592 matches
-
niște luptători. Eram indiferenți" (ibidem). Am putea spune că e vorba de o in-diferență necesară, atitudine din care iese victorioasă tocmai diferența. Dacă Dicționarul onomastic reușe8ște să fie acceptat de ESPLA, scriitorul, recent promovat în ierarhia funcțiilor publice, va fi stigmatizat de "tovarăși" cu emblema evazionismului, imediat după apariția volumului. O parte din învinuirile aduse pot fi considerate însă punctele "tari" care permit sustragerea autorului de la retorica doctrinei politice și care evidențiază noutatea estetică a primelor două volume din Ingeniosul bine
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
sau nu vei deveni impediment în demersurile dictate de Moscova, și că la nevoie te vei înhăma, în enorma masă gregară de tracțiune, la carul istoric ce traversa țara. Politica stăpânea lumea noastră, o împărțea ireversibil în prieteni și dușmani, stigmatizând destinul oamenilor. Importanța politicii rezulta și din presupusul rol de dinam atribuit ei în propulsarea globală a colectivității naționale. Era definită ca locomotivă a progresului, iar împărtășirea de la „catehism“ drept garanție a succesului în orice acțiune. Omul neînarmat cu această
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
vorbim de ani de zile și care acum a început să explodeze. O țară intrată în disoluție, cum e România, nu putea să producă alt fel de indivizi decât aceia care îi oferă astăzi Alexandrei Mussolini prilejul de a ne stigmatiza pe toți, la grămadă. Când însuși Parlamentul României a adoptat, pe față, comportamentul borfașilor, instaurând legea bunului plac, a abuzului, a violenței nerușinate, e limpede unde trebuie căutați instigatorii. N-o să uit până la sfârșitul zilelor scenele de-o incredibilă vulgaritate
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
personalități, care ocupă prin impostură un loc în viața publică. Dar nu sunt toate așa. Pe listă figurează și oameni de valoare (ca Augustin Buzura, Eugen Simion sau Emil Constantinescu) care, din punctul meu de vedere, ar merita omagiați, nu stigmatizați. Problema este însă alta. Indiferent de valoarea lor, toți acești oameni, tocmai pentru că sunt oameni, nu pot fi tratați astfel. Este inadmisibil să fie tratați astfel. Sintagma "generația expirată" (și nu generația însăși) este monstruoasă (și va rămâne ca însemn
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
este orchestrat un atac împotriva lui Virgil Ierunca, acuzat - risum teneatis! - de pactizare cu comunismul: "Ca fost om al stîngii comuniste, Virgil Ierunca va păstra optica și metodologia acesteia, întorcîndu-le împotriva presupușilor dușmani. Va ignora mecanismul, pe "călăi", și va stigmatiza victimele. Rezultatul a fost o critică pe dos, fără perspectiva proceselor culturale lăuntrice din România. După 1968, prin Miron Radu Paraschivescu, dar și prin alții, Virgil Ierunca va reface legătura cu foștii lui comilitoni politici din România, fraternizînd cu echipa
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
cât părintele, manipulat printr-o minciună grosolană, a fost scos din casă. Nicio lacrimă, niciun accent mai îngroșat. Evenimentul relatat în nuditatea lui este de o expresivitate maximă și va marca pe ani viața celei care, din acel moment, este stigmatizată ca „fiică de deținut politic”. „Vezi cum te porți, că ți-am pregătit ceva important.” Sunt cuvintele cu care a fost întâmpinată Ana Blandiana de Silviu Brucan, la intrarea în sala din Palatul Victoria, în seara zilei de 27 decembrie
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
nu restabilește domnia Ťvechii moraleť , ci, dimpotrivă, iese din ea", fapt învederat în extensia unor atitudini de "apatie, indiferență, dezertare, substituirea principiului seducției principiului convingerii, generalizarea manierei umoristice". Cu alte cuvinte putem vorbi despre o maladie generalizată a obștii moderne, stigmatizată de o drastică relativizare a valorilor, care se plasează, după cum arată Jean Baudrillard, într-o regiune "a celei mai slabe definiri a lor, a entropiei lor maxime". Valorile morale nu fac excepție, ci, din contra, alunecă în desuetudine, în ambiguitate
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
Ca și: "doamne trimișii tăi își pierd viermii din aripi/ aici peste litere peste degetele mele/ înfrigurate/ îmi acoperă cu excrementele lor albe/ visurile// marile mele metehne" (Corbi). Deformalizarea peisajului semnalează nu doar tendința de evadare dintr-un cosmos nelegiuit, stigmatizat de moarte, în înfățișarea sa imediată, în concretețea sa, ci și o lepădare de epura sa geometrică, de spectrul său abstract: "o geometrie degradată/ ducem în spate" (Jurnal de familie). Materia informă și geometria care înscrie triumful formei sînt în
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
