1,136 matches
-
punct de reper distincția coșeriană între "discurs repetat" și "zicale"169, Dumistrăcel împarte astfel unitățile analizate: A. enunțuri "anonime", care înglobează la rândul lor: A1. enunțuri "populare", adică: (a) contexte din "vorbire" (locuțiuni expresive; expresii idiomatice; zicători și proverbe; comparații stereotipe); și (b) "citate" din literatura populară (versuri; formule stereotipe de basm; "ghicitori"); A2. enunțuri "culte" (formule religioase; dictoane; sloganuri; formule tehnice; nume proprii de notorietate) B. enunțurile cu autori cunoscuți (titluri de opere; citate propriu-zise; cuvinte "celebre")170. Lăudabilă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
zicale"169, Dumistrăcel împarte astfel unitățile analizate: A. enunțuri "anonime", care înglobează la rândul lor: A1. enunțuri "populare", adică: (a) contexte din "vorbire" (locuțiuni expresive; expresii idiomatice; zicători și proverbe; comparații stereotipe); și (b) "citate" din literatura populară (versuri; formule stereotipe de basm; "ghicitori"); A2. enunțuri "culte" (formule religioase; dictoane; sloganuri; formule tehnice; nume proprii de notorietate) B. enunțurile cu autori cunoscuți (titluri de opere; citate propriu-zise; cuvinte "celebre")170. Lăudabilă ca tentativă de a cuprinde un câmp empiric atât de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
textemelor). Prin urmare, o primă provocare a cercetării noastre va fi aceea de a găsi o definiție de tip semantic a textemelor. Pe de altă parte, clasificarea coșeriană constituie o clasificare a tipurilor de discurs repetat (i.e., "perifraze lexicale", "sintagme stereotipe" și "texteme"), dar nu și a subtipurilor care subcategorizează tipurile respective. Cu alte cuvinte, e necesar să definim sub raport semantic nu numai textemele ca (sub)categorii ale "discursului repetat", dar și speciile de texteme ca (sub)categorii ale textemelor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rămâne un obiectiv încă nerealizat. 2.1.1. Vom începe, așadar, cu prima dintre cele trei probleme semnalate mai sus: care sunt cu exactitate frontierele textemelor? Coșeriu însuși își mărturisea dificultatea de a distinge "perifrazele lexicale" (tipul I) de "sintagmele stereotipe" (tipul II), ceea ce este explicabil din punct de vedere sintactic, dar poate fi evitat din punct de vedere semantic. Astfel, ceea ce diferențiază, sub raport semantic, "perifrazele lexicale" de "sintagmele stereotipe" este, mai întâi, caracterul (parțial) metaforic al ultimelor, care ne
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dificultatea de a distinge "perifrazele lexicale" (tipul I) de "sintagmele stereotipe" (tipul II), ceea ce este explicabil din punct de vedere sintactic, dar poate fi evitat din punct de vedere semantic. Astfel, ceea ce diferențiază, sub raport semantic, "perifrazele lexicale" de "sintagmele stereotipe" este, mai întâi, caracterul (parțial) metaforic al ultimelor, care ne permite să conferim anumitor elemente ale unităților de tip II un sens figurat fără ca prin aceasta să renunțăm cu totul la sensul lor literal (v. infra, 2.4.1.). În
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe o alta, care constituie un criteriu suplimentar de disociere a celor două tipuri de unități: spre deosebire de unitățile de tip I, care rămân nedecompozabile/inanalizabile, unitățile de tip II se remarcă prin caracterul lor compozabil/ analizabil. Astfel, chiar dacă și "sintagmele stereotipe" semnifică în mod global, asemenea "perifrazelor lexicale", în cazul primelor rămâne mereu deschisă posibilitatea de a asocia unul câte unul elementele unității ("actanții") cu elementele pe care expresia le desemnează în mod figurat, ceea ce e imposibil în cazul unităților de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
asociem oiștea cu "răspunsul greșit", iar gardul cu "examenul"316. 2.1.3. Aceste două proprietăți - valoarea metaforică și caracterul (de)compozabil - fac ca, din punct de vedere semantic, expresiile idiomatice verbale, care ocupă o mare parte din sfera "sintagmelor stereotipe" delimitate de către Coșeriu, să fie mai apropiate de texteme (mai exact, de proverbe) decât de celelalte unități ale "discursului repetat" cu caracter "sintagmatic" (precum lungă cât o zi de post). Am avea de-a face în acest caz cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
discursului repetat" cu caracter "sintagmatic" (precum lungă cât o zi de post). Am avea de-a face în acest caz cu un conflict categorial dintre sintaxă și semantică, ce ar plasa asemenea unități pe o zonă de frontieră între "sintagmele stereotipe" și texteme. Întrebarea este dacă factorul semantic e îndejuns de puternic pentru a schimba încadrarea acestor unități, dat fiind că, indiferent dacă înclinăm către sintaxă sau către semantică, decizia noastră pare deopotrivă de arbitrară. 2.1.3.1. Totuși, în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
