573 matches
-
care vizează mai ales mișcările sociale impulsionate de Industrial Workers of the World, în vreme ce, în Franța, alegerile legislative din 1919, plasate sub amenințarea „bolșevicului cu cuțitul de dinți”, asigură triumful dreptei. Cât despre Biserici - catolică, protestante, ortodoxă sau uniată -, ele stigmatizează ca fiind diabolic un regim care-i extermină pe preoți și le confiscă bunurile. Totuși, începând cu anul 1922, URSS este invitată să participe la conferința internațională de la Geneva, și ea profită de această împrejurare pentru a încheia cu Germania
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor din lumea a treia în timpul luptelor anticolonialiste, fie că aceștia sunt inspirați de comuniști, fie că nu. Despre folosirea anticomunismului de către comuniști Totuși succesul cuvântului provine și din utilizarea lui de către cei pe care el este presupus a-i stigmatiza: comuniștii îl utilizează într-adevăr în mod sistematic pentru a-și descalifica și izola adversarii, pe care-i numesc „anticomuniști primitivi” și-i acuză că difuzează o „propagandă fabricată de CIA” - sau chiar de „neofascism” sau de „neonazism” - și reluată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
incompatibilă cu coexistența pașnică. Promovarea acesteia de către Hrușciov la rangul de prioritate provoacă tensiuni și în sânul sistemului comunist mondial*, în special cu Mao Tzedun* și cu conducătorii chinezi care o consideră ca pe o abandonare a ambițiilor revoluționare și stigmatizează URSS cu acuzația de „revizionism”. Chiar și în URSS, ea devine o miză a luptei pentru putere dintre Hrușciov și staliniști - Molotov, Kaganovici, Vorosilov - pentru care noua versiune a coexistenței pașnice înseamnă renunțarea la principiile leniniste. Brejnev* nu repune în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ungare din 1956. Majoritatea militanților comuniști au adoptate această definiție a contrarevoluționarului, această reprezentare fiind percepută ca o realitate iar stigmatizarea ei ca un precept. Aceasta a fost de altfel preluată pe cont propriu de către stângiști* și troțkiști pentru a stigmatiza cine știe ce adversar deosebit de detestat. COREEA DE NORD → RĂZBOIUL DIN COREEA, KIM IR SEN LOVITURA DE LA PRAGA Expresia „lovitura de la Praga” face referire la cucerirea puterii de către PC cehoslovac (PCC) în februarie 1948. Intrată în vocabularul politic în timpul Războiului Rece*, ea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care s-au ridicat până la înțelegerea teoretică a mișcării istorice” (Manifestul Partidului Comunist). încă înainte de luarea puterii, Lenin* consideră intelectualitatea ca pe o categorie mic-burgheză, oscilând între difuzarea ideilor clasei dominante și adoptarea unui comportament revoltat. El nu încetează să stigmatizeze „instabilitatea” și „individualismul” acestor intelectuali, dar consideră că cei care se alătură partidului revoluționar, acceptându-i disciplina, abandodând ideile și valorile burgheze, renunțând la „rămășițele” vechii gândiri, pot contribui la trezirea conștiinței de clasă a proletariatului și trebuie deci să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în lupta pentru pace*. Raymond Aron denunțând acest moment folosirea unui „dublu standard moral” conform căruia ei influențează crimele staliniste, calificate ca imperfecțiuni provizorii, și denunță cu vehemență nocivitate substanțială pe care ar întruchipa-o SUA, acuzele de atrocități imaginare. Stigmatizând maccarthysmul, Sartre declară: „America a turbat” și conchide: „Orice anticomunist e un câine”. Folosirea subversivă a propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist” la sfârșitul anului 1947 este trăită ca o probă de examen de către intelectualitatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fie realitatea? Marx și Lenin contra democrației parlamentare De la Marx până la Lenin*, a fost elaborată o critică metodică a gândirii democratice. Mai întâi, ea n-a încetat să denunțe „pretinsele drepturi ale omului”. încă din scrierile sale din tinerețe, Marx stigmatizează această filosofie care atribuie în mod fictiv aceleași drepturi tuturor indivizilor când, de fapt, ea disimulează exploatarea cu care modul de producție capitalist îi împilează pe muncitori. Deosebirea, curând specificată, între „libertățile formale” proprii „republicilor parlamentare” și „libertăților reale” generate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
turn over: intrat în partid în euforia vreunei sărbători specifice sau a unui miting, se întâmplă ca noul comunist să nu suporte mult timp disciplina și alinierea ideologică, devenind astfel un dezamăgit. „Foștii”, mai ales atunci când se manifestă public, sunt stigmatizați de către tovarășii rămași în partid și sunt uneori considerați „trădători” și „renegați”. După comunism Care este evoluția comuniștilor care părăsesc partidul? Unii, pentru care partidul înseamnă însăși viața lor și care, odată excluși, sunt ostracizați de foștii tovarăși care formau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismului sovietic: în afara anarhiștilor* și a troțkiștilor*, apar Partidul Socialist Unificat și maoiștii*, preveniți în parte din PCF. în mai 1968, „stângismul” cunoaște în Franța ora sa de glorie. Astfel, pe 4 mai 1968, Georges Marchais, secretar al PCF, îi stigmatizează pe „stângiști” și pe „fasciști” și-l denunță pe „anarhistul german Cohn-Bendit”. Foarte curând, mass-media califică drept „stângiste” toate grupurile revoluționare care scapă controlului PCF și îl critică sever pentru „reformismul” său sau pentru „revizionism”. La puțină vreme după aceea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Se știe că imperialiștii au încercat de nenumărate ori în ultimii ani să aprindă vâlvătaia unui nou război”. Pentru a masca prăpastia dintre propagandă și realitate, limba de lemn recurge la practica dublului limbaj corespunzând unei duble gândiri: adevărul este stigmatizat neadevăr, neadevărul este erijat în adevăr. Regimurile comuniste își spun „socialiste”, „sovietice” și „democratice” când, de fapt, sunt dictaturi care au lichidat demult sovietele și practică cele mai dure metode de exploatare specifice capitalismului. Limba de lemn confundă sistematic „a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată să precizeze interpretarea leninistă a marxismului - transformată de Stalin în ortodoxie - și să se stigmatizeze ca eretice pe toate celelalte. în 1924, Stalin își impune propria teorie asupra „construcției socialismului într-o singură țară”, care ia act de neizbucnirea revoluției bolșevice în Europa. Odată cu întorsătura pe care o iau lucrurile în 1928 - industrializarea* și colectivizarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și 1956, toate PC se conformează acestei dogme pe care o califică sus și tare ca fiind „stalinistă”. Numai că destanilizarea* inițiată în 1956 tulbură apele. într-adevăr, în raportul său „secret”', Hrușciov se sprijină pe Lenin pentru a-l stigmatiza cu mai mult succes pe Stalin cel de după 1934. Continuitatea teoretică este parțial întreruptă și, în 1959, în URSS apare un manual Fundamentele marxism-leninismului în care dezvoltările cele mai excesive ale lui Stalin sunt trecute sub tăcere. Utilizarea polemică a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a luat ființă în Asia* la inițiativa a doi lideri necomuniști: primul ministru indian Jawaharlal Nehru și președintele indonezian Ahmed Sukarno. Nehru a fost primul care a întrebuințat termenul „nealiniere”, în 1953, pentru a califica politica externă indiană și a stigmatiza alinierea Pakistanului la politica SUA. Sukarno oferă o tribună acestei idei organizând, în aprilie 1955, conferința de la Bandung. 29 de țări din Asia și Africa* - Israel și URSS* nefiind printre invitați - dezbat aici teme ținând de anticolonialism și antiimperialism*. Considerată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anabaptiștilor. și, din 1610 până la distrugerea lor de către spanioli, în 1768, iezuiții au organizat în Paraguay societăți de indieni guarani pe de-a-ntregul comunitare. Dar tot în 159 apare, într-un text catolic la Cracovia, cuvântul „communista” pentru a-i stigmatiza pe anabaptiști, „partizani ai comunității bunurilor”. în epoca modernă, precursorii comunismului se înscriu și ei în linia creștină. Wilhelm Weitling, lider al Ligii drepților, publică în 1838 Umanitatea așa cum e și cum ar trebui să fie, văzând în învățătura lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Olanda. în general, din toamna lui 1940 până în aprilie 1941, în funcție de fiecare țară în parte, discursul comunist înregistrează o clară inflexiune anti-germană, dar nu încă patriotică, fără să se poată totuși vorbi despre o raliere la Rezistență, deoarece acesta stigmatizează Rezistența noncomunistă - Churchill, de Gaulle, Bînès. Obiectivul general rămâne cel al luptei împotriva războiului imperialist și al revoluției socialiste fixat de către Stalin lui Dimitrov* și Internaționalei Comuniste la 7 septembrie 1939. Dincolo de diversele inițiative personale ale militanților, ba chiar ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chestiunea socială, intrând în conflict cu susținătorii ortodoxiei* marxiste. Odată cu Revoluția din Octombrie*, fiecare este somat să aleagă între reformă și revoluție, o a treia cale neexistând, potrivit concepției lui Lenin*. Cei ce au rămas în „casa părintească” socialistă sunt stigmatizați ca trădători ai cauzei muncitorești, incapabili de a distinge între „parlamentarism burghez” și „democratism proletar”. De atunci începând, frații inamici se vor înfrunta pe parcursul a șapte decenii, chiar dacă, din motive tactice, se aliază pentru moment - de exemplu, în Franța, în timpul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
