2,893 matches
-
unde-i Dumnezeu? Pare păgân și visu-acesta. Un biet brahman se roagă-n răsărit. Din mări sar pești, rechini, balene albe. Privește lupul de pe mal, ar vrea să calce apa. Vântul viclean rămâne de neînfrânt. Acesta este capătul însingurării. Nici stepa nu-l încape, nici pământul. Zâmbește astrul lunii, știe el ce știe. De oameni s-a desprins la mii de leghe. Și lupul îl privește trist. El urlă, în jurul său sunt infirmierii cu seringi și funii. BORIS MARIAN Referință Bibliografică
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
Italiei, cu scursuri de aventurieri ai Imperiului Roman de prin peninsula Balcanică, parți și alte seminții de prin Orientul Mijlociu), care s-au amestecat în următoarele zece secole, cu alte scursuri migratoare, vânturate de istorie pe teritoriul țării noastre, de prin stepele asiatice, precum goții, avarii, gepizii, vandalii, hunii, ungurii, pecenegii, cumanii, uzii, mongolii, tătarii, slavii și alte populații călcătoare pe plaiurile sfintei Dacii, părăsită de romani. Cică, din amestecăturile astea s-au format populațiile numite bănățeni, olteni, ardeleni, munteni, moldoveni și
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
mongolii, tătarii, slavii și alte populații călcătoare pe plaiurile sfintei Dacii, părăsită de romani. Cică, din amestecăturile astea s-au format populațiile numite bănățeni, olteni, ardeleni, munteni, moldoveni și dobrogeni. De unde români și, mai ales, dacoromâni, după atâta vânturătură de stepă?! Din cauza asta, specialiștii istorici „români” consideră că Istoria populațiilor călcătoare pe teritoriul României nu se poate numi „Istoria românilor”. Nici măcar „Istoria României”, pentru că este vorba doar de o „Istorie” a unor populații venite de aiurea pe meleagurile noastre, unde au
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
Articolele Autorului și nu mai știu de unde-au apărut cânta și ea și el cânta de undeva pe orizonturi parcă se scria un paragraf de sete și lumină iar stâncile uitaseră să vină pentru tribut se îmbrăcase-n voal de stepă vie pe note-ntregi ar fi dorit să fie o partitură scrisă-n zori când va pieri nectaru-n flori gustase parcă la o cină un gram din lacrima divină dar s-a topit și s-a trezit scânteie-n zbor
PIANUL de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361165_a_362494]
-
așa Pentru a visa mai puțin. Pentru a nu mai avea poftă Să ne întoarcem La cele clasice. La urma urmei, operele clasice Te fac să privești îndărăt. Și te cheamă înapoi În trecut, unde caii visează În iarba de stepă. Aici totul este mai ușor, orizontul e aproape de strigătul ciorii de câmp lângă care sufletul arde la sol. Nu, totuși ce bucurie Din strâmtoarea strigătului disperat al ciorilor de câmp, Brusc să rupi zăgazurile pentru Lumea plină de spațiu a
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Clipa s-o opresc, mă deșir, Mă zbat fără rost; Și-am rupt anevoiosul fir A tot ce a fost. Că dețin comanda credeam Fugii din robii; În van m-am grăbit, când treceam Capătul Lumii... Acolo sunt aceiași nori, Stepe în lărgimi; Și munți, și râuri lângă flori, Stânci pe înălțimi. Pricepeam al artei secret Poeme născând. Și peste umăr șevalet Din aripi dansând... La răscruce, din căutări Renășteam ca-n schit Și în expresivitate Mă scăldam uimit... ---------------------------------- * Oleg Goncearenko
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
48] Și-atunci ei văd cu groază prin timp Cetatea aceea ca ceva care-n lume a venit ca s-aștepte un fel de buhă-n somnu-i pe stânca unui munte un fel de piatră-n visu-i pe-ntinsul unei stepe [49] Și sensul lui în lume ar fi atunci nu Calul ci însăși așteptarea pân' la sfârșit de veci și se aud prin cosmos atomii cum coboară și cum le crapă smalțul oaselor tot mai reci [50] Și-un fel
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului În luna iunie a acestui an se împlinesc 75 de ani de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial. 500 dintre jertfitorii acestui război, scăpați de moarte în iadul din stepa rusă, au privit pentru ultima oară un crâmpei văratec de Patrie, pe meleagul baștinei mele. Dedic memoriei lor modesta mea osârdie de aici. * Ecoul celui mai tragic război modern, ultima conflagrație mondială, încă nu și-a atenuat vibrațiile. La 22
