2,691 matches
-
se uită la cer. Când se lasă seara și albastrul nui nici închis, nici deschis. Cântecul ăsta tăcut. Nu știe ce face, nici dacă-i aici. I se citește în ochi. Uneori când bate vântul, îi răspund cu un foșnet stins. (Un copac) Eu - ani. Voi - atem. Cineva - mișewho. Eu - ani. Voi - atem. Cineva - mișewho. Eu - ani, voi - atem. Cineva... (Grădinarul) „S-a strecurat în biroul administratorului după ce paznicul stinsese luminile. Apoi a căutat numărul mormântului în fișier și m-a
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
tăcute, „an cu an și deceniu cu deceniu”, în peisajul dezolant al străzilor goale pe unde „nu mai trecea nimeni” într-o noapte de ianuarie, la școala unde tinerii îi învață pe cei bătrîni despre memorie și amintire, în dimineți stinse „din naștere” și pe dealuri cu „o iarbă putredă din prima ei clipă de viață”, cu povestea muntelui de gheață care a zdrobit Titanic-ul și, apoi, a navigat, cum se descrie în titanic fals, „chiar în largul portului constanța
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
spre o paletă mai largă de culori. Câștigă însă în gravitate, pentru că personajele sale, după cum spune Andrei Jecza, sunt reprezentări ale propriei persoane, par studii de stări. Reținem că numai rareori, pentru a lumina expresia, Mihai Ciplea folosește un roșu stins, aproape absorbit de negru și brun, lăsând senzația că nu poate încuraja mai mult viața, cum se întâmplă într-unul din tablourile sale numit Metanoia, în care Cristul este aproape absorbit de întunericul fundalului. Iar atunci când îl folosește, în stare
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
creadă. Rămase pe loc, încruntat, afișînd o expresie șovăielnică pe chipul lui tînăr, sub o claie deasă de păr bălai și unsuros. - Nu sînt genul care să facă așa ceva, chiar dacă dumneata ești, spuse el în cele din urmă, cu glas stins. - Cu atît mai rău pentru tine, răspunse Molly, plecînd de la fereastră și rîzînd către Anna întrun fel care lăsa să se înțeleagă că refuza să se simtă vinovată. Însă Anna se aplecă din nou la geam, își confirmă părerea despre
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
călătorie pe jumătate vis.” (În parcul Goleștilor). Ilustrațiile lui Ștefan Popescu, prietenul care vede, foarte vag și nepământean, ceea ce Pillat se străduiește să spună precis, abundă de trunchiuri noduroase, de suprafețe șterse de vânt. Nimic calm în noianul de negru stins, pe un galben de filă îmbătrânită. Poate că este o bună lectură, și Florica, aceea pe care o pricepem ca pe un paradis cu podgorii și bunici, e, de fapt, un peisaj gol, printre ale cărui întunecate linii se prefiră
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
farfurioară, tucanii se roteau căutând vântul dinspre frontieră și noi în mijlocul brazdelor devastate în casa în care deși la fel totul începea să lipsească, persoanele din fotografii - Când ai să mori tu? oferindu-ne sticle de vin și un râs stins, umbra părului ne anula trupurile înainte de căderea nopții, mama încercând să fugă cu lădița și tata împingând-o cu calul - Înăuntru ca și cum ar fi gonit un animal, singura femeie care ne rămăsese pentru că o tăcere de pustietate la bucătărie, paturile
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
alte calamități. Cînd am coborît privirea, era prea tîrziu: evadatul dispăruse. Am încremenit, încercînd să-l dibuiesc prin preajmă. Nu-mi place să fiu flancat din spate, oricît de mare ar fi ajuns între timp apropierea dintre noi. Oricît de stinsă i-ar fi acum setea probabilă de sînge. Mă ținuse, minute întregi, cu spatele lipit de bustul lui. De treizeci și două de ori și-a trecut cuțitul din mîna dreaptă în cea stîngă și tot deatîtea ori mi-a
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
care băiatul promite să facă numai fapte bune! Pentru fiecare faptă bună, tatăl scotea un cui. Pe patul de moarte bătrânul a scos ultimul cui... la care băiatul a exclamat "Tată, am scos toate cuiele!", la care părintele, cu voce stinsă, i-a spus: "Dar găurile?" Așa e și în viață: vinovăția de a nu face ce trebuie atunci când trebuie te poate urmări toată viață. Mai puțin pe cei care greșesc și cred cu tărie, în ciuda tuturor semnelor care le atrag
Huidu: Vinovăția și angoasele nu îți dau pace by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36060_a_37385]
-
culoare. Dar la Paștina culoarea nu e amestec cromatic, ci pigment sufletesc, adică proiecție a stării de spirit pe care o pune în desen. Avînd o natură mansuetă a cărei sfială atinge pragul inhibiției verbale, din pensula lui culorile ies stinse, uneori șterse, niciodată stridente, ca o veștejire moale în tente limfatice. E moliciunea de ochi recules a unui credincios care molipsește lucrurile cu blîndețe contemplativă, de aici tenta apoasă, alburie sau pămîntie a desenelor. Predilecția pentru nuanțe șterse merge mînă
