1,700 matches
-
de multă vreme, dar nu totdeauna cu sensul peiorativ dat de Chelaru". Iordan presupunea - destul de neconvingător - că punctul de pornire nu l-ar fi constituit ocupația de bucătăreasă, ci lipsa de igienă a servitoarelor. Autorul renunță la această sugestie în Stilistica limbii române (1944), în care cuprinde, în lista de termeni pentru "femeie stricată", pe chiftică, chiftea, chifteluță, pârjoală, sfâr, explicând în notă că ar fi vorba de o "aluzie la ocupația multor femei stricate, care se recrutează dintre servitoare (= bucătărese
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
șah. La un astfel de relativism trebuie să fi contribuit și umorul cerebral al lui Perjovschi, ale cărui desene joacă nu o dată rolul de osciloscop: când tonul versurilor se ridică, liniile devin frânte și haotice. Altminteri, sunt absolut conforme cu stilistica artistului, rafinat înțelegătoare și în fond calofilă. Sigur, chiar folosită în contrapunct, formula militantă există. Elena Vlădăreanu spune răspicat și ce are de spus, și ce are numai de sugerat. Și de obicei o face cu o voce pe care
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
mai apropiat de colocvialitatea oralității, există chiar un diminutiv de la boarfe: "Am lăsat la dascalul Vartolomei o păreche de dăsagi cu niște cămeș și alte borfușoare" (anul 1666, p. 117). Iorgu Iordan discută termenul boarfă, cu sensul "femeie stricată" în Stilistica sa din 1944; cuvântul apare și în dicționarele mai noi de argou și limbaj familiar, inclusiv în cele on-line ("e plin de boarfe pe Calea Victoriei după 9-10", 123urban.ro). De la boarfă s-a format în ultima vreme un derivat colectiv
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
nu vin din folclor, se supun pe pînză unei maniere aproape etnografice. P.Ș. Sursa etnografică este o constantă în pictura lui Ilie Boca. Etnografismul acesta nu este o problema legată strict de iconografie, ci, mai mult, o problemă de stilistică, de tratare. Chiar dacă sînt multe imagini care nu intră în repertoriul de semne cu care ne-au familiarizat pictura populară și toată gama iconografică de tip popular, aceste semne sînt asimilabile prin viziune și prin maniera în care sînt tratate
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
cu seamă pe o latură a sa ce se "universalizează" mai lesne, cea a angoasei. În pofida acestor circumstanțe, producția poetică se îndărătnicește a porni inclusiv din toposuri cu particularități culturale proprii, care modelează temperamente, se răsfrîng în imaginar și în stilistică deseori la un nivel de autenticitate ce se cuvine luat în considerare. Un exemplu: Maramureșul, care nu e numai un set de poze color cu miză turistică, ci și o vatră activă de poezie. Unul din exponenții acesteia este Vasile
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
curînd în codul "slab" al gîndirii (ne-a spus-o Vattimo), inflația metodologică din veacul trecut a generat, încă din modernitate, acel simptom pe care Jean Baudrillard l-a numit "obezitate". Fie și numai răsfoind cîteva dicționare actuale de naratologie, stilistică ori teorie literară realizăm că ținta însăși s-a pulverizat, iar fragmentul și detaliul au devenit suverane sub egida supraspecializării. Nu vrem să spunem cu aceasta că situația este nocivă, nici că este benefică. Doar constatăm, așa cum luăm act și
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
aceea, când atâția dintre noi nu par să mai aibă altă grijă decât destinul planetei, simțim nevoia unei corijări." (pag. 73) Pasajul dintre ghilimele e tot ce-a scris Negrici mai cu subînțeles în Imanența literaturii. Întâi intră pe sub pielea stilisticii oficiale, apoi se dezvoltă, crește din sine, își normalizează anatomia până înlocuiește complet și răstoarnă chiar rigiditatea patriotard colectivistă a primelor formule. Hazul trebuie să fi fost deplin în epocă. Cenzura era păcălită cu numai două trei artificii retorice. Ceea ce
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
Pavel Șușară Artiștii din vechea gardă a sculpturii noastre interbelice, Oscar Han, Ion Jalea, Ion Irimescu, Romul Ladea, Corneliu Medrea, Constantin Baraschi, Boris Caragea etc., deși au rămas în datele majore ale stilisticii proprii, tematic și iconografic sînt tot mai sever confiscați de imperativele doctrinare ale realismului socialist și de epica sociologizantă a artei noi, pusă și ea în slujba clasei muncitoare de la orașe și sate. Lupta oficială cu formalismul decadent, satanizarea geometriei
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
Suprafețele largi și fluente, tăietura decisă, gracilitatea și sensul ascensional, puritatea cioplirii și datele fizionomice oarecum abstracte, neindividualizate și în afara oricărui interes pentru psihologie, dar și sintaxa generală a formei, înscriu fără ambiguități acest segment al sculpturii Doinei Lie în stilistica unui bizantinism generic, fără scopuri colaterale și fără surse culturale imediate. În această categorie de lucrări, în care forța monumentalității se împletește cu rafinamentul extrem al suprafețelor și al detaliilor, intră, ca repere absolute, și cele două variante ale lui
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
înlocuit un drog cu altul. Studierea „apriorismului kantian" îi provoca stări de luciditate narcotică: „Erau în mine un luminiș, o claritate binefăcătoare, asemeni calmului de fulg pe care-l dă morfina". Apelul la acest tip de metafore face parte din stilistica lui Camil Petrescu. Îl vom găsi și în alte scrieri din acea perioadă ale prozatorului. În Patul lui PProcust, de pildă, „calmul" este din nou asociat cu morfina, dar de data aceasta este vorba de „o senzație de împăcare", dată
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
scene minuscule, de atmosferă. Datorită acestora, jurnalul degajă impresia puternică, amintită mai sus, de familiar, de agreabil, de intim. Două gemene „cu părul de ață albă" se ivesc frecvent în paginile lui, personaje aproape lipsite de altă consistență în afara aceleia stilistice. O altă marotă dragă lui Florin Manolescu e dl Mișu, pisica lăsată la București, dusă cu consecvență la veterinar și supusă, din motive medicale, unui regim alimentar destul de incomod. (Când recenzam, cu aproape un an în urmă, prozele din Mentaliștii
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ și mecanic, doar cu o singură mînă, de preferință stînga, pentru că dreapta este ocupată, Nudul reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
povestire. Fiecare narator are măcar o dată asemenea impulsuri evazioniste. Uneori, ele sunt cauzate de bagatele. Alteori, de primejdii reale. În orice caz, frecvența gestului ar trebui să dea de gândit. Același Eugen Negrici vorbea cândva, cu aplicație pe poezie, despre stilistica eschivei. Conceptul s-ar potrivi și prozei lui Constantin Mateescu. În latura lor de protagoniști, povestitorii din Ramona-Vals fug de răspundere. Sunt ușor de intimidat, sunt slabi de înger. Curajul le vine atunci când încep să scrie și e asociat nu
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
națională a operei lui Mihail Eminescu, tipărită în Scânteia (sic!) din 11 iunie 1964, cărturarul a revenit periodic la Eminescu. Opera acestuia a fost abordată din mai multe perspective, pe măsură ce Vianu trecea de la critică la filosofia culturii, de la estetică la stilistica literară și comparatism. E de mirare, în fond, că nu i-a dedicat poetului o monografie. Ediția alcătuită de Vasile Lungu își propune să suplinească, la modul ideal, această lacună. De prisos să semnalez că, după cum anunță însuși titlul ei
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
articolelor omagiale dintre 1949-1964, ne permite să observăm cum se schimbă modul de a gândi și chiar limbajul critic al lui Vianu, sub acțiunea ideologiei comuniste. Mai întâi, cărturarul abandonează teritoriul filosofiei, al filosofiei culturii și esteticii, refugiindu-se în stilistică. Anii '50-'60, în activitatea lui Vianu, sunt dominați de o stilistică literară stufoasă, care se retrage tot mai mult din domeniul teoriei figurilor în cel al lingvisticii pure. Desigur, el este eminent și la acest capitol, iar școala românească
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
de a gândi și chiar limbajul critic al lui Vianu, sub acțiunea ideologiei comuniste. Mai întâi, cărturarul abandonează teritoriul filosofiei, al filosofiei culturii și esteticii, refugiindu-se în stilistică. Anii '50-'60, în activitatea lui Vianu, sunt dominați de o stilistică literară stufoasă, care se retrage tot mai mult din domeniul teoriei figurilor în cel al lingvisticii pure. Desigur, el este eminent și la acest capitol, iar școala românească de stilistică îi datorează enorm. Criticul literar nu poate, însă, să nu
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
50-'60, în activitatea lui Vianu, sunt dominați de o stilistică literară stufoasă, care se retrage tot mai mult din domeniul teoriei figurilor în cel al lingvisticii pure. Desigur, el este eminent și la acest capitol, iar școala românească de stilistică îi datorează enorm. Criticul literar nu poate, însă, să nu remarce, în subtext, spaima lui Tudor Vianu de a mai face referiri la reperele filosofice și culturale cu ajutorul cărora a deschis, începând din 1930, un nou orizont în eminescologie. Clasificând
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
prin numeroase procedee, de la utilizarea acuarelei și a fotomontajului la hârtia decupată, banda desenată sau arta colajului. Plăcerea jocului se poate vedea în toate aceste formule care însă nu distonează, ci dimpotrivă sunt unificate de o viziune integratoare și o stilistică particulară. Desenul este simplu, dar nu și jocul intelectual pe care-l propune, o parte dintre gardieni și personalul care-l asistă pe Crulic în detenție nu au ochi, în schimb dentiția apare subliniată cu prisosință. Gardianul este compus din
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
care aveau loc între părinții mei...” ca și atunci cînd observă că măștile sale sunt niște „măști ale umilinței”. Ele nu ascund însă un „orgoliu” rănit, ci adevărul interior „sub acoperire” al unui umanist ce afirmă că a ajuns la stilistica poeziei americane prin „anecdotică” (obsesia sinuciderii la Berryman, a alcoolismului la Robert Frost) și că a tradus din engleză - despre care spune că nu o știe decît citi... - pentru că doamna Stela nu suporta literatura franceză a „triunghiurilor amoroase”. Din volutele
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
o probă de claritate, cei implicați discută deschis, cu cinism chiar, ci de nevoia de a explicita fără apel la jargon sau tehnicalități în ce constă impasul și a aduce acest impas din planul tehnic în cel moral. Toată această stilistică alternând mersul pe sârmă și ruperea pisicii în două ne situează într-o cimilitură ceva mai simplă din punct de vedere tehnic, și transparentă din punct de vedere moral. Filmul se deschide cu o scenă semnificativă, „executarea” cu o maximă
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
își pierd armonia și seninătatea. Se schimonosesc: obraze asimetrice, corpuri torturate, suflete freudiene. S-a remarcat demult că arta modernă e mișcata de dorință (sexuală), spre deosebire de artă clasică dăruita, ea, plăcerii (spirituale). Nu se poate nega lărgirea ariei tematice și stilistice din artă modernă. E absurd să spui, ca Jean Clair, ca, despărțita de frumusețe, arta dispare. O mulțime de mari artiști din secolul trecut pledează cauza artei moderne. Polemică lor cu arta clasică (modernismul a debutat polemic) a creat o
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
figuri crunte de la Monumentul Eroilor de la Grivița, un portret al lui Nicolae Bălcescu și „Trecerea Dunării la Corabia - 1877”, un detaliu de Nicolae Grigorescu, alte portrete de scriitori clasici. După sărbătoarea primăverii, acest moment istoric vine parcă să amintească, prin stilistică, prin tonul exagerat, prin aspectul artificial concertat al articolelor în jurul unei teme și deci implicit sugestia pregnantă a unui dirijor nevăzut, toate acestea reamintesc anul și epoca în care ne aflăm, precum și iluzoria libertate a sistemului literar. Nici istoria strict
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4701_a_6026]
-
politicului.” Aceasta ar fi prima jumătate a paharului. Cea goală. S-o vedem, un rând mai jos, și pe cealaltă: „S-au refugiat în tehnicismul analitic de mare finețe, în eseistică, au dezvoltat - în chip remarcabil - metodologiile, au făcut loc stilisticii, meditației filozofice sau contribuțiilor estetice ori s-au întors cu toată puterea spre rezervația textelor primitive, paraliterare sau neliterare în intenție, unde nimeni nu-ți poate răpi plăcerea cutreierării libere printre ruine de-a lungul desenelor neobosite ale pereților igrasioși
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
anii ’50 și mai tîrziu. De asemenea, autonomia esteticului tinde să înlocuiască, în virulența cu care este proclamată, mai vechea partinitate a literaturii. Pare să fie vorba de extreme care se înlocuiesc, într-un fel, așa cum patriotismul înlocuiește, folosind o stilistică asemănătoare, filosovietismul anterior. Paul Georgescu are o extrem de interesantă poziție echilibrată: „Există critici și scriitori cu temperament de gladiator: nu mă interesează sportul. Ca scriitor îmi am trasat de mult drumul meu pe care nu-l voi părăsi; ca, însă
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4595_a_5920]
-
Întrebată care au fost reacțiile lumii literare atunci când, dintr-o dată, poeta a apărut rasă în cap (fiind „prima din București”), ea răspunde, aproape candid: „- Știu că Vadim Tudor a scris în „Săptămâna” lui că literatura română suferă” (p. 176). Pentru stilistica unei reviste ca „Săptămâna”, o atare remarcă e aproape aristocratică. Nici măcar Barbu și comilitonii n-au atacat-o așa cum știau s-o facă mai bine. Insultând, calomniind, denunțând. Criticii autentici au lăudat-o, cum spuneam, fără excepție. (Mulțumindu-se să
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]