1,477 matches
-
mutați în alte părți de țară, mai ales cei care avuseseră pământuri expropriate acum, sau cei mai răsăriți din vechile partide, ori negustori mai de vază de teama timpurilor, și încet, încet e salutat de tot mai puțini trecători, rămânând statornici doar câțiva prieteni, pentru plimbările din Centru. Probabil că generația lui - își spunea - era menită dispariției, dar nu gândea la dispariția ei biologică ce era, oricum, firească cu timpul, ci la cea istorică, ceea ce i se părea de neînțeles. „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
chinuri. În cântecele tale, însă, adu-ți aminte și de Hristos. LEGEA AJUTORULUI RECIPROC Omului, tânăr sau bătrân, sărac sau bogat, îngrijiți-i trupul căci el este lucrul mâinilor lui Dumnezeu! Mergând pe firul credinței strămoșești, Căpitanul a inițiat și statornicit legi întru realizarea „omului nou” bun creștin în slujba Neamului și a Bisericii lui Hristos. Între legile lăsate de Căpitan pentru buna funcționare a cuibului, piedestalul pe care se înalță zidirea legionară, este și Legea ajutorului reciproc. „Ajută-ți fratele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ca Neam ne este amenințată și avem o singură cale care să ne asigure continuitatea, aceea a vieții spirituale, calea ascendentă care urcă la Dumnezeu. Căpitanul a fost o revelație care, cu voia lui Dumnezeu și cu propria jertfă, a statornicit legi și a trăit după lege în slujba neamului și a lui Hristos. Națiunea e un mister. Un suflet colectiv care coboară din înălțimile cerului și are o misiune. Dimensiunea ajutorului reciproc nu are limite, nu are terminal. Să nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care creștea din ce în ce mai mult. S-ar părea ciudată dorința de a se termina mai repede o vacanță, ca să începi școala din nou... Și, cu toate astea, așa era, căci în clasa a IV-a a tuturor liceelor din București se statornicise o tradiție: cu de la noi putere arboram un grad pe care, poate, nu chiar toți aveam să-l purtăm, o panglicuță neagră, îngustă, pusă la șapcă între cele două șănțulețe, într-adins făcute pentru asta... cursul superior! Eram cam grăbiți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fiecare anotimp, grădina Cișmigiu este răsfățată de sumedenie de flori, unele născute de pământul roditor al țării noastre, iar altele aduse de la mari depărtări și aclimatizate aci. Numele lor atât de fragede și pitorești, țâșnite din seva plaiurilor românești, le statornicește pentru vecie pe covorul nomenclaturii horticole: tufănele, brândușe, crăițe,dalii, pansele, mixandre, cimbnrișor, dediței, părăluțe, stânjenei, romanite, ciuboțica cucului, lăcrămioare, bujori, albăstrele, rurneneală și câte altele, pe care numai văzîndu-le îți amintești de ele. Printre acestea, îți atrag atenția bobocii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu puteai prevede dacă se va statornici sau se va risipi la timp, generoasă. Cum Mini intrase la Feder, se simți trasă energic ele mână, la ghișeul Simfonicelor. Era Nory, cu apucăturile ei. - Mergem azi amândouă la Elena! Mi-a spus cu parapon că n-ai fost
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut la 01.01.1948 în Vălari comuna Stănești jud. Gorj, este absolvent al Facultății de Științe Economice în anul 1971 și al Facultății de Filozofie în anul 1978 din cadrul Universitații Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Din anul 1971 este statornicit în Sibiu, căsătorit, și a profesat ca economist în diferite funcții în societați și instituții. A avut încă din anii de liceu pasiunea cititului și a scrisului și o menține și astăzi, cu predilecție spre poezie. Este autorul volumului de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau chiar părinții pe care, cu multă discreție, Ovidiu îi vizita în fiecare lună. Adesea ne întruneam în subsolul lui. La aceste întîlniri participa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la care și voi puteți deveni părtași - mă refer la partea masculină a cirezii - dacă veți fi În stare să arătați calități combative. Vă amintesc, deci, că dovada de netăgăduit a faptului că strămoșul