949 matches
-
serios, ce mizează mai ales pe logos, pe dialogul colorat între personaje. Cu fantezie nesecată, păstrând și o doză de autoironie, care îl ferește să cadă în derizoriu, improvizând mereu jocuri pentru a submina genul de spionaj, autorul învinge alte stereotipii care îi pândesc narațiunile. SCRIERI: Bobby Felix Făt-Frumos și motocicleta BMW, Craiova, 1942; Magdalena și Târțoi, Craiova, 1943; La sud de lacul Nairobi, București, 1945; Apa vie, București, 1948; Pogonici, București, 1949; Aventurile lui Tûskés Dónci, București, 1949; De-a
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
pe „refundarea” poeticului întreprinsă de autorul Elegiilor, proces concretizat, în viziunea susținută de P., printr-un „mod aparte de a transgresa poeticitatea prin ea însăși către poezie”, în sensul cuceririi realului și al instaurării propriei literalități. Deși alunecă uneori în stereotipie, metoda utilizată nu cade în manieră dogmatică și devine un instrument eficient în plan hermeneutic. De exemplu, capitolul „Epica magna” sau Procesul desemnificării amestecă stângăcii („Reluarea procesului productiv [...] reia la nesfârșit procesul productiv”) și forțări ale schemei (acceptarea morții ca
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
scobești creierul ca pe un nas/ și din adâncuri să scoți mucii triști ai poemului”. „Drumețul incendiar” este o proiecție a autorului însuși, piromanul care lasă în urma sa ruinele fumegânde ale artei convenționale, hrănită din procedee retorice ieftine și din stereotipii. Îndemnând „camarazi poeți, ajunge/ [...] destul am mirosit pudic rozele/ purtând ghetele cu ștofă ale poeziei clasice”, poetul revoltat întrezărește în cenușa vechii literaturi, „pasărea măiastră a cântecului nou”. În cheie suprarealistă, noua estetică este pusă sub semnul „eliberării”, a desființării
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
și un spațiu poetic. Se așază sub lupă procesul prin care capitalul filosofic de valori umaniste al idilei (cu resursele în realitatea socială din perioada 1750-1850) este prelucrat în tipare estetice, convertit într-o lume poetică, în scheme, teme, imagini, stereotipii și clișee. Proiecția idilică suferă astfel un proces de osificare, pregătindu-și debușeul final în didactic, sociologic, ideologic, în fine, în doctrină și practică politică. Literatura își dezvăluie astfel virtuți asupra cărora exegetul insistă în toate cărțile sale: vocația de
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Cercetarea sociologică În două asociații de locatari din București 1 79-100 Iluț, Petru Dinamica valorilor sociale 1 16-20 Iluț, Petru Analiza contextual-ecologică a grupurilor În societățile complexe 4 33-47 Ignat, Eugenia, Marina, Lucian Atitudini ale femeilor față de imbătrânire. Diferențe generaționale, stereotipii de vârstă și considerații metodologice 4 80-98 Iordache, Marcel Consumatorul și reclama. Teorii și modele comportamentale 4 118-131 Kivu, Mircea Sondajele de opinie publică În România, azi 3 7-21 Larionescu, Maria Controverse teoretice asupra dezvoltării sociale: puncte de vedere În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fiul cel mare. Lor li se vor adăuga în cărțile următoare Alexandru și Constantin, băieții mai mici. Zece texte independente alcătuiesc o carte inedită, vădind un parodist superior. Calitățile și defectele protagoniștilor sunt dozate cu abilitate. Într-o urbe unde stereotipiile, conclavurile „intelectuale” sunt esențiale, aerul savant al motivațiilor înconjoară întâmplări banale sau, în chipul cel mai firesc, situații neverosimile, cu valoare simbolică. Spre exemplu, membrii familiei Mirmidon și vecinii lor se întrec în construirea, pe acoperișul caselor, a câte unui
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
implicită a superiorității culturale a societăților europene occidentale sau a celor transatlantice și a cetățenilor lor. O regulă antropologică simplă și tacită, admisă de orice cercetător, spune că trebuie evitate ierarhiile culturale dintre societăți, bazate pe evaluări asociate cu prejudecăți, stereotipii sau alți „idoli”. În unele analize ale tranziției noastre postcomuniste, nu s-a admis ca referință, fie ea și tacită, o astfel de regulă, rezultând astfel un discurs pe care îl numim antropologic-etnocentric. Această abordare a fost însă posibilă tocmai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