bucurându-se în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi, ca Francisc, aproape orb când a compus imnul, transcendența ca frumusețe. În fața luminii care îl "sigila" fizic în Muntele Verna, îl stigmatiza, Francisc exclamă extaziat: "Tu ești Frumusețea! Tu ești Frumusețea!". Paradisul și frumosul nu înlătură treptele pregătitoare, purificatoare ale durerii, descurajării, ale 'nopții obscure' și nici sicitățile sufletești. Dar vine apoi și fericita Întâlnire cu o Persoană. Beatitudinea e această întâlnire
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
fiindcă el te iubește/ dintr-odată avea alt glas, alt scris/ mîngîie-l pe aproapele tău/ înviază-l/ dumnezeu e viață și vis/ ne plimbăm prin anticariate/ cu patru sute de ani înainte de apariția diavolului/ au venit niște păsări care duceau un stigmatizat în ghiare/ atrăgea mulți credincioși în catedrala sa din suflet unde erau mii de cuiburi și unde îngerii, sub formă de lumînări, urzeau lumină lăuntrică/ un tren de călimări/ l-am poftit pe actorul care-l juca pe rege să
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea vieții în proiect. Expierea în sens mistic e și ea interzisă. Refuzată deopotrivă de viață ca și de transcendență, "asceza" Erosului în chestiune nu ține nici de puritate, întrucît se situează într-un
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
Ruxandra (care nici ea nu se simte bine în Canada, chiar dacă din alte motive), profesorul se adaptează aici imediat. Realist, cinic, adept al unei vieți confortabile, el critică sever creștinismul în varianta românească, socându-le pe gazde. În mod special îi stigmatizează pe conducătorii bisericii ortodoxe: "știți, voi, copii ce specimene au fost ierarhii ăștia, striviți sub vestmintele lor grele, orientale. Amețiți de mirosul de tămâie, călcau greoi și fără simțire pământul gingaș al patriei, spunând că-l apară, când în realitate
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
nu prin asocierea cu o "idee libertină", cum spunea Sade, ci pur și simplu cu ideea libertății neîngrădite ce îngăduie omorul. Încălcarea interdicției, libertatea vinovată constituie climatul în care atracția sexuală și extincția fraternizează. Ileana Mălăncioiu are un senzoriu aspru, stigmatizat de înțepare, rănire, însîngerare. Reține din copilărie amintiri raportabile la sînge. Bunăoară operația potcovarului: "Bătrînul trece cuiele prin foc,/ Le potrivește bine și le bate,/ Iar cînd se strîmbă și ajung în carne/ Le scoate înapoi însîngerate" (Drum). Ori căutarea
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
platoul cel mai înalt al conștiinței noastre intelectuale. Jurnalul Monicăi Lovinescu, acoperind perioada 1981-1984, poartă, desigur, ecoul Agendelor lui E. Lovinescu, însă reprezintă și înregistrarea unei durate care nu e, n-ar putea fi strict cenaclieră, pașnic literară, dovedindu-se stigmatizată de un context epocal în spațiul căruia se deversează inevitabil. Viața literaturii, viața slujitorilor ei din țară și de peste hotare devine parte a istoriei, după cum istoria a devenit parte a literaturii, fie prin silnicia dirijismului comunist, fie prin reacțiile la
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
într-o conspirație respectuoasă, și chiar aceasta e faima. E recunoașterea oficială a neputinței de a te elimina. Numai că la Marietta Sadova faimă oficială nu a existat, ci doar notorietate de breaslă în interbelic, urmată de o reputație de stigmatizată în anii comunismului. De cunoscut a fost negreșit cunoscută, dar nu oficial și în nici un caz grație unui drum ascendent. Din acest motiv, biografia Sadovei e cu mult mai intensă decît viața scenică. Sînt actori la care drama se joacă
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
Eminescu, Nicolae C. Paulescu, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Petre Țuțea, Radu Gyr, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, ba chiar un Ion Barbu, un Vasile Băncilă, un George Călinescu, un Mircea Vulcănescu sau un N. Steinhardt, au fost stigmatizați pe rând, pe rând, într-o frondă ideologică fățișă sau deghizată sub felurite pretexte culturale, jenant de asemănătoare cu axiologia procustiană a comunismului." Așadar, iată ce reprezintă cultura pentru Răzvan Codrescu - un ring de box în care stânga aplică upercuturi
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
500 de tablouri aparținînd unor clasici ai modernismului ca: Pablo Picasso, Henri Matisse, Marc Chagall, Emil Nolde, Franz Marc, Max Beckmann, Paul Klee, Oskar Kokoschka, Ernst Ludwig Kirchner și Max Liebermann. Operele acestor artiști fuseseră confiscate în timpul dictaturii naziste, fiind stigmatizate drept producții ale „artei degenerate” și emanații ale „spiritului jidovit”, „decadent” și „dizolvant”, opus celui „germanic” și „arian”. Valoarea operelor descoperite acum la München este estimat la un miliard de euro, scrie RFI. Potrivit revistei, operele au fost descoperite în urma
