2,655 matches
-
foșgăială ineptă de tîrîtoare abrutizate, în a căror sensibilitate nu s-a strecurat ambiția ierarhiei sau gustul idealului. Paradoxul cărții Georgianei Sârbu e că te face indirect să constați toate aceste trăsături livrești, că așadar volumul Istoriile periferiei are o statură analitică pe care romanele asupra căreia se apleacă nu-l au. E ca și cum autoarea se ridică cu o treaptă deasupra romanelor comentate, încercînd să le suplinească îngustimea printr-o conduită speculativă menită a sugera existența unui orizont. De aceea, miezul
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
de notorietate și de influență.) Este drept că rătăcirea lui Heidegger (cel puțin în forma ei acută) n-a fost de lungă durată: în aprilie 1934 a demisionat din funcția de rector. Grav, se afirmă în carte, rămâne faptul că „statura lui intelectuală a ajutat la legitimizarea acaparării puterii de către naziști(.) Germania. Nu era puțin lucru că Heidegger avea încredere în ei." I se pun, de asemenea, în cârcă, osanalele aduse lui Hitler, desființarea senatului universității și instituirea unui sistem de
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
său se risipește așa cum Cenușăreasa trebuie să plece la timp pentru ca rochia să nu se transforme în zdrențe, trăsura în bostan și tot așa. Lumea plăcerii, a lejerității, este clădită egoist și iresponsabil pe ruina altei lumi, lumea care reflectă statura mic-burgheză a playboy-ului lăsând să i se vadă papucii sub pat și guturaiul din cana de ceai. Descoperirea este echivalentă cu ceea ce maeștrii zen practică sub numele de Sunnya Veda, destrămarea vălului iluziei, Maya, și contemplarea abruptă a vidului. Lone
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
mele. I-am spus că mă temeam de el, dar ea mi-a răspuns că aici nu avea cum să ajungă la mine, iar dacă totuși încerca, atunci avea să vorbească ea cu Jim de la grajduri, un bărbat mare de statură și cu mulți prieteni. Așa că m-am simțit mai ușurată. Mi-a mai spus că, deși eram tânără și neștiutoare, se vedea clar că eram isteață, iar diferența dintre un prost și un ignorant era că cel de-al doilea
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
drept, destui nepricepuți, mai ales în îndeletnicirea perfect stupidă de descifrare a unor relații numerice pretins esoterice în care opera și biografia eminesciană ar abunda. Mitul deținutului provine dintr-un altul, conform căruia Eminescu din anii 1880 ar fi avut statura celui din anii noștri, poet național, cu alte cuvinte, și lider de opinie politică, a cărui influență asupra vieții politice ar fi fost atât de mare, încât i-ar fi obligat pe liderii vremii, când poetul a scris în „Timpul
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
îngreunează cu experiența morții (altminteri refuzată omului), proba efemerității eliberând de povara, confortabilă, a speranței. „Excesul morții” dezleagă de moarte. Menținut în platou, sentimentul morții se cronicizează, privirea încetează a mai fi încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își evaluează lucid statura, valorând nimicul, groaza, trecerea. În această categorie intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
și la o astfel de anvergură, dorită de entuziastul și infatigabilul Costel Avram, vicepreședinte al Consiliului Județean Hunedoara, culminând cu decernarea titlului de „Cetățean de onoare al municipiului Petroșani” lui Nicolae Manolescu. Gestul însemna, pe de o parte, recunoașterea unei staturi culturale și a unei instanțe, iar pe de alta, venea să confirme că nu a fost o întâmplare că, sub sigla Partidului Alianței Civice, a fost ales, și nu doar o dată, Carol Shreter ca primar al urbei. Parcul orașului îi
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
Și totuși am fost și eu ca voi, Tânăr, plin de idealuri frumoase, Am visat topind cuprul Și șlefuind fețele diamantului: Azi mă vedeți aici În spatele acestui pupitru incomod, Abrutizat de monotonia Celor cinci sute de ore săptămânale. Epitaf De statură mijlocie, Cu o voce nici subțire nici groasă, Fiul cel mare al unui profesor de primară Și al unei modiste obscure; Slăbănog din naștere Deși amator de o masă bună; Cu obraji supți Și cu urechi mai degrabă mari; Cu
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
am fi putut informa, dar am auzit de multe ori povestindu-se cum, într-o zi, când se plimba cu colegii pe frumoasele dealuri sălbatice care înconjurau Charlottesville, prezisese războiul de Secesiune. Povestea mă încânta pentru că adăuga încă o dimensiune staturii lui Poe; îmi plăcea să știu că poetul fusese și profet ceea ce îmi confirma ideea că poeții se află în avangarda omenirii și că știu despre destinul rasei noastre ceva mai mult decât ceilalți oameni. Pentru noi, el era fratele