noi identități specializate. Aria de consacrare a acestora apare fie atunci când noul sistem pătrunde în cadrul ordinii tradiționale consacrate a identităților pentru a-i forța convertirea la individualizare, fie ca rezultat al expansiunii unor analize sau dezvoltări ce zguduie credințele sau stereotipiile consacrate (de exemplu, în lumea religiei, a tradițiilor etnice, a practicilor sexuale etc.) și facilitează afirmarea unora noi. Uneori, conflictele și riscurile opțiunii pentru o identitate specializată dobândesc vizibilitate socială datorită urmării unor traiectorii nelegitime: apar preoți ce oferă servicii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Nimeni nu ar mai admite existența acelei „esențe a masculinității” sau a acelei „esențe a feminității” ce ar legitima prevenirea legală a unor diferențieri de poziții sociale asumabile. Acest fapt îl remarcăm în teorie, în legislație și din ce în ce mai insistent în stereotipiile reprezentărilor sociale etalate, pentru că între structura socială în construcție și cea moștenită cultural există încă un conflict bazat pe rezistența celei din urmă la presiunile de dizolvare pe care modernitatea noastră actuală le exercită. Formele acestui conflict sunt vizibile. Una
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în relații contractuale pe piața muncii. Diviziunile muncii, bazate pe diferite criterii, încep să elimine criteriile de gen sau sexuale pentru a deveni neutre față de gen; femeile intră pe piața muncii și cer drepturi egale pentru profesii și activități egale; stereotipiile de gen sunt puse sub lupa discreditării și se susține eliberarea femeilor sau a bărbaților de moșteniri transmise și admise până de curând. Odată cu acestea, se ivesc ambiguități și incertitudini, căutări și asertări, divorțuri și repetate căsătorii, familii monoparentale și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să se transforme din tradiționala „viață pentru alții” în moderna „viață printre alții” cu scopul de a-și construi o nouă identitate, viața masculină își continuă propria identitate modernă, ce corespunde „vieții printre alții”. De o parte, în cazurile bărbaților, stereotipia rolurilor masculine, confortul social al identificării bărbaților cu ele, acceptarea, aprobarea și recompensarea socială și de piață tacite sau explicite, perseverența în construcția individualizării economice (bărbații au o „carieră” ce trebuie să fie de succes!) se asociază cu o identificare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
reprezentanții dornici de îmbogățire ai noului regim, constituiți în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de șabloane. Pendulând între planul real și cel imaginar, Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
sacrului în istoria umanității ar putea solicita acel tip de generozitate hermeneutică pe care nu puțini cărturari ai Bisericii, de la Clement Alexandrinul (150-211/216) la Serghei Bulgakov (1891-1944), l-au exersat. Într-o epocă a uitării, dominată de prejudecăți și stereotipii, o asemenea confruntare ar putea revela criteriile teologico-politice ale identității (pentru care distincția prieten/dușman este greu de eliminat) și vocația universalității Bisericii. Un asemenea parcurs în imprevizibila desfășurare a economiei divine - pentru care livrescul ar trebui să fie pandantul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci, să mai așteptăm un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din care izvorăsc atât rugăciunea pentru întreaga lume, cât și subtilitatea apologeticii, teologii ortodocși ar putea dobândi mai multă demnitate, autoironie și distanță față de propriile lor dileme identitare. Întâlnirea cu străinul reprezintă întotdeauna un prilej de a te elibera de stereotipii parazite și de a adânci cunoașterea de sine. Nepăsarea față de lumea din afara microuniversului religios al ortodoxiei va dispărea numai atunci când pravoslavnicii vor scăpa de obsesiile apartenenței la o tradiție muzeală. Ireductibilul poetictc "Ireductibilul poetic" Coincidență sau nu, procesul de acumulare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre o hermeneutică mobilă care caută să deschidă Ortodoxia către problematica modernității fără a ieși din orizontul patristic și scripturistic.” Adrian Romila, Luceafărul * „Ineditul cărții este dat de concurența mai multor elemente: stilul autorului - proaspăt și atât de străin de stereotipiile limbajului de lemn al teologiei, practicat la scară largă în strâmta noastră cetate -, temele și autorii puși în discuție și efectele pe care acest tip de discurs reușește să le trezească în public.” Gelu Sabău, Dilema Veche * „Mihail Neamțu se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În stilizarea materialului. Mascaradă nu Înseamnă, la urma urmelor, nici asemănarea totală Între opinia acelui cititor și cele ale specialiștilor din paginile următoare, Întrucât nivelarea culturală - recte coborâre forțată și urcare forțată - era unanim aplaudată. Și-n acest scop clișeul, stereotipia, calchierea, expresia standard au făcut reale servicii și adevărate cariere. Mascaradă era faptul că toată această Înscenare, acest joc infam și cinic prin străveziul culiselor, nu trebuiau nici văzute, nici gândite ci crezute orbește. Desigur, orice dogmă a urmat această
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pentru a le recunoaște, ele nu trebuie să fie neapărat flexibile, dar e obligatoriu să fie simple. Importanța gramaticii, subliniată apăsat în mai multe rânduri, nu stă nici pe departe sub semnul pedanteriei unui conservator limitat la o sumă de stereotipii ieșite din uz. Dimpotrivă, vorbind despre respectarea setului de reguli - unele absurde, altele inutile -, Chandler atacă o anumită formă a simplității: aceea agresivă, care se suprapune perfect prostiei. Simplitatea înseamnă directețe, însă această din urmă ipostază, când se asociază cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al colectivității, precum în Rătăcire sau în Pană Trăsnea Sfântul. Mai gravă este ostilitatea unor personaje chiar față de viață, pe care se răzbună deoarece nu-i pot asimila lecțiile și rămân buimaci. Cele mai reușite dintre personaje sunt alcătuite din stereotipii. Cu alte cuvinte, este vorba de oameni slabi, care se ascund îndărătul unor „dragi nimicuri”, tabieturi cu meniri defensive. Au mici pasiuni revelatoare: repararea ceasurilor, cultivarea florilor, observarea gângăniilor. Caută să se ferească astfel de exteriorul dușmănos, care, presupun ei
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice specifice vârstei (aproape infantile), dar și climatului literar, matricelor formative ale anilor postbelici din Transilvania. Se practica atunci un neosămănătorism aproape agresiv, Lucian Blaga fiind (alături de câțiva, puțini) doar o excepție. Mai apoi, însă, cizelând cu migală
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
sau doar perdele amăgitoare de cuvinte migratoare. Personajele din Dropia, de pildă, alunecă la fel ca niște umbre pe apa nocturnă a câmpiei. Ele obișnuiesc să măsoare lumea cu basmul și cu cântecul - forme verbale atinse în grad înalt de stereotipie. Călătoria ca o finalitate fără scop este unicul nucleu epic al câtorva bucăți, precum Mistreții erau blânzi, Dropia, Satul de lut sau Masa cu oglinzi, indiferent că se caută un oraș sau un sat, un loc de veci pentru un
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
personajului-autor numit generic Milionarul consemnează minuțios faza finală a procesului de degradare a arhetipurilor într-o fenomenalitate de stereotipuri pitorești. Inclusă en abîme în roman, piesa O feerie bizantină (certificatul de noblețe al orașului) ilustrează foarte bine mania bizantină a stereotipiei hilare. Printre personajele aduse în scenă apar trei Theodocte, două Rhodomnee, crainicul vesel și cel prăpăstios, un Procopius din Cesareea lăudător și altul bârfitor al lui Iustinian și al Theodorei, poetul Theodor Prodromul cel cu idei înalte și altul cu
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
actul comis - infracțiunea de omor. Experiența trecută determină comportamentul prezent, iar consecința unei decizii trecute nu poate fi evitată. Ne putem controla opțiunile, dar nu avem control asupra consecințelor acestor opțiuni. Valorile, supozițiile, dorințele, imaginile, credințele, prejudecățile, schemele aperceptive învățate, stereotipiile și obișnuințele socioculturale, reprezentările noastre sunt determinate de condiționarea, paradigma noastră (modelul în care „vedem” lumea, în termeni de percepere, înțelegere, intrepretare), sunt în mare măsură programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
răului social, ne apare imageria monstruoasă, ca de eșafod de ghilotinare iacobină, a formulei discursului clasic psihiatric (în acest fel, pentru E. Kraepelline, unul dintre fondatorii psihiatriei moderne, „un nebun este bun doar mort”), unde se impune și se învață stereotipia reacției față de bolnavul mental (Scheff ,1986, pp. 263-264). Acest fapt constituie unul dintre punctele nevralgice ale inițierii procesului terapeutic față de cei care în mod evident au probleme de natură psihică, teama de tratamentul clasic (să nu uităm că puțin înainte de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară: suspans, culoare locală, aventuri picarești, șabloane, stereotipii, menite să „complice” și să agrementeze intriga întru captarea publicului favorit. Ucenicind în umbra maeștrilor recunoscuți ai genului (H. Sienkiewicz, Al. Dumas, M. Sadoveanu), B., artizanul, tinde să împace propria aptitudine fabulatorie cu exigențele documentare, dar fără să evite ilustrativismul
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]