nostru, Întemeietorul, și-a așezat și statornicit pe locurile unde sălășluim noi astăzi Întreaga ceată de hămesiți a fost dezgropată de acea alunecare de teren care s-a produs În Împrejurări de acum bine cunoscute. Nu vom insista asupra amănuntelor, Însă vă pun În vedere că târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și un șir de scoici.” „Îți dau.” Și uite-așa se Încheia tocmeala, În bună Înțelegere, cu războială numai din vorbe. Marele târg anual luase, la un moment dat, un avânt ce părea de nestăvilit. În preajma locului cu pricina se statorniciseră niște triburi de oameni cu mințile agere care, fără să se spetească prea mult, izbuteau să ducă un trai mai Îmbelșugat decât oricine. Lucrau cu mintea. Au fost primii intelectuali laici ai lumii. Au băgat de seamă, la Început, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu zidul. „Dimensiunile acestor edificii în cadrul Mănăstirii Cetățuia pun în evidență potențialul economic al ctitorului. Duca Vodă fusese îndemnat de ambiția de a zidi o mănăstire ca și înaintașii săi, într-o perioadă relativ scurtă, dar și grija de a statornici o rezistentă fortificație în preajma capitalei”<footnote Vasile Nacu, Mănăstirea Cetățuia - monument istoric de artă, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 7-8, anul XLVIII, Iași, 1972, p. 576 footnote>. După cum era firesc, Duca a urmărit să realizeze în acest complex tot
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
muncii, progresului, patriotismului, guvernului, militarismului, chestiunii agrare etc., scrieri, care constituie ceea ce s-a numit, „tolstoism”. Deci după cum se vede, a reușit să cuprindă toate zonele „fierbinți” ale societății, într-un sistem coerent și poate de aceea periculos pentru ordinea statornicită la timpul acela, fiindcă expunea soluții problemelor existenței, într-un mod cu totul nou. Și nu numai atât, Tolstoi a încercat să își trăiască filozofia, luptând pentru sprijinirea victimelor foametei, donând bani pentru protejarea celor oprimați, și susținând prin alte
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
naturii. Ființă a zilei, așa fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi cunosc sub numele de tuaregi. Nu se afla nimic la miazăzi, la răsărit, la miazănoapte sau la apus; nimic care să pună hotar influenței lui Gacel Vânătorul, ce se îndepărtase încetul cu încetul de centrele locuite, pentru a se statornici în cea mai retrasă margine a deșerturilor, acolo unde se putea simți pe deplin singur cu animalele sale sălbatice, fugarele addax ce se ascundeau în câmpie zile întregi, mufloni din munții cei înalți separați de mări de nisip, măgari sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
general și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și stăruința domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România ! Trăiască viteaza noastră armată !”. Presa a reflectat reacția populară amplă la vestea intrării în război, anunțată în mai multe rânduri la radio și în mai multe ediții speciale ale ziarelor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
aud cum rîde contagios, sincer, la patul lui... Sau poate că Vlad a... Un căcat! UN CĂCAT! SÎnt pur și simplu epuizat și aproape delirant... Lucrurile se potrivesc ciudat. Începe să plouă, mai Întîi În reprize scurte, apoi ploaia se statornicește, o pînză de apă fină care curge fără Încetare și tot peisajul se Închide iar sub un cer jos. După raportul de dimineață, plecăm la instrucție pe platou și nu prea ne mai găsim rezervele de veselie. Din plutonul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dat În presă, despre lucruri pe care le știm și după aia nu le mai știm, că nu mai avem timp. Despre Înscenările Revoluției, bunăoară povestea teroriștilor invizibili, pune altfel lumina pe momente care Își schimbă adevărul, așa cum s-au statornicit În conștiința noastră, rezultînd cruzime și cinism, vorbește despre sacrificii umane gratuite, nenecesare. Uneori, cuvintele lui se adună În momente de literatură curată: a Început să ningă cînd, plecînd din Ghencea, unde a ajuns după judecarea și executarea soților Ceaușescu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea vibrând. Era doar un cadru comun în care ea și Ruby pășeau fiecare pe cărări deosebite. Casa îi scăpa lui Alex, părea un reflex al incapacității ei de a se fi statornicit în viață. O amenința noaptea cu miros de fum și spaime de incendiu. Visa adeseori că s-a rătăcit prin casă și că pătrundea în încăperi de a căror existență nu știuse niciodată și în care se desfășura un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