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
citează, în anul 1965, dintr-o epistolă (al cărei an și loc de trimitere nu le cunoaștem) aceste cuvinte privitoare la bătrânețea marinarului cinic și sentimental: „Acum, când îl văd pe unchiul Corto așezându-se singur în grădină, cu privirea stinsă, cu fața spre mare, mi se strânge inima.” Locul ar fi putut fi chiar cel de unde e trimisă scrisoarea, Vina del Mar, în Chile, dar, la fel de bine, ar fi putut fi Sydney, în Australia, unde Pandora se va fi întors
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
uniformă poartă uniforma în chestiune. Procedeul nu e, desigur, nou, dar împrejurarea nu poate decît a-l incita pe creator să umple tiparul cu un clocot imagistic convingător, ceea ce poetul nostru face cu strălucire: „Defăimarea și dezonoarea soarele de mult stins/ în memoria broaștei de mîl/ dorm pe un pat de unghii în camere de care nimeni/ nu are habar/ nopți de morfină capete pline de rom zaruri măsluite/ de scapeți” (O meserie de dobitoc). Ridicîndu-și privirea, acest damnat vede o
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
descoperit că la "curtea seniorului de la Copou" mai viețuise și un pictor. În salonul locuinței din Strada Delavrancea, deasupra unei vechi piese de mobilier, pe care se orânduiau câteva potișe, profilate pe o tavă de lac în tonuri de roșu stins și auriu, era atârnat un tablou. De cum am intrat în casa Sadovenilor, pânza aceea mică ce înfățișa un peisaj cu contururi abia schițate, dar având o atmosferă aparte și degajând din griurile sale rafinate o gravă melancolie, m-a dus
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
o mână la Sămănătorul,/ Cu alta la Viața Românească - / Dar orișice-mi rezervă viitorul,/ Oricum aceste două să trăiască!// La Convorbirile lui Mișu însă/ De-ar fi s-ajung cândva, ori la Arhiva,/ Să știți atunci că steaua mea e stinsă:/ Puteți, o, critici, să-mi mâncați coliva!”. Parcursul i se potrivește fiecăruia dintre cei doi și, pesemne, și altora, care au luat la rând revistele contemporane. Vidul lăsat de Junimea, care-și trimitea, în lumea literară, ultimele, slabe, ecouri, cuprins
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
atât: cu atât mai rău pentru tine. Eliberează ostaticii! Nu pot. Colonelul folosea acum aceleași cuvinte. Ba poți, zise Gurameto. Știi că poți. Nu. Știi că poți. Dacă nu numele, dă-mi cel puțin poreclele lor, spuse colonelul cu vocea stinsă. Ceilalți urmăreau, fără a înțelege nimic, discuția aceea dezlânată. Când unul, când celălalt părea că se simte vinovat. Discuțiile între patru ochi răsturnaseră situația, așa încât nu se mai știa cine mai dădea acum ordine. Doctorul Gurameto cel mare era complet
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
cele trei cărți amintite: a sugera uscăciunea, a reduce într-o proză "de atmosferă" toată gama omenescului la datele cotidianului (refulare, nemulțumire, revoltă mocnită, resemnare în promiscuitate și derizoriu). Nu lipsesc, desigur, accentele freudiene, protagonistele căutînd cu o voluptate mereu stinsă "vîrtejul violent de sentimente". Umilința reprezintă reperul sigur, cel mai important, al "micilor existențe" din Îngeri maculați; lui i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce poate însemna "viață" (iubire, căsătorie, amor, moarte, frumusețe, flirt etc.). Alina este
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
foști care se sinucid sau care plîng pe grămada de lucruri strînse în grabă din fața buldozerului, un hingher bețiv care se cheamă acum "agent sanitar pentru purificarea mediului" și gîndirea sănătoasă ce se exprimă între două pahare și în lucirea stinsă a ochilor apatici: "Acum eu nu mai sunt al vremurilor". Îngeri maculați, Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea sînt cărți (documente) despre formele de alienare a individului în societatea al cărei ciclu monstruos ne place să credem că s-a
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
nervuri vinete fremăta la fereastră într-un rămuriș invizibil. Ne îmbrățișam spasmodic cu neputința ce-și întinde mîinile dar le și ascunde nefericirea unuia sufla în palmele degerate ale celuilalt să le trezească la viață cînd pe buze beam flăcări stinse. Și a rămas între noi doar o ezitare ce se-nsoțește singură pe străzi și în măduva nopții și în cutremurul somului ia-mă de mînă ascundemă-n răsuