1,094 matches
-
cu sens unic. Aceasta va implica stabilirea unui guvern mondial și edificarea unei civilizații mondiale în care oamenii de toate rasele, de toate națiile, de toate culorile și toate credințele vor colabora în scopul comun al păcii mondiale, uniți sub stindardul ordinii internaționale 202. La începutul secolului XXI, se părea că obstacolul naționalist va fi ușor depășit și civilizația globală, noua ordine mondială, guvernul mondial etc. au devenit iminente. Obstacolul ideologic dispăruse, brusc, în 1990 și se părea că „marea îmbrățișare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
influențe uneori neașteptate. La N. aspectul de studiu doct, erudit, se asociază cu patosul persuasiv. SCRIERI: Figuri mureșene (în colaborare cu Eugen Nicoară), Târgu Mureș, 1933; Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron E. Cristea, Târgu Mureș, 1938; Sub stindardul Astrei. Două decenii de activitate culturală în despărțământul Reghinului (1919-1939), Cluj, 1939; Gh. Bogdan-Duică, București, 1940; Țara Oașului, București, 1940; St. O. Iosif. Viața și opera, București, 1941; Noi contribuții la cunoașterea vieții și activității lui Visarion Roman. Corespondența sa
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
doctrinar (până la capăt), ambivalent, ambiguu. Am scris cândva că unii nu i-au iertat homosexualitatea, poate fiindcă un conservator homosexual pare unora o contradictio in adjecto. Nici Bloom, nici Foucault, spre cinstea lor, nu au acceptat să devină purtători de stindard ai culturii gay; deși nu și-au ascuns „orientarea sexuală”; au considerat-o însă o chestiune privată, nu o cauză publică. Cele două discuții se leagă, așa cum am sugerat: Bloom era un nonconformist, chiar un excentric, deci puțin pretabil înregimentării
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acesta, însoțiră tot timpul ambarcațiunea, cu mușcăturile lor perfide. E un lucru care li se întîmplă adesea ambarcațiunilor pe acele mări împînzite de rechini: aceștia le urmăresc, la fel cum urmăresc vulturii batalioanele ce mărșăluiesc spre răsărit, rotindu-se deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii aceștia erau, însă, primii pe care-i întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
folosită de sovietici, ca și în anii interbelici, pentru propagarea sloganelor regimului totalitar. Exemplul edificator ni-l oferă Apelul către femeile din întreaga lume, publicat în Scânteia din 1 martie 1948, în care F.I.D.F. le cheamă să se unească sub stindardul ei și să se alăture puternicelor forțe ale tuturor celor ce luptă pentru libertate, pentru cuceriri democratice, pentru pace; le cheamă să denunțe planurile războinice, pe instigatorii și propagatorii acestor planuri, care trebuie să fie condamnați ca niște criminali de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
În postcomunism va fi „modul de a introduce capitalismul și Întrebarea cine va plăti costurile” (cazul 8). Pentru interlocutorii noștri maghiari, nici nu se pune problema să accepte economia de piață fără control, ci vor să ducă În același timp stindardul socialului și pe cel al eficacității economice. Ei nu-și imaginează sub nici o formă că trecutul lor ar putea fi criticat: Pe ansamblu, nu tot ce am făcut a fost negativ. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru asta, cel puțin
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
student al școlii, a mărturisit idealul spre care năzuiește, nu din unghi temperamental, ci ca expresie limpede a unei poziții de militant: Vreau să știu cânta în cântec Ca Beniuc, ca toboșarul Vremurilor ce-or să-mplânte Tot mai sus, stindard ca jarul. Versurile tânărului poet nu clocotesc de tumultul și bărbăția demnă, ostentativă cu care poezia lui Mihai Beniuc ne-a deprins. Nu din acest punct de vedere a învățat Florin Mugur de la dascălul său spre a cărui artă declară
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Eram de mijloc, asta-i tot. Clasa noastră era foarte unită și aveam o învățătoare care punea accentul pe valorile adevărate - cum ar fi onestitatea, să nu copiem la examene, și prietenia și ajutorul reciproc. Eram unul dintre purtătorii de stindard în privința asta, așa că mi s-au dat în grijă unul sau doi elevi mai slabi și îi ajutam la teme. Luam sarcina asta foarte în serios și am reușit să le fiu de folos. Îmi amintesc de mine chiar așa
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Jenae, 1743, li se adaugă, în chip cu totul semnificativ, o parte însemnată din operele iluminismului transilvan. Așa se face că din atenția marelui colecționar nu scapă cărțile semnate de Martin Sehmeizel, Daniel Filstich, Martin Felmer, trei din purtătorii de stindard ai creației istorice săsești, la fel cum nu sunt uitate nici acelea ale triadei culturii umaniste maghiare Bod Péter, Köleseri SĂmuel, PĂzmăny Péter. Brukenthal ajunge să încurajeze chiar scrierea unora dintre cărți, de vreme ce istorici de notorietate precum Benkö József îi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Massachusetts, ca familia Kennedy! Era practicantul unei religii și mai ciudate decât catolicismul, dar nimeni nu pomenea de asta. Se Întâmpla În 1988. Poate că veniseră vremurile când oricine - sau măcar nu același cineva de pe vremuri - putea fi președinte. Iată stindardele de la Convenția Democrată! Priviți la abțibildurile de pe barele de protecție ale Volvo-urilor! „Dukakis.“ Un nume cu mai mult de două silabe, candidând la președinție. Ultima oară când s-a Întâmplat așa ceva a fost cu Eisenhower (căruia Îi stătea bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus! Ce caută pe jos? Scormonește mai departe din ochi împrejurimile. Distinge în mijlocul mlaștinii oase albite de vreme, unele împrăștiate, altele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
primar al orașului. Textul acelei hotărâri arăta că ziua de 14 noiembrie este "o zi măreață și scumpă tuturor românilor, este o zi de sărbătoare pentru cetățenii tulceni"2457, orașul Tulcea fiind locul "unde pentru prima dată s-a ivit stindardul României fâlfâind, amintind gloria străbună și unirea Dobrogei cu România mamă"2458. Această propunere a fost adoptată de către consiliul comunal al orașului Tulcea, primele serbări dedicate zilei de 14 noiembrie fiind organizate în anul 1899. La câteva zile de la festivitățile
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu fața înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculați-vă!... căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare Ca leul speriat; Tot ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
reci, îndrăznețe; Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă; El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vin la mort și pleacă, apoi iarăși vin. Mai târziu pornește un fel de cortegiu. Câteva duc cadavrul și celelalte întovărășesc spre tainele unei deschizături. Convoi lugubru. Probabil că în ceată, fiecare își are rolul sau. Unele jelesc, altele țin stindardele furnicești, altele pregătesc discursuri. Și parcurg distanța mișcând harnic piciorușele. Ceea ce trebuie să fie anevoios și obositor. Din nenorocire, pentru uzul lor nu s-a înființat încă tramcare, să poată duce, comod și ieftin, toată familia deodată. Am cunoscut un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La Porto, Monarhia e proclamată în ziua de 19 ianuarie, iar steagul roșu-verde al Republicii este înlocuit cu stindardul alb-albastru. Așa cum au fost începute, ambele mișcări monarhice nu aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum a treia sa mare aventură monarhică, putea crede că, după o lună de la moartea lui Sidonio Paes
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de oameni - departe acum - prinși în lupta aceea inegală. Ochii i se opriră atunci asupra carului, care, în fața sa, sălta zgâlțâit în toate părțile, într-un nor de praf. Coviltirul, sfâșiat pe o latură, se zbătea în aer ca un stindard uriaș, lăsând să se vadă două figuri feminine pradă agitației. Frediana se găsea în mare pericol fiindcă, fără conducător fiind și pornit cu o viteză nebună pe drumul acela plin de hârtoape, vehiculul s-ar fi putut răsturna dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o sută de pași de drum. Acolo, printre primii copaci, se intuiau siluetele câtorva iliri călări, ce păreau să caute ceva sau pe cineva. — E acolo, în desiș. Au prins pe cineva la catâri. Venise, între timp, heraldul, ce ținea stindardul roșu al lui Gundovek, împreună cu cei doi însoțitori; toți trei îi urmăreau cu curiozitate pe romani, căutând să-și facă o idee despre ce se întâmpla. Indispus de întârziere, Sebastianus era gata să strige la ilirii săi, însă nu fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Wolfhram tresări; apoi, brusc, se întoarse spre ai săi și, strigând furios, puse la treabă doi soldați, care se îngrijiră imediat să împlinească cererea romanului. Puțin după aceea, avându-l la douăzeci de pași înaintea sa pe Richelmus, care ținea stindardul lui Gundovek - cu un mistreț negru pe fond roșu -, detașamentul romanilor se puse în mișcare, lăsând în urmă stațiunea de popas. în frunte se afla Sebastianus. Audbert, pe un cal pag cenușiu și cu umerii acoperiți de o manta militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nobil burgund nu-i fusese încă trimis în întâmpinare să-i deschidă drumul până la castellum, unde - după câte i se spusese - era convocată adunarea principilor. De fapt, excepție făcând cei trei scutieri ai lui Wolfhram, ce mărșăluiau în frunte arborând stindardul lui Gundovek, intrarea sa în Genava avusese loc fără nici o solemnitate. Cunoștea destul de bine cetatea: zidurile sale robuste, de curând întărite cu materiale luate din cele mai mici burguri învecinate, casele din piatră cenușie din centrul cetății, adunate în jurul coastelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alte detașamente, pe care nu le vedea din locul în care se găsea, dincolo de cotul râului. în ciuda distanței, putea intui în mulțimea aceea pestriță de războinici cât de eterogene erau armamentul și echipamentul hunilor - lucru, de altfel, specific lor. Sub stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doar platoșa și lăsând tot restul în carul lui Kayuk. Mandzuk, scutierul fidel, de acum trecut de șaizeci de ani, care îl însoțea totdeauna în luptă, aștepta mai departe, lângă o veche spălătorie. îndesat și puternic, sever și imperturbabil, ținea stindardul clanului lui Balamber - un taur negru pe un câmp verde - și privea, fără a face comentarii, satul în flăcări; chipul său împietrit, străbătut de cicatrici adânci, nu trăda nici cea mai vagă expresie. în realitate, Mandzuk era mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alamanilor, ucigând, jefuind, incendiind, violând și îmbătându-se ca toți ceilalți. Mai mult decât toți ceilalți. Focul ambiției mocnea în sufletul său, dar, până în acel moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l avea pe stindard decât de roadele succeselor sale. Irosea bogățiile adunate din jafuri, încredința turmele servitorilor păstori, fără a cere socoteală, și nu-și mai amintea câte concubine uitase pe drumul campaniilor sale de luptă, nici de câți sclavi se eliberase, uneori ucigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui îl alesese după ce-l supusese la atâtea încercări dure, alesese bine, fiindcă în omul acela, în soldatul acela găsise un luptător magnific, care acum se lupta pentru El, la fel cum un războinic hun ar fi apărat în luptă stindardul propriului mingan. Dar, dacă era așa, cum trebuia să înțeleagă el însuși experiențele prin care trecuse? Era, oare, și pentru el o misiune? — Ce facem atunci? îl întrebă Odolgan, venind lângă el. Balamber se scutură: — Facem cum ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de altfel, o numeau, cu mai mult realism, „Legiunea Mâța Moartă“, după însemnul pe care, în lipsă de mai multă inspirație, ei înșiși și-l aleseseră încă din prima zi, când el le spusese să-și facă rost de un stindard, un simbol, oricum, ceva pe care să-l urmeze în timpul instrucției și pe urmă chiar și în bătălie. Un băiat descoperise imediat pielea unei pisici moarte și, în râsetele generale, îl arborase în vârful unui băț, în chip de stindard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]