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
nefalsifi �cat, ajutându-i și pe ceilalți să-l cunoască. Apoi este grija de a păstra integritatea unității Bisericii. Pe Nistru voievozii români au construit cetăți care să ne delimiteze, să ne apere de puhoaiele ce veneau din adâncurile pustelor, stepelor siberiene. Spre apus nu s-au putut construi cetăți, dar au existat nenumărate altare ortodoxe, acestea fiind cetățile care ne-au apărat de înstrăinare. Am fost de multe ori peste Tisa, i-am văzut pe creștinii din localitățile Slatina, Apșa
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
fu un cutremur, un uragan, un fulger devastator, ori un vulcan furibund. Era un fapt, la prima apreciere, nesemnificativ. Doi oameni călătoreau pe drumuri pietroase, prăfuite, și păreau istoviți de atâta drum, sleiți de puteri, de foame și de vântul stepelor. Cei doi începură să urce cărările anevoioase și întortocheate ce șerpuiau mereu, în zigzag, și mai aveau destul până să ajungă sus de tot, la cetatea cea albă de pe înălțimi. Cine erau cei doi? De ce au venit ei pe aceste
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
în direcția Cotului Donului și Stalingrad. Acolo se găseau germanii, aliații noștri, pe care trebuia să-i ajutăm la trecerea marelui râu Volga. Tot ceea ce știam din auzite despre destinația marșului nostru era că vom ajunge într-o zonă de stepă semipolară, cu ierni timpurii, cu multă zăpadă și foarte geroase. Acolo, undeva, trebuia că se află și inamicul, pentru că din Brașov până la Rostov am venit timp de o lună fără luptă”. Ceva mai obiectiv decât subiectivitatea aceasta, nu există. Pentru că
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
eram! Alexandru se ridică vrând să-l pocnească cu piciorul. Acesta se depărtă punând calul în galop. Carul își continua drumul spre Galați. Cei șase ieniceri care formau escorta capturii domnești, călăreau tăcuți, aproape unul de celălalt. Fuseseră recrutați din stepele tătare și erau în stare de orice crimă, pentru o pungă de bani în plus. Împlătoșați, pe cap cu cucile ienicerești, cu lingura de lemn în loc de panaș, cu archebuzele la umăr și furcheții la mâna stângă, se clătinau la fiecare
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
zile fugare ... Mă zbat și vreau a mă elibera din strânsoare, Căci mă acoperi pământul lui Dumnezeu, Și nici amintirea, nici oglinda agățate de poartă, Nu puteau aștepta întreg cortegiul cu mojici, Ce se îngrămădeau a măgului pe mort. Bezna stepei șuiera printre garafele cu vin, Și-un aer sec se împărtășea cu smoala ochilor, Înecați și-ncețoșați de a umbririi geamăt, Cufundați pe margini - anunță a răfuielii seamăn, Cu morții, împreună - în armuri de viață, și coroane pe cap. Și dau
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
în cadrul cărora cei ce aruncaseră mai bine s-au bucurat ani în șir de foloasele aruncărilor. Totul a durat și chiar s-a stabilizat o periodă bună de timp , până când au apărut ,,popoarele migratoare,, pe caii lor nărăvași. Plecate din stepele asiatice, unde nu se inventase încă teritoriul stabil, aceste popoare nomade se mutau de colo colo în căutarea hranei pentru ei și animalele lor,. Migrau nu neapărat să cucerească, ci mai degrabă să fure să jefuiască să scape de spectrul
INSTINCTUL PROPIETĂȚII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368725_a_370054]
-
Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU URLETULUI Lui Ioan Barbu Cu glas de cuc vă fac mărturisire de-obârșia-mi păgâna și pururea viteaza - visez etern un urlet de fiara ce vibrează prin stepele virgine, pierdute-n amintire - neâmblânzitul pegas mă zboară prin puștii iar haită mă-ncălzește la pieptu-i prin nămeți - ce dor mă leagă, totuși, de crude dimineți? de patimă stăpânului pe vaste bogații? dar asta-mi fuse soarta de aprigă fivină
ELOGIU URLETULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364618_a_365947]
-
Articolele Autorului Fântâna Bărăganului Cu mii de ani în urmă, apele Mării Sarmatice s-au evaporat ori s-au scurs în Pontul Euxin, dispărând treptat-treptat, iar cele ale Istrului s-au retras în matcă. Atunci s-a ivit dintre ape stepa Bărăganului, ca o întindere largă și netedă. Ici, colo, mai rămăseseră unele crovuri cu apă sărată, astăzi lacuri cu ape binefăcătoare pentru cei cu diferite suferințe. Bărăganul!..Cine și de ce i-a zis așa? Las ceața din istorie să-i
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
cu multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieții țărani. De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigații, acele panglici argintii, dătătoare de viață stepei pârjolite, au secat...S-au transformat în inutile șanțuri cu dalele de beton furate și malurile năpădite de pelin, rogoz și stuf. Acel stuf care se-ntinde ca o pecingine prin lanurile de grâu, luând locul dispăruților ciulini. Astăzi, unii
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
secat...S-au transformat în inutile șanțuri cu dalele de beton furate și malurile năpădite de pelin, rogoz și stuf. Acel stuf care se-ntinde ca o pecingine prin lanurile de grâu, luând locul dispăruților ciulini. Astăzi, unii inimoși ai stepei au redat zărilor sale acele imense și nostalgice tușe, pe care le-au încins cu argintul apei din refăcutele canale. Semne de înviorare ale unei vieți normale. Să sperăm că în viitorii ani nu vom reveni la peisajele evocate de
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
Era în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineața, când am pornit în marș. Am plecat dis-de-dimineață pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
PANUEra în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineața, când am pornit în marș.Am plecat dis-de-dimineață pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
Era în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineața, când am pornit în marș. Am plecat dis-de-dimineață pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
nici o rană vizibilă, cu ochii mari, migdalați deschiși, privind spre cer, cu fața și mâinile galbene ca ceara de albine. Ne-a frapat faptul că nu intrase în putrefacție și nici măcar nu mirosea, era ca o mumie părăsită în imensitatea stepei. Toți cei care eram în jurul lui ne-am întrebat cum a putut ajunge în acel loc aflat la sute de km de linia frontului, cum de nu a intrat în descompunere și încotro voia să meargă, cum de a ajuns
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
și cafea surogat. Ni s-a dat liber, ne-am așezat foile de cort pe iarbă, unii au fumat o țigară, alții au mai stat de vorbă, dar toți erau obosiți și cei mai mulți s-au pregătit de culcare. PIERDUT ÎN STEPA IMENSĂ DE ZIUA NUMELUI Era 21 mai 1943, o zi frumoasă de primăvară, cu mult soare și cu mult praf, eram într-un marș de rutină. Mașinile Bateriei stârneau adevărați nori de colb care se depuneau pe mâini, pe față
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
se depuneau pe mâini, pe față, cu excepția ochilor, care erau apărați de ochelarii de protecție, gura era plină de praf. Cred că parcursesem cam 100 de km fără să întâlnim un sat, o ființă sau măcar un iepure în imensitatea stepei plină de ierburi și scaieți până când, în depărtare, au apărut ruinele unui sat unde se vedeau numai hornurile în ruină și o fântână cu cumpănă. Cu cât ne apropiam mai mult simțeam o schimbare în atmosferă, o nădușeală... Cerul începuse
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
FRONTUL DE VEST. Amintiri-le despre Familia Elvira și Nicu Enea au fost incluse în volumul NICU ENEA de Viorel Savin Editura Ateneul Scriitorilor Bacău 2015 Din noua carte - Memoriile unui ofiter de artilerie de Constantin Zavati: PANU; PIERDUT ÎN STEPA IMENSĂ DE ZIUA NUMELUI; NUNTA DE LA MAGLAVIT, ÎN SATUL LUI PETRACHE LUPU; BIJUTERIILE NU ADUC FERICIRE! - poză memorialistică publicată pe www.observatorul.com/articole/istoria noastră Toronto Canada 01-04-2015 C.V. și fragmente din MEMORIILE UNUI OFITER DE ARTILERIE de Constantin
SCURTE DATE BIOGRAFICE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350357_a_351686]