779 matches
-
măcinat de vicii și de ipocrizie, toate femeile se dovedesc niște donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe sunt mai mult invidioase, decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul său, are o ocupație ce a devenit o adevărată patimă, vânătoarea. Se înfățișează, ca și stareța, îmbrăcat după moda zilei și cu o eleganță căutată, modificându-și portul monahal: „Văzui la el pe mâneci cusătură/ Cu găitan din blană scumpă, sură,/ Iar spre a și prinde gluga sub bărbie,/ Un bold sengroșa cu-o gămălie/ Din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sfântă sau doar o naivă obedientă. În Decameronul avem zece puncte de vedere, iar naratorul chaucerian ne arată că tot ceea ce personajul a înfăptuit nu stă în sfera realului, deci al credibilului.812 Povestirea diacului, cea a notarului, alături de povestirea stareței au fost catalogate în critica literară drept „religious tales”813, deoarece sunt povestiri care aduc în prim plan virtutea bunătății și a credinței, sunt sentimentale, despre mame și copii, despre sacrificiu și durere care se finalizează cu o încununare și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Maria (Invocatio ad Mariam), în cel mai evlavios ton posibil. Fecioara Maria, prototip ideal al frumuseții morale, al supunerii, blândeții și bunătății, este frecvent invocată ca protectoare căreia i se datorează respect, dar și ca înfăptuitoare de minuni (cf. Povestirea stareței). Ea devine exemplul pe care fiecare donna angelicata încearcă să-l egaleze. Metaforele folosite pentru descrierea ei sugerează perfecțiunea, dragostea permanentă revărsată asupra oamenilor, rolul de intermediar între umanitate și Dumnezeu, ridicarea făpturii pe o treaptă a desăvârșirii morale, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 202. 1007 Ibidem, pp. 202-203. 1008 Ibidem, p. 203. 1009 Ibidem, p. 201. 1010 Ibidem, p. 204. (trad. n.) 1011 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 274. 271 și voturile, se dedau tuturor atracțiilor lumești (III. 1, IX. 2, stareța din Povestirile din Canterbury). Imaginea soacrei răutăcioase se încadrează perfect tot în această tipologie (IV. 8, cele două soacre din Povestirea notarului). Cu adevărat malefice sunt poate, la un prim nivel al lecturii, cele două soacre din Povestirea notarului: mama
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și Uniunea Sovietică Francis Ford Coppolla, Nașul 1973 Tratatul de pace cu Vietnamul este semnat la Paris Toni Morrison, Sula 1974 Nixon își dă demisia după audieri privind destituirea sa. Pompidou moare. Giscard d'Estaing devine președintele Franței Muriel Spark, Stareța de la Crewe 1975 Vietcong cucerește Saigon. Moare Franco Ted Hughes, Păsările Peșterii 1976 Viking I și II aterizează pe Marte Margaret Atwood, Lady Oracle 1977 Președintele Carter îl grațiază pe cei ce s-au sustras recrutărilor pentru război. Primele alegeri
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
despuiați" sau, pe măsură ce înaintăm în poveste, "Carte, cărticică, a venit seara, am început să scriu mai ușor, râul nu-mi mai trimite decât freamătul îndepărtat al cascadei (...) poate că penița asta a mea n-a fost rău aleasă de maica stareță: când și când bag de seamă că pana a început să alerge pe hârtie ca de la sine, iar eu mă țin după ea". Ca la majoritatea romancierilor postmoderni, tematizarea parodică a autorului este dublată de o glisare către autoreferențialitate ("După
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apreciere și o simpatie constantă, el fiind cel care a insistat ca Sfântul Ioan Cassian să dea lumii creștine, înaintea Sinodului de la Efes, lucrarea dogmatică împotriva ereziahului Nestorie. În anul 597, Sfântul Grigorie cel Mare a scris o scrisoare către stareța unei mănăstiri din Marsilia, zidită în cinstea Sfântului Ioan Cassian, întărind cu aceasta cultul marsilian închinat marelui patron duhovnicesc al Marsiliei. Specialiștii au constatat că papa Grigorie cel Mare s-a folosit în mod curent de operele Sfântului Cassian, pentru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
șoimi (păsări râvnite de înalta Poartă Otomană, pe care Domnii Moldovei erau obligați să le dea anual ca tribut turcilor), Mănăstirea Socola a luat ființă printr-un nucleu de maici, supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost însăși Soltana, una dintre fiicele domnitorului. Aceste păsări rare, vestite și mult râvnite, distinse ca specie din categoria șoimilor, erau cunoscute sub numele de "socoli", conform etimologiei slavone. Numele este preluat și păstrat până astăzi de la așezământul monahal
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
drept al acestei biserici, pentru că sigur i se datorează lui începuturile construirii așezământului monahal și dotării lui cu proprietăți, însă finalizarea lucrărilor aparține fiului său și Doamnei Ruxanda, în calitate de regentă. Rămânem la convingerea fermă, conform tradiției, aceea că cea dintâi stareță a Mănăstirii Socola, întemeiată de Domnul Moldovei Alexandru Lăpușneanu, a fost fiica sa, domnița Soltana. Timp de peste două secole, Mănăstirea Socola a fost o adevărată școală superioară a timpului, la care învățau carte, împreună cu maicile erudite de aici, "didascălele", și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nici o informație care să ateste faptul că această mănăstire, ca multe altele de altfel din vremea aceea, să fi fost închinată unor așezăminte de la Muntele Athos sau Patriarhiei de la Constantinopol, cu acel titlu binecunoscut de stavropichie. În anul 1803, fiind stareță Elisabeta-Schimonahia, sora Mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, prin hrisovul domnesc dat de Alexandru Moruzzi, la 5 septembrie, călugărițele de aici au fost mutate la Mănăstirea Agapia, județul Neamț, în care viețuiseră până atunci părinți călugări, iar aceștia au fost aduși la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Personal, starețul A.G. recrutează membri în organizație, în satul B. din com. M. și în orașul P. și conduce pe conducătorul organizației la diferite întâlniri, pe care acesta le avea cu membrii organizației.” Sf. Sinod, 24.03.1949 „Domnule Ministru, Stareța mănăstirii de maici M., jud. R., ne aduce la cunoștință că, pe ziua de 7 martie a.c., a venit în mănăstire o comisie din partea autorităților județene R., însoțită de comandantul postului de milițieni din comuna M., pe nume Popescu, și
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
C., U.I. directorul școlii de cântăreți bisericești de la C., călugărul C.I. de la mănăstirea S. și G. medic. De această organizație a mai avut cunoștință episcopul O.P., arhiereul A.D., călugărițele H.I., fostă directoare a seminarului monahal de la N., B.S., stareță la A. și G.C. de la P. Agentul arată că o legătură a elementelor arătate mai sus, trebuie să fie schitul D., pe care-l vizitează des arhiereul N.M. și care era, de asemenea, frecventat de D.F. Dintre preoți, nu ar
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
introduc limpede referirea la fantomal în zugrăvirea personajelor: „Au obrajii galbeni ca ceara și de o paloare cadaverică; întreaga lor înfățișare, ca și gesturile lor au ceva spectral”. Sunt îmbrăcate în alb și poartă văluri de diverse culori. Dialogul cu stareța mănăstirii (care se îngrijea și de azil) se învârte în jurul statutului realității respectivelor personaje. „Chiar există cu adevărat?”, o întreabă Necunoscutul. „Dacă prin adevărat înțelegi efectiv, adică în realitate, află că sunt cum nu se poate mai reale”, îi răspunde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mănăstirii (care se îngrijea și de azil) se învârte în jurul statutului realității respectivelor personaje. „Chiar există cu adevărat?”, o întreabă Necunoscutul. „Dacă prin adevărat înțelegi efectiv, adică în realitate, află că sunt cum nu se poate mai reale”, îi răspunde stareța. Despre ce realitate este oare vorba? „Am impresia”, continuă Necunoscutul, „că le cunosc, le cunosc pe toate... Le văd ca într-o oglindă... văd cum doar se prefac că mănâncă... Ce se întâmplă aici, se joacă o piesă?”. Astfel, figura
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
activitate dușmănoasă”. Mănăstirea, situată În raionul Liești, regiunea Galați, era considerată „un centru de răspândire a misticismului religios” În jurul căruia se strângeau mii de credincioși stăpâniți de „dușmănie și nesupunere” față de regimul comunist. Acuzațiile se Îndreptau mai ales către maica stareță Veronica și către părintele ieromonah Ioan Iovan, duhovnicul mănăstirii. Organele de Securitate Învinuiau conducerea mănăstirii pentru că ar fi acordat un Însemnat sprijin moral și material mai multor persoane urmărite 26. Sprijinul constant oferit „rezistenței”, precum și spiritul anticomunist ce era Întreținut
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ar fi acordat un Însemnat sprijin moral și material mai multor persoane urmărite 26. Sprijinul constant oferit „rezistenței”, precum și spiritul anticomunist ce era Întreținut de conducerea mănăstirii au determinat autoritățile să recurgă, În data de 30 martie 1955, la arestarea stareței Veronica, a duhovnicului Ioan Iovan și a călugăriței Mihaela Iordache 27. În memoriile sale, părintele Ioan Iovan susține că, din cauza unui memoriu Înaintat conducerii statului și Sfântului Sinod, ierarhia ortodoxă l-a caterisit În mod ilegal. „Conținutul incisiv și curajos
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
apere pe călugării de la Sihastru În fața instanțelor de la Adjud, Într-un proces civil de evacuare, intentat de Episcopia Buzăului, și Într-un proces penal pentru port ilegal de uniformă monahală, În urma caterisirii lor de către Antim Anghelescu 29. Episcopul formula Împotriva stareței Veronica și a duhovnicului Ioan Iovan și acuzații de răzvrătire și imoralitate, preluate și de alți membri ai Sinodului. Legat sufletește de călugărițele de la Vladimirești, Petre Pandrea a judecat foarte aspru conivența dintre ierarhia BOR și puterea politică 30. Întrucât
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
analizei "Decameronului" de Boccaccio, unde se demonstrează prin repovestirea și interpretarea unor episoade mirabilul paradox: "carnea învinge spiritul dinăuntrul lumii spiritului". Povestirile, cum se știe, au drept scenă mânăstirea, iar ca actori, călugări și călugărițe. De tot hazul este situația stareței madona Usimbalda: deși trecea în ochii tuturor drept sfântă, este surprinsă cu izmenele unui popă pe cap (strecurat în toiul nopții în chilia aceleia într-o ladă pe măsură) puse pe cap în mare grabă în locul vălului corespunzător rangului. Culmea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Ipenarrieta y Galdós cea cu fetița alături , îmbrăcată ca un om mare, încă tînără, pomeți ieșiți, sperie prin expresia fanatică, bigotă, prin lipsa totală de cochetărie, într-un costum ca un sicriu cu nasturi, incomod ca corsetul țărăncilor. Tip de stareță rea. Pablillos de Valladolid, bufonul lui Felipe IV, cu barba mică, figura spaniolă puțin berberă și desfacere inelegantă a picioarelor, are gestul declamator histrionic. Rîsul de comandă e în fond al unui prost și al unui umilit. E neuitată figura
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de epilepsie, Maria din satul Petrești, județul Vlașca, alege viața la mănăstire în lo cul căsătoriei și, fiindcă nu cu noaște „orânduiala“, îi cere mitropolitului s-o trimită cinci luni la schitul Valea Mare din județul Muscel unde mai ca stareță s-o „povățuiască... Până să să facă gătirea de hainele călugării“. Dorința ei este respectată și i se acordă nu cinci, ci șase luni de chibzuință, luni care reprezintă concomitent și o perioadă de cercetare din partea stareței asupra voinței și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
unde mai ca stareță s-o „povățuiască... Până să să facă gătirea de hainele călugării“. Dorința ei este respectată și i se acordă nu cinci, ci șase luni de chibzuință, luni care reprezintă concomitent și o perioadă de cercetare din partea stareței asupra voinței și conduitei candidatei. În fața traiului rău și alte femei cred că speranța lor de supraviețuire n-o reprezintă decât mănăstirea, singurul loc de refugiu în fața violenței masculine. Pentru a obține divorțul mai ușor, după două sau trei tentative
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pune acel stâlp ceva mai încolo. În schimb știu că azi nu ar fi posibil să prezinți novicelor hexagondoleze de la Iași unele exponate din cunoscutul "Musée des Arts Premiers" pentru a evidenția sursele de inspirație ale artei moderne, deoarece pupilele Stareței din Lavra Prețioaselor de pe Bach-Louis știu că acesta e fondat de Jacques Chirac, cunoscut ca mare fustangiu, deci macho, sexist etc.). În fața indecentei expuneri de "zizi" din arta africană anterioară nașterii "micului Paris" de la Dambovicz (deci esențialmente barbară, vulgară) există
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]