469 matches
-
iar Hanatul Crimeii redevenise vasal acesteia. După cucerirea de către turci a Chiliei și Cetății Albe și în noul context extern european, Ștefan decide în 1487 să încheie pace cu Imperiul Otoman, acceptând reluarea plății tributului în schimbul garantării de către aceștia a statalității și independenței Moldovei. „Anul 892 (1487). În zilele când Davud-pașa a plecat în expediție în Arabia, a venit un sol din Moldova cu haraci pe doi ani și a plecat primind răspunsul de pace”. După încheierea păcii cu Imperiul Otoman
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
ar fi fost numită "Federația Indiile de Vest" și ar fi fost rezultatul dorinței de a-și câștiga libertatea de sub dominația britanică. Încercarea a eșuat în 1962. Insulei Sfântul Vicențiu i-a fost acordat de către Marea Britanie statutul de "asociat al statalității" pe 27 octombrie 1969. Acest lucru i-a dat insulei Sfântul Vicențiu controlul complet asupra afacerilor sale interne. La data de 27 octombrie 1979, în urma unui referendum, au devenit ultimele din Insulele Windward care și-au obținut independența. Dezastrele naturale
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
din ambele tabere sunt transportați la spitalele din Israel pentru salvare și tratament. 29 noiembrie 2012, în urma unui vot al Adunării Generale a ONU, Palestina s-a transformat din „entitatea” palestiniană în „stat observator nemembru al ONU”. Rezoluția care recunoaște statalitatea Palestinei a fost adoptată cu 138 de voturi pentru, 9 împotrivă și 41 de abțineri.
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
internațional" (în ), doar Austria Germană, Ungaria, Cehoslovacia și Statul slovenilor, croaților și sârbilor sunt state succesoare dispărutei Austro-Ungarii, în vreme ce România, Polonia și Italia, care în alte surse apar de asemenea drept state succesoare, nu au fost puse la socoteală deoarece statalitatea lor avea o existență anterioară sau, în cazul Poloniei, noul stat nu s-a format în întregime pe teritoriul fostei Duble Monarhii. Mulții iredentiști, care în cele din urmă au dus la destrămarea Dublei Monarhii, au fost, potrivit lui Mark Cornwall
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Iosip Broz Tito și Destrămarea Iugoslaviei, se cerea interzicerea drapelului albanez deoarece rezidenții din Kosovo și Metohia nu doreau să trăiască sub un drapel străin. Sentimentul a culminat prin Petiția 2016 care cerea printre altele, un statut mai mare de statalitate pentru Șerbia și eliminarea tuturor simbolurilor albaneze. Partea sârbă a început și ea să elimine steaua roșie de pe drapelul iugoslav, folosindu-l pentru a contrabalansa populația albaneză și promovarea „Șerbiei Mari”. Când Kosovo se află sub administrația Națiunilor Unite, drapelul
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
Prin decretul președintelui interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu (nr. 83 din 01.12.2009) intru "depășirea crizei constituționale, consolidării statalității Republicii Moldova, sporirii eficienței guvernării societății și funcționării instituțiilor publice, precum și a asigurării manifestării voinței generale a poporului de către Legea Supremă a statului, și în temeiul art. 94 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova", a fost creată Comisia pentru Reforma Constituțională a
Reforma constituțională în Republica Moldova () [Corola-website/Science/317735_a_319064]
-
asumat în afară de rolul militar și pe cel de organizator anarhist. La primul „Congres al Grupurilor Anarhiste”, ("Nabat"), Nestor Mahno a fost inițiatorul unei politici în cinci puncte: suspendarea tuturor partidelor politice, respingerea oricărei forme de dictatură, negarea oricărui concept de statalitate, respingerea oricărei forme de „tranziție” sau de „dictatură a proletariatului” și înființarea sovietelor muncitorilor ca formă supremă de autoconducere. Toate aceste abordări erau în contrast evident cu punctele de vedere bolșevice. Culoarea folosită de anarhiștii ucraineni pentru a face distincția
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
Steagurile și drapelele Țării Moldovei au avut de-a lungul timpului forme, culori și elemente heraldice diversificate. În Moldova medievală steagurile erau de mai multe feluri: „Steagul cel mare” prezenta pe pânză stema Moldovei: capul de bour (zimbru), simbolul statalității moldovenești. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roșu. Uneori, domnitorii își aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema țării. Steagul Moldovei din perioada domniei lui Ștefan cel Mare era roșu, având în
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
reiterat lipsa unui temei pentru repetarea alegerilor și și-a exprimat speranța „că atât Uniunea Europeană cât și conducerea României, care a condamnat public violența, vor întreprinde acțiuni pentru ca steagurile și lozincile românești să nu fie folosite drept camuflaj pentru subminarea statalității Moldovei”. În cursul zilei de 8 aprilie, președintele Vladimir Voronin, președinte în exercițiu după expirarea mandatului de șef al statului pe 7 aprilie, a repetat acuzațiile că România s-ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chișinău, anunțând expulzarea ambasadorului