Comoara naziştilor a fost găsită la München. Vezi la cât este evaluată by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55170_a_56495]
-
văzut-o la nici unul din pesedei. Ei bine, ce mi-a fost dat să aud în urma acelui articol, îmi depășește capacitatea de înțelegere a realității. La doar câteva ore după apariția ediției electronice a ziarului, eram terfelit ca ultima loază, stigmatizat drept un cal troian al clanului Voiculescu în idilica viață politică românească, un manipulator de conștiințe, un bezmetic ce nu înțelege evidențele de sub propriul nas. Ce mai, o loază ,vândută" voiculescienilor, ce trebuia eliminată fără milă din spațiul public. Cât
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
este percepută România”. arată cei 2 inițiatori ai legii Inițiatorii acestui proiect mai susțin că ”după cum s-a dovedit în ultimii 18 ani de la funcționarea CCR, membri acestui for care au făcut parte în trecut din partide politice au fost stigmatizați, fiind etichetați ca șantajabili de către foștii colegi de partid în momentele luării deciziilor importante”. De asemenea, aceștia mai arată că ”ar fi oportun ca începând cu următoarele numiri de judecători, aceștia să declare pe propria răspundere că nu au făcut
Judecătorii CCR vor vota în continuare după partidele din care fac parte by Braga Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/42152_a_43477]
-
de gazetar era, în unele familii bune, chiar mai rușinoasă decât cea de poet și, pe de altă parte, pentru a-și apăra independența sau chiar agresivitatea opiniei. Hasdeu este între cei dintâi care-i critică pe ziariști: „Câteodată, publicistul stigmatizează, în termeni fulgerători, demoralizarea țării, corupțiunea funcționarilor, abuzurile administrațiunei etc. etc... Citindu-l, ai crede că vorbește un Catona, că auzi pe un Socrate, că vezi pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru, el însuși e înoroiat în vițiuri, e
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
în care s-a dezvoltat maniheismul „estetic” postdecembrist, cu consecințe toxice asupra lumii noastre literare. Una dintre victimele de prim-plan despre care volumul de față depune mărturie a fost, alături de regretații Valeriu Cristea și Marin Sorescu, Eugen Simion însuși, stigmatizat multă vreme ca „apolitic” pentru simpatiile față de fostul președinte Ion Iliescu. I s-au pus în cont, pentru asta, toate ororile, inclusiv complicitatea la mineriade (!), iar acum cîțiva ani, pe același fond inchizitorial, criticul a fost chemat la DNA pe
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
deoarece era un nou tip de monarhie, care decurgea nu din sânge și tradiție, ci din merit - și care a inflamat, cum se știe, generații întregi de tineri de la începuturile secolului al XIX-lea. Două personaje romanești au fost profund stigmatizate de cariera locotenentului de artilerie devenit împărat și stăpân al Europei: Julien Sorel din romanul Roșu și negru și Raskolnikov. Primul este îmbibat și el de ambiție socială și ajunge la crimă - trăgând cu pistolul în fosta sa iubită și
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
ei, aidoma unor Arthur Koestler, Leszek Kolakowski, Alexandr Soljenițîn, cînd va constata oripilanta-i degradare în forma practicilor staliniste. în ultimele decenii de viață, Sîrbu s-a manifestat ca un adversar virulent, plin de vervă sarcastică, al "epocii de aur", stigmatizate de cultul delirant al cîrmaciului, neezitînd a scrie astfel: Sfîrșitul de lume se confundă cu viitorul de aur, în fața vechiului apocalips puteam să mă îngrozesc, în fața noului apocalips nu am dreptul decît la aplauze și entuziasm neobosit". Sau: " La noi
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
tablou al vieții sankpetersburgheze din anii ’60 în care Brodski se formează ca poet sub ghidajul Anei Ahmatova, ani în care versurile sale atrag atenția nu numai a cercului de scriitori tineri, ci și pe-a autorităților care-l vor stigmatiza, prin vocea colectivului de oameni ai muncii, pentru activitatea dăunătoare statului sovietic, pentru ideile confuze, pentru parazitism, pentru faptul de a-l fi contrazis pe Marx așa cum sună rechizitoriul formulat de mutre stâlcite de imbecilitate și turpitudine. Însă dincolo de acest
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
în ea. Nu ideile, ci zbuciumul autorului ne atrage: strigătele, tăcerile, impasul, zvîrcolirile lui, frazele încărcate de insolubil". Ca și filosoful de la Sils Maria, Cioran se sustrage sistemului, se rostește fragmentar, centrifugal, sub acest aspect în consonanță cu timpul nostru stigmatizat de-o varietate ilimitată de manifestări, de-o disipare a încredințărilor, de-o pulverizare a sensurilor, fără a evita dansul pînă la istovire al contradicțiilor: "Fiind organice, așadar insolubile, contradicțiile mele m-au predestinat eșecului. Mă îndrept spre el fără
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]