măruntă deși, în depărtare, raze fugitive aprindeau scântei în cupola aurită a Sălii Mari și în girueta aurie de pe biserica St. Olaf. — Ce regreți cel mai mult în viață? întrebă filozoful. — Ce fel de regret? Regret că nu mi-am statornicit deprinderi absolut altruiste. Că n-am fost sortit să trăiesc absolut singur. Nu, asta nu. Și dumneavoastră? — Minciunile pe care le-am spus. Păcatul tăcerii. De ce te temi cel mai mult în viață? — De moarte. Moartea nu înseamnă nimic, dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui cu o obscură înfiorare. În fața ei, însă, nu-și dezvăluia nici un strop de emoție. Mai târziu, mult mai târziu, aveau, uneori, să-l roadă remușcările, acel mușcător „Dacă aș fi...“ care își perforează drum până în miezul sufletului și se statornicește acolo, iscând o durere care se infiltrează în toate celelalte experiențe de viață. Câteodată, remușcarea îi devia gândurile de la filozofie. Dacă, în trecut, ar fi stabilit între el și Hattie o relație directă, afectuoasă, un modus vivendi obișnuit! Din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un spectator pasiv, urmărind transformarea lui Hattie în femeie? Mai ieri fusese o fetiță firavă, cu codițe, și o păpușă, și ochi palizi, solemni, copilul care trăia în gândul lui ca și cum ar fi trăit în casa lui. Imaginea lui Hattie, statornicită în mintea lui, era cea a copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei de tânără femeie. Așa ceva implica amanți, aventuri amoroase, belele, sarcini, avorturi, toată oroarea vulgară a lumii sexualității, a degradatei lumi moderne obsedate de sex, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu se mai gândea la Hattie cea reală: imaginea aceasta a fetei despletite care alerga prin grădină părea să fi uzurpat, din mintea lui vrăjită, ființa ei reală. Șocul lui Tom avea de-a face, în parte, cu timpul. Se statornicise în convingerea că cei doi plecaseră definitiv, adică într-o stare de protejată imposibilitate. Acum avea impresia că își revenise oarecum din suferința pricinuită de pierderea lor, din pricina înmormântării lui William și a fenomenului de la Băi. Acestea fuseseră evenimente însemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se apropia vremea ca lumea să-și recapete vechea demnitate pe care i-o conferea vestimentația și onoarea pierdută a celor din trecut. Lumea nouă nu putea continua să se înfățișeze privirilor așa șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947... Toate clasele dădeau în holul central, cu pardoseala lui lucioasă de mozaic, toată numai careuri albe și negre, ca o tablă de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
capăt <jafurilor nerușinate ale arendașilor ce vin, sub falsul nume de egumeni, și despoaie fără teamă și fără mustrare de cuget, mănăstirile, precum și pe țărani, locuitorii lor care cu toate acestea nu le sânt robi>. De-a lungul anilor se statornicise obiceiul ca domnii și boierii avuți să facă danii mănăstirilor, nu numai în diferite obiecte de uz bisericesc, ci și în moșii, încât, cu vremea ele ajunseseră să posede întinse pământuri, exploatate după bunul plac al mai-marilor în ierarhia călugărească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o molie mai poate țese În fibra de in; triumfătoare carnea se retrage Într-un tipar ultim. Prin foșnet și zvîcnet lemnul de brad se strînge-n jurul unui nod. Nimic nu dispare cu totul, chiar și atunci cînd moartea a statornicit totul. La noi În urbe, mai anul trecut, unul care tocmai horcăia și trăgea moartea În piept ca pe fumul de țigară a prins În răsuflarea sa o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]