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
culturale făcea la rândul ei parte din serviciul militar obligatoriu. Alcătuiau așadar ceea ce în lumea teatrului se numește „un public captiv”. Când tocmai trăgeam aer în piept pentru povestire se deschise ușa și intră în sală un militar mic de statură, care, judecând după înfățișare, era de abia un aghiotant. Furișându-se în vârful picioarelor, voia să ajungă neobservat la ultimul rând, dar vocea metalică a căpitanului îl țintui de podea. - Hei, tu de acolo... Băiatul văzu că bătălia era pierdută
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
maiestuos decât de obicei, și să aibă o privire încă și mai severă. Învârtea în mâini capacul de porțelan al zaharniței și în felul acesta își exprima puțin o vădită nemulțumire. Deodată Tolstoi se ridică, se îndreptă în întreaga sa statură de uriaș, și rugă adunarea să-i împărtășească în puține cuvinte întregul adevăr, și nimic altceva decât aceasta, despre expunerea lui. Era ceva mișcător, suferind și în același timp amenințător în aceste cuvinte. Apoi se așeză din nou, tuși scurt
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
de important, chiar asta trebuie spus, înainte de orice altceva: că a fost unul dintre cei puțini care ocupă raftul întîi al unei literaturi. Din anii 1980 încoace a avut parte de toate elogiile, însă poate că abia de-aici încolo statura lui de foarte mare prozator va fi cu adevărat recunoscută... Era foarte bolnav. În ultimele zece zile din viață a fost internat de cîteva ori în spital, revenind de fiecare dată acasă și apoi, după o noapte-două, plecînd iarăși către
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
reține refuzul acestuia de a-l aresta la ordinul lui Critias pe Leon din Salamis (VIII, 24), ca și numele acuzatorilor în proces și acuzațiile aduse (XVIII, 39 - XIX, 40); în timp ce din capitolul dedicat lui Platon, el consemnează detaliile cu privire la statura filosofului (V, 4), precum și relatarea visului lui Socrate care ar fi văzut o lebădă cu o noapte înainte de a-și cunoaște viitorul discipol (VII, 5). Înfățișat drept continuarea imaginară a dialogului Phaidon, pasajul care înfățișează reuniunea ucenicilor lui Socrate după
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
1848, pregătit prin toată activitatea lui de pînă atunci, a fost unul apoteotic - iar apoteoza a continuat în primii ani de exil. Și-a prelungit exilul cît a putut mai mult, peste un deceniu, în speranța de a dobîndi o statură culturală și politică de nivel european (pe cea de nivel național o avea deja!). Reîntors, probabil cu regret, în patrie, a fost obligat să-și constate adevărata statură, devenită mai degrabă modestă, pentru că împrejurările favorabile din trecut se schimbaseră. A
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
putut mai mult, peste un deceniu, în speranța de a dobîndi o statură culturală și politică de nivel european (pe cea de nivel național o avea deja!). Reîntors, probabil cu regret, în patrie, a fost obligat să-și constate adevărata statură, devenită mai degrabă modestă, pentru că împrejurările favorabile din trecut se schimbaseră. A lăsat o operă fragmentară, neterminată, și mai ales mii de proiecte, unul mai himeric decît celălalt. (La 70 de ani, cu puterile diminuate, lansa totuși un nou și
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
a lor în concert trecea și se petrecea în zona unui veritabil ritual. Nu pot spune că în aceste zile am resimțit în vreun anume fel sentimentul propriu al despărțirii de omul, de artistul care întruchipează pentru mulți dintre noi statura maestrului, a maestrului fără de pereche. O știm cu toții, Marin Constantin a intrat în legendă încă din timpul vieții. S-a întâmplat nu de ieri. Este un loc pe care și-l păstrează în continuare. Se spune că ar fi plecat
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
într-o carte, parcă simbolic în Călătoriile căpitanului Cook). Scrisorile conțineau inclusiv descrierea legăturilor între personajele reale și cele imaginare: „E de prisos să-ți spun că principele de Salina este principele de Lampedusa, străbunicul meu: fiecare lucru e real: statura, matematica, falsa violență, scepticismul, soția, mama nemțoaică, refuzul de a fi senator. Părintele Pierrone este și el real, chiar și numele” etc. Dacă identitatea principelui de Salina era subînțeleasă, faptul că și părintele Pierrone a existat în realitate conferă o
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
avut ocazia să văd, cu mândrie, cum oameni importanți ai acestei instituții i-au strâns mâna cu respect", a scris Andrei Năstase. Adrian Năstase, un om respectat și iubit Zidurile ridicate în jurul tatălui meu, prin noua condamnare, nu pot minimaliza statura diplomatică și politică a Dânsului, dar micșoreaza sigur (daca se poate mai mult decât o face istoria deja) statura călăilor. Așa cum spuneam la cumpăna trecută (atât în sens temporal, cât și in sensul depășirii), nu poți cu câteva role de
Andrei Năstase: Vă înțeleg teama. Tata este prea respectat și iubit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33145_a_34470]
-
scris Andrei Năstase. Adrian Năstase, un om respectat și iubit Zidurile ridicate în jurul tatălui meu, prin noua condamnare, nu pot minimaliza statura diplomatică și politică a Dânsului, dar micșoreaza sigur (daca se poate mai mult decât o face istoria deja) statura călăilor. Așa cum spuneam la cumpăna trecută (atât în sens temporal, cât și in sensul depășirii), nu poți cu câteva role de sârmă ghimpată și o pereche de cătușe să ții prizonier spiritul unui om ca tata. Vă înțeleg teama și
Andrei Năstase: Vă înțeleg teama. Tata este prea respectat și iubit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33145_a_34470]
-
a lui Porphyrios, încât filosofii Renașterii și-au asumat- o ca pe descoperirea înțelepciunii primordiale, ca pe arhetipul unei lumi hrănită cu mituri și magie care nu mai promitea o sistemă, ci o libertate, libertatea de a vedea lumea de la statura zeilor. O astfel de vanitate luciferică a însoțit mereu toată această filosofie adusă din lumea barbară pentru a scruta, vorba lui Lucretius 8, mai adânc în umbra lucrurilor. Ea a înflăcărat imaginația Apusului cu promisiuni despre existența unui secret al
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
unei Românii ajunsă la mâna unor scelerați. Privind retrospectiv, imaginea „conducătorului” este subiect de ironie amară. Golit de pasiunea și tensiunea contemporaneității, portretul lui Ceaușescu este al unui om mic în toate sensurile, mic și ridicol. „ Conducătorul era mic de statură, cu o figură țărănească, cu o frunte mai degrabă îngustă, de sub care te priveau doi ochi bănuitori, parcă în permanență speriați, departe de calificativul «bărbat între bărbați», acordat de diverși poeți în versurile lor. În rostirea mereu a acelorași fraze
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
pentru o luptă. Autorul însuși taxează respectivul spectacol drept „grotesc”. El este, în aceeași măsură, dezumanizant, dar, din nou, ferit de tezism de umorul negru în care Pora excelează. „Trei, patru, poate douăzeci de femei mai în vârstă, mici de statură, apropiate de ruralitate, purtau pe sub rochiile de stofă pantaloni de trening, introduși aceștia în anumite situații în cizme sau într-o altă variantă, legați în partea de jos circular cu sfori pentru a face o priză mai bună cu bocancii
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
vă trebuie o cagulă. Atunci a zis, dacă tot m-am mascat, mă duc să-l arestez pe Mazăre... Ăla din spate nu e Băsescu? A zis mă duc să-l arestez cu mâna mea pe ăsta. E și de statura lui Băsescu" a explicat Mircea Badea.
Mircea Badea, ipoteză surpriză! Cine se află în spatele reținerii lui Mazăre by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35624_a_36949]
-
Montana și gazelor de șist. Mai multe voci din PSD erau nemulțumite de prezența lui Cernea în Uniune, din cauza unor proiecte de lege controversate propuse de parlamentar. Se depășește, astfel, linia roșie, moment de la care este pusă în joc însăși statura democratică și a statului de drept din țara noastră. Devine perfect legitim orice efort intern și internațional, civic, mediatic și politic de stopare a proiectului RMGC. Este momentul, mai mult decât niciodată, pentru mobilizarea tuturor celor care se opun cianurii
Remus Cernea, în delir: Cere intervenție externă pentru Roșia Montana by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35634_a_36959]
-
restaurant. Vă aștept acolo În turneu și am să vă pregătesc o masă Împărătească. și totul are să fie din partea casei, a Încheiat, cu un ton ferm, cârciumarul. Maria Tănase l-a Îmbrățișat pe Moriț cu lacrimi În ochi. Mic de statură, părea un copil ocrotit de mama lui. S-a desprins cu părere de rău și l-am văzut ștergându-și ochii pe furiș. Spectacolul de la Onești a fost uimitor. Era prima dată când o vedeam pe Maria Tănase pe scenă
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]