noastră pare deopotrivă de arbitrară. 2.1.3.1. Totuși, în sprijinul încadrării anumitor expresii idiomatice verbale în tipul III (al textemelor) pledează alte două argumente, de ordin sintactic, nu doar semantic. Primul dintre acestea vizează faptul că unele "structuri stereotipe" sunt construcții care depășesc nu doar nivelul sintagmei, ci chiar și pe acela al propoziției. De pildă, expresii precum a bate șaua (ca) să priceapă iapa sau a bate fierul cât e cald cuprind în cadrul lor subordonate întregi, nemaiputând fi
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1.3.2. Pe de altă parte, expresiile idiomatice amintite manifestă o serie de afinități sintactico-funcționale cu o anumită clasă de proverbe al căror statut textemic nu poate fi pus la îndoială. În principiu, conform clasificării coșeriene, diferența dintre "sintagmele stereotipe" verbale și "locuțiuni" (proverbe cu rol de textem) ar fi aceea că, în timp ce primele au "liberă" poziția subiectului ([Orice nominal animat uman] dă cu oiștea-n gard), celelalte alcătuiesc un enunț (un "text") complet, dat fiind că, în cazul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Uman] îi sunt inerente nominalului sau dacă acesta le-a dobândit în urma unei personificări): Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, Vrabia mălai visează etc. Însă criteriul amintit nu poate funcționa ca instrument infailibil de departajarea textemelor de "sintagmele stereotipe", întrucât există numeroase proverbe care lasă și ele "liberă" - cel puțin din punct de vedere semantic - poziția subiectului. Este vorba despre proverbele formulate într-o manieră imperativă (de obicei la forma negativă): Nu lăsa pe mâine ce poți face azi
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu subiect "ocupat" se pot integra într-un text fără ca această operație să angajeze modificări de natură morfosintactică, proverbele cu subiect "liber" presupun, la fel ca și expresiile idiomatice, flexiunea verbului în raport cu specificul subiectului și cu circumstanțele enunțării: a) "Sintagme stereotipe" (≠ "texteme", cf. Coșeriu): a da cu oiștea-n gard → Ion a dat cu oiștea-n gard [+ Flex] b) Proverbe cu subiect "liber" (= "texteme", cf. Coșeriu): Nu lăsa pe mâine ce poți face azi → Ți-am spus să nu lași pe
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
I-am spus lui Ion că urciorul nu merge de multe ori la apă [-Flex] Prin urmare, din punct de vedere sintactico-semantic, expresiile idiomatice verbale cu conținut "dual" sunt mult mai apropiate de proverbe (tipul III) decât de restul "sintagmelor stereotipe" (tipul II), iar criteriul sintactic nu constituie un impediment suficient de puternic pentru a departaja cele două forme ale discursului repetat. De aceea, în cele ce urmează vom plasa și expresiile idiomatice cu conținut "dual" în categoria textemelor și le
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dual" în categoria textemelor și le vom analiza ca atare. 2.1.3.4. Singura problemă care mai rămâne în acest caz vizează trasarea unei frontiere cât mai precise între texteme (tipul III, inclusiv expresiile idiomatice realocate aici) și "sintagmele stereotipe" care rămân mai departe în tipul II. E de așteptat ca, datorită complexității lor, textemele (tipul III) să alcătuiască cea mai vastă categorie a "discursului repetat"; dar, dacă multe dintre expresiile idiomatice sunt, de fapt, texteme, nu cumva riscăm ca
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
așteptat ca, datorită complexității lor, textemele (tipul III) să alcătuiască cea mai vastă categorie a "discursului repetat"; dar, dacă multe dintre expresiile idiomatice sunt, de fapt, texteme, nu cumva riscăm ca prin aceasta să desființăm pur și simplu categoria "sintagmelor stereotipe"? O asemenea temere este, totuși, nejustificată, deoarece în clasa "sintagmelor stereotipe" rămân, pe de o parte, numeroase comparații gramaticalizate (de tipul lungă cât o zi de post, tare ca piatra, iute ca săgeata, iute ca vântul și ca gândul etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mai vastă categorie a "discursului repetat"; dar, dacă multe dintre expresiile idiomatice sunt, de fapt, texteme, nu cumva riscăm ca prin aceasta să desființăm pur și simplu categoria "sintagmelor stereotipe"? O asemenea temere este, totuși, nejustificată, deoarece în clasa "sintagmelor stereotipe" rămân, pe de o parte, numeroase comparații gramaticalizate (de tipul lungă cât o zi de post, tare ca piatra, iute ca săgeata, iute ca vântul și ca gândul etc.), iar, pe de altă parte, expresiile construite doar cu determinanți adverbiali
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
păpușoi etc.). Acestea din urmă se deosebesc de texteme prin trei trăsături semantico-sintactice: (a) sub raport semantic, funcția tuturor elementelor non-verbale din cadrul lor se reduce la rolul de amplificatori/intensificatori ai acțiunii pe care o desemnează verbul; (b) chiar dacă "sintagmele stereotipe" verbale cuprind și elemente nominale, acestea nu îndeplinesc niciodată rolul de actanți (cum se întâmplă în cazul textemelor), ci se limitează la statutul de substitute cu valoare adverbială; (c) spre deosebire de texteme, "sintagmele stereotipe" se pot converti cu ușurință în determinanți
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care o desemnează verbul; (b) chiar dacă "sintagmele stereotipe" verbale cuprind și elemente nominale, acestea nu îndeplinesc niciodată rolul de actanți (cum se întâmplă în cazul textemelor), ci se limitează la statutul de substitute cu valoare adverbială; (c) spre deosebire de texteme, "sintagmele stereotipe" se pot converti cu ușurință în determinanți adjectivali sau adverbiali, asemănători comparațiilor gramaticalizate. (A se confrunta din acest punct de vedere transformarea atributivă Vecinul [meu] a înghețat bocnă → Am întâlnit un vecin înghețat bocnă cu transformarea Vecinul [meu] s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Cervantes, Don Quijote) și questo matrimonio no s'ha da fare, né domani, né mai (Manzoni, I promessi sposi). Ultimele două citate sunt, neîndoielnic, texteme. În schimb, fragmentul dantesc se încadrează, cel puțin din punct de vedere sintactic, în categoria "sintagmelor stereotipe", în timp ce alte "citate celebre" ar putea fi reduse, conform aceluiași criteriu, la simple "perifraze lexicale". În consecință, Coșeriu pare să ignore faptul că numeroase "citate celebre" funcționează, din punct de vedere sintactic, la un nivel inferior frazei. Totuși, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Din acest motiv, indiferent de extensia lor sintactică, "citatele celebre" trebuie plasate și ele în categoria textemelor. 2.3. Dincolo de aceste cazuri-limită, se pune și problema frontierei "superioare" a textemelor: dacă granița "de jos" a categoriei respective o constituie "sintagmele stereotipe", există oare și o graniță "de sus"? În principiu, nu. Conceptul de textem include, pe lângă frazeme (cum sunt elementele pe care le-am discutat până acum), toate unitățile aparținând nivelurilor superioare ale limbii, pe care Coșeriu le-a delimitat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
compunerea "conținuturilor" elementelor sale. Nici a (nu) avea, nici habar nu cuprind în ele însele vreo trăsătură semantică aptă să ne sugereze semnificația globală a "perifrazei": "a ignora" sau, mai exact, "a (nu) ști (nimic)". În schimb, în cazul "sintagmei stereotipe" a îngheța bocnă (tipul II), "conținutul" de bază rămâne acela al verbului ("a îngheța"), iar determinantul cantitativ bocnă nu îl modifică, ci doar îl amplifică. Prin urmare, în niciuna dintre aceste situații nu avem de-a face cu o scindare
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și (b) non-derivabilitatea directă a dimensiunilor "conținutului" -, care sunt în același timp și necesare, și suficiente pentru delimitarea fenomenului respectiv de construcțiile învecinate. Pe de o parte, textemele se disting de celelalte unități ale discursului repetat ("perifrazele lexicale" și "sintagmele stereotipe") prin aceea că în cazul tipurilor I și II nu se înregistrează o non-coincidență a "conținutului", deoarece acestea nu semnifică (și) într-o manieră metaforică/figurată. Pe de altă parte, textemele se disting de alte forme discursive ce manifestă și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care, din contră, o reclamă în mod imperios înțelegerea adecvată a textemelor). 2.5. Caracterul metaforic al textemelor plasează aceste unități nu doar în sfera de interes a unei lingvistici a "discursului repetat" (laolaltă cu "perifrazele lexicale" și cu "sintagmele stereotipe"), dar și în câmpul metaforologiei (împreună cu metaforele "libere" și cu alte fenomene textual-discursive construite pe baza transferurilor semantice). Din acest motiv, considerăm că este necesară o situare suplimentară a obiectului cercetării noastre, pe care o vom realiza, în pasajele următoare
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
perifrazele lexicale" (ex.: a-și aduce aminte) sunt - cel puțin prin raportare la stadiul actual, "sincronic" al unei limbi - unități nemotivate, deoarece caracterul lor ne(de)compozabil opacizează relațiile etimologice dintre sensul literal și cel idiomatic. b) În schimb, "sintagmele stereotipe" (ex.: a se îmbăta turtă) sunt parțial motivate, întrucât, după cum am văzut, proiecția metaforică e posibilă doar pentru unul/unii dintre termenii unității (în cazul de față, turtă = "foarte tare"), celălalt figurând în continuare cu sensul său literal (a se
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sau să fie preocupate de propria corporalitate, atractivitate și sexualitate. În planul vieții reale a mediului familial în care am crescut, vedeam însă aceste atribute într-o oarecare măsură inversate, în sensul că multe dintre trăsăturile, alocate în mod obișnuit (stereotip) masculinității și androginității, precum: activismul, spiritul întreprinzător, autodepășirea, impunerea unor standarde înalte, stilul autoritar, asumarea riscului, spirit modern, independent, progresist, înclinat spre schimbare și evoluție, precum și voluntarismul, combativitatea, puterea de a învinge obstacolele erau și sunt caracteristici pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]