palestinian. Figura lor de predilecție rămâne cea a lui Mao, asociată altor patru lideri istorici - Marx-Engels-Lenin-Stalin -, sau singur și acoperit cu o șapcă, pentru curentul mao-spontaneist. Dacă iconografia comunistă abuzează, ca și adversarii ei, de bestiarul negativ pentru a-și stigmatiza țintele - hidre și șerpi capitaliști, insecte ale războiului bacteriologic, caracatița imperialismului american sau a creștin-democrației italiene -, îi repugnă însă să se autoasocieze cu animale. Nu regăsim bestiar pozitiv decât la margine: pantera neagră a Black Panther Party sau cârtița troțkiștilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS, partizanii săi se grupează, în 1924-1925, în Opoziția de Stânga, apoi în Opoziția Unită, unde li se alătură și alți bolșevici - Zinoviev, Kamenev sau Kristian Rakovski. Troțkiștii*, însă, sunt sistematic îndepărtați din instanțele conducătoare de către Stalin, înainte de a fi stigmatizați în „Marile Procese* de la Moscova” -, unde Troțki figurează in absentia ca principal acuzat -, apoi masacrați în timpul Marii Terori*. Troțki se dovedește uneori un analist avizat al politicii externe* sovietice, prevăzând pactele germano-sovietice*, însă are dificultăți în a elabora o analiză
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
națiuni în linii mari a suprimat sau, cel puțin, a trecut pe un loc secundar vechile identificări. Cum se poate explica fenomenul naționalismului modern? Am învățat din discuția despre ideologiile politicii externe că aspirațiile de putere ale altor indivizi sunt stigmatizate ca imorale. În timp ce atitudinea de față își are originea în dorința potențialei victime de a-și proteja libertatea împotriva altora, cealaltă sursă se regăsește în tentativa societății, ca întreg, de a suprima și controla dorința de putere individuală. Societatea a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pus în discuție; acordul nu este niciodată definitiv, iar negocierea este, de fapt, o continuare a manifestărilor revendicative. De aici decurge cu necesitate strategia în zig-zag la care apelează (colaborează cu patronatul, dar le zic muncitorilor că nu o fac, stigmatizează acordurile, dar le semnează, trec cu mare ușurință de la un „da” la un „nu” sau invers, acordurile sunt provizorii, o simplă constatare a raporturilor de forță momentane, care traduc faptul că negocierea nu există). Această strategie este explicată prin slăbiciunile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
străin În Întâlnirea cu celălalt. O astfel de doctrină morală, religioasă și politică mai permite oare existența cuiva diferit de noi Înșine? Domnia politică a compasiunii: Revoluția și Teroarea Studiul pe care Hannah Arendt Îl consacră revoluțiilor franceză și americană stigmatizează eșecurile compasiunii. Revoluția franceză a pus În practică gândirea lui Rousseau asupra unanimității și asupra milei-compasiune, spre deosebire de Revoluția americană, care a privilegiat libertatea și pluralitatea, singura Revoluție fără compasiune. Arendt Începe prin a cita o frază a lui Saint-Just, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
substantivăm etnia, trebuie să o privim mai curând În dimensiunea ei relațională. Minoritățile etnice de la ora actuală (indienii și negrii din America, imigranții africani și asiatici din Franța, țiganii fără nici o bază teritorială, comercianții sirieni și libanezi din Africa de Vest) sunt stigmatizate ca actori de rang secundar În viața economică și politică a națiunii de rezidență, eventual ca urmare a unui fenomen de tip diaspora. Diferența lor constituie uneori un enunț de excludere sau poate genera comportamente discriminatorii care au drept contrapartidă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
discriminările, precum și toate dezavantajele care afectează minoritățile sau grupurile deviante, bachiar toate formele de dominație și exploatare considerate nedrepte sau ilegitime. În plus, utilizările explicative curente ale expresiei „rasism instituțional” păcătuiesc printr-o prea mare generalizare. Așa cum remarca Michael Banton, stigmatizăm astfel inegalitățile observate, fără a le determina Însă cauzele (Banton, 1997, p. 46). Și presupunem prea curând că problema intenționalității acestor comportamente este rezolvată: intențiile actorilor sunt neglijate aici din principiu, sunt puse Între paranteze. Funcția cauzală este atribuită exclusiv
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se pot recunoaște fără dificultăți tezele atât de dragi teoreticienilor „rasismului instituțional”, mai precis: albii ă sau „societatea albă” În general ă sunt considerați, În Statele Unite, responsabili pentru situația negrilor (Mayer, 1996, p. 427). În același mod, „Franța rasistă” este stigmatizată pentru că ar produce, prin Însăși funcționarea sa socială (adesea interpretată ca rezultat al unei istorii specifice), un rasism anti-imigranți și o discriminare În funcție de originea sau de apartenența presupuse. Pe scurt, victimele rasismului sunt percepute În acest caz ca „personaje pozitive
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rând, biologizarea diferitului sau a diferențelor pentru a naturaliza o inferioritate atribuită sau a stabili o clasificare ierarhizantă a grupurilor umane. În al doilea rând, o respingere a diferenței de tip „excludere”. Viziunea antirasistă obișnuită Își găsește aici nucleul: este stigmatizat ansamblul atitudinilor și comportamentelor care exprimă o irezistibilă și fundamentală „refuzare a celuilalt”, a celuilalt ca fiind diferit, străin și amenințător, atitudine sau dispoziție pe care o vom numi heterofobă (Memmi, 1982, pp. 115-118; Taguieff, 1995, pp. 302-304), ceea ce Înseamnă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]