum mă grăbesc să Îți expediez această notiță Înainte ca posibila dezonoare să devină fapt real“. Luă un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un astfel de suvenir de la eveniment și așternu grăbit un bilețel care să Îl Însoțească. „Pun acest «poster» țipător Într-un plic, În această după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
brutală, pardonabilă unui bărbat prin vinele căruia curge sângele de foc și pară al familiei Montenegro. Apoi mi-a căzut fisa. Doamna baronne tocmai se spovedise. Avea părul desfăcut și purta veșminte ascetice: un halat enorm, pe al cărui fond stacojiu erau stampați clovni de aur și balerine de argint. Era nemachiată și, femeie totuși, a fugit drept În cușeta ei, ca să n-o surprind fără blindajul facial. Am aprins o havană din foi de mahorcă de la tânărul Bibiloni și, filosof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am întrebat de cât timp știa Judy de James și Denise. Sentimentul ăsta s-a mărit ca un balon până n-am mai simțit aproape nimic altceva decât umilință. Tăia în mine ca-n carne vie. Sufletul mi se făcuse stacojiu din cauza umilinței. Cine mai știa că James are o amantă? m-am întrebat. Oare toate prietenele mele știuseră, discutaseră despre asta între ele și fuseseră torturate de întrebarea dacă să-mi spună sau nu? Oare rostiseră lucruri de genul: „Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în genunchi și-o să mă implore să-l primesc înapoi. Imaginea superbă a unui James salivând, mistuit de regrete, mi-a fost întreruptă de Helen care a strigat: — Ce ți-ai făcut la urechi? —Ce-i cu ele? Sunt cam stacojii. A, e de la vopsea. Cred c-ar trebui să-mi las părul liber ca să le-acopăr, am zis îndurerată. Mă atașasem rapid de aspectul acela sofisticat. Nu, nu, ne gândim noi la ceva, a zis Helen cu o sclipire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pot, Încît nimic din toate acestea nu mi se mai pare real”. (s.m.) Și, tot ca o atingere a clapei literaturii, Phyllis spune la un moment dat că visează de multe ori că este Însăși Moartea, Îmbrăcată Într-un costum stacojiu, dornică să-i scape pe oameni de griji. Pentru a complica (și strica) schema perfectă din Poștaș, Cain introduce și alte personaje-piste: fiica vitregă a lui Phyllis, Lola, și prietenul acesteia, Nino Sachetti. Acum, Huff se Îndrăgostește de Lola, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
camera din față, plină de umezeală, care trăda o cabană de vînătoare provincială. Pătrunse În dormitor. Putoare de transpirație, pete de ruj pe pat. Goli pernele de fulgi, dădu jos salteaua și văzu o copertă din piele dedesubt. Erau „Literele stacojii“ ale lui Lynn, fără doar și poate - Îi citea din jurnalul ăla de ani de zile. Bud Îl Înhăță și se pregăti să-l rupă de la cotor - un truc pe care Îl făcea cu cartea de telefoane. Mirosul Îl opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Înhățat diverse ziare din vrafurile de la margine. Ești fata cea nouă a Mirandei, nu? Vino Încoace. M-am răsucit pe călcâie și am observat cum Ahmed se apleacă și se vâră cu totul sub chioșc, iar fața Îi devine stacojie de efort. — Aha! a strigat el din nou și a sărit În picioare cu toată agilitatea de care ar fi În stare un bătrân cu ambele picioare fracturate. Uite-aici, pentru tine. Așa că nu-mi face dezordine În ziare, păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]