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
astfel câștigând recunoaștere internațională a Lituaniei și îndreptându-se către civilizația occidentală. În anii 1990, istoricul Edvardas Gudavičius a publicat o cercetare care atestă data exactă de încoronare - 6 iulie 1253. Această zi este acum o sărbătoare națională oficială, Ziua statalității. Deoarece sursele scrise care acoperă perioada sunt rare, originile și arborele genealogic lui Mindaugas nu au stabilite în mod concludent. Cronicile Bychowiec, datând din secolele XVI și XVII, au fost discreditate în această privință, susținând că fac parte din neamul
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
lui Daniel din Galiția. Mindaugas și soția sa Morta au fost încoronați în vara anului 1253. Episcopul Henry Heidenreich de Kulm a organizat ceremoniile ecleziastice și Stirland Andreas a oferit coroana. 06 iulie este în ziua de azi sărbătorită Ziua statalității (în ); este o sărbătoare oficială în Lituania modernă. Deși, data exactă a încoronării nu este cunoscută; istoricul Edvardas Gudavičius, care a promulgat această dată, este uneori contestată. Locul încoronării, este de asemenea neștiut. Pace și stabilitatea relativă a durat opt
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
primit permisiunea de la Papa Alexandru al IV-lea să-și încoroneze fiului său ca rege al Lituaniei. Au fost înființate curtea nobilă, sistemele administrative, un serviciu diplomatic și un sistem monetar. Monede mari de argint lituaniene și un indice al statalității au fost emise. A sponsorizat construirea unei catedrale în Vilnius, probabil pe locul actual al Catedralei de la Vilnius. Cele mai vechi texte religioase în limba lituaniană au apărut în acestă perioadă. Imediat după încoronare, Mindaugas a dat Ordinului livonian câteva
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Paisprezece locații diferite au fost propuse, printre care Kernavė și Vilnius. Săpăturile arheologice oficiale au început în 1979, după ce o porțiune a locului numită „Tronul castrului lui Mindaugas” s-a prăbușit. În prezent, orașul găzduiește o mare sărbătoare pentru Ziua statalității. Ordinul livonian s-a folosit de alianța lor cu Mindaugas să dobândească controlul asupra terenurilor samogițiene. În 1252 a aprobat cererea Ordinului de construirea Castelului de la Klaipeda. Cu toate acestea, conducerea lor a fost considerată tiranică; legile moștenite au fost
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
și a regiunilor învecinate. După 1991, rememorarea istoriei a fost o unealtă politică importantă în mobilizarea maselor și în legitimarea statului ucrainean postsovietic. Utilizarea selectivă a istoriei a dus la fracturi în societatea ucraineană. Ucraina nu a urmat tiparul restaurării statalității celorlalte state postsovietice, deși liderii ucraineni s-au străduit să creeze un cadru clar de existență a noului stat, punând accent pe biserica națională, represiunile erei sovietice, foametea din timpul lui Stalin sau colaboraționismul din timpul celui de-al doilea
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
drept fief. După cum i se promisese, Mindaugas a fost încoronat împreună cu soția sa Morta la un moment dat în vara anului 1253, iar Regatul Lituaniei, proclamat de către Papă în 1251, a fost recunoscut. 6 iulie este astăzi sărbătorită drept „Ziua statalității” (în ) și este o sărbătoare oficială în Lituania modernă. Data exactă a încoronării nu este însă cunoscută, cercetările istoricului Edvardas Gudavičius, care a promovat această dată, sunt uneori contestate. Locul încoronării nu este nici el cunoscut. Papa Inocențiu al IV
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
al Lituaniei. Pe plan intern, Mindaugas s-a străduit să înființeze instituții de stat: propria sa curtea nobiliară, sisteme administrative, un serviciu diplomatic și un sistem monetar. Au circulat monede mari de argint lituaniene (în ), ceea ce oferă un indiciu al statalității. Ordinul Livonian s-a folosit de această perioadă pentru a-și consolida controlul asupra terenurilor samogițiene. Livonienii au construit trei castele de-a lungul frontierei: Memelburg (Klaipėda), Georgenburg (Jurbarkas), și Doben (Durbe în Letonia). Samogițienii au răspuns alegându-l pe
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
reiterat lipsa unui temei pentru repetarea alegerilor și și-a exprimat speranța „că atât Uniunea Europeană cât și conducerea României, care a condamnat public violența, vor întreprinde acțiuni pentru ca steagurile și lozincile românești să nu fie folosite drept camuflaj pentru subminarea statalității Moldovei”. În cursul zilei de 8 aprilie, președintele Vladimir Voronin, președinte în exercițiu după expirarea mandatului de șef al statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzațiile că România s-ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chișinău, anunțând expulzarea ambasadorului
Protestele de la Chișinău din 2009 () [Corola-website/Science/315420_a_316749]
-
Ordinul de Onoare a fost instituit de Parlamentul Republicii Moldova în anul 2002 și este o înaltă distincție de stat din Republica Moldova, care se decernează prin decret prezidențial pentru contribuție meritorie la consolidarea statalității, la promovarea reformelor și a transformărilor democratice; pentru activitate deosebit de rodnică în organele de stat și pe tărâm social; pentru merite deosebite în promovarea imaginii țării în lume și integrarea republicii în structurile internaționale; pentru sucese remarcabile în diverse domenii
Ordinul de Onoare (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/321328_a_322657]
-
i-a condus pe sârbi în cea de-a Doua Revoltă Sârbă și a fost fondatorul Casei Obrenovici. În timpul domniei sale, Șerbia a devenit un ducat autonom în cadrul Imperiului Otoman. El este considerat liderul care a început procesul de restabilire a statalității Șerbiei, ca și cel care a pus bazele noii politici interne și externe a țarii. Prințul Milos a domnit autocrat, refuzând în permanență să împartă puterea. În timpul domniei sale, a devenit cel mai bogat om din Șerbia și unul dintre cei
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
să nu uite de miile de emigranți moldoveni din Rusia"”. Pe 13 noiembrie 2013, aflat într-o vizită oficială la Bruxelles, Rogozin a declarat: ""...asocierea Republicii Moldova cu UE fără consultarea Transnistriei, în mod sigur, va duce la o slăbire a statalității moldovenești și la "dezghețarea" conflictului transnistrean"”. Drept urmare, pe 27 noiembrie 2013, fracțiunea Partidului Liberal în Parlamentul Republicii Moldova, prin persoana deputatului Valeriu Munteanu a înaintat un demers oficial către Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene al RM, Natalia Gherman, cu privire la declararea
Dmitri Rogozin () [Corola-website/Science/325985_a_327314]
-
indiene. a existat între 1890 și 1907. În acea perioadă, el a fost administrat de șapte guvernatori (și doi guvernatori interimari). În cei 17 ani de existență, singurul lucru remarcabil care s-a întâmplat a fost ideea crescândă a obținerii statalității, idee apărută în teritoriul Indian. Majoritatea guvernatorilor au fost în funcție timp de doar câteva luni; instituțiile înființate în această perioadă au fost Universitatea Oklahoma, Universitatea Oklahomei Centrale (pe atunci denumită Școala Normală Teritorială) și Universitatea Statului Oklahoma (pe atunci
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
Statului Oklahoma (pe atunci denumită Școala Agricolă și Mecanică Oklahoma). Scopul real al teritoriului a fost acela de a servi drept guvern de tranziție spre înființarea statului. Reprezentanții celor Cinci Triburi Civilizate s-au întrunit în 1902 pentru a obține statalitatea Teritoriului Indian și au ținut o convenție la Eufaula. Reprezentanții s-au întrunit din nou în 1903 la o convenție constituțională. Convenția Constituțională Sequoyah s-a întrunit la Muskogee, la 21 august 1905. Generalul Pleasant Porter, șeful tribului Creek, a
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
numit de Porter pentru a-i reprezenta pe indienii Creek. Convenția a alcătuit o constituție, a pregătit un plan de organizare teritorială, cu o hartă a viitoarelor comitate și a ales delegați să se prezinte la Congresul Statelor Unite să ceară statalitatea. Propunerile convenției au fost acceptate prin referendum în teritoriul Indian. Delegația a fost primită cu răceală la Washington. Politicienii din est se temeau de admiterea a încă două state din vest, l-au presat pe președintele Theodore Roosevelt. El a
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
a fost un acord provizoriu dintre Imperiul German și Republica Democrată Georgia, prin care Georgia accepta protectoratul german în schimbul recunoașterii statalității sale. Acordul a fost semnat pe 28 mai 1918 de generalul german Otto von Lossow și de premierul Noe Ramishvili și ministrul de externe georgieni Akaki Chkhenkeli în orașul-port la Marea Neagră Poti. Pe 9 martie 1917 a fost înființat Comitetul
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
externe și interne, în secolul al VIII-lea î.Hr. și s-a fărămițat, în cele din urmă, în state mai mici, începând cu Perioada Primăverilor și Toamnelor și culminând cu Perioada Statelor Combatante. Aceasta este una dintre multiplele perioade de statalități eșuate din istoria chineză (cea mai recentă perioadă fiind Războiul Civil Chinez). Între epocile de multiple regate și militarism, dinastiile chineze au condus toată China, sau doar părți din aceasta, în anumite epoci, inclusiv în prezent, controlul extinzându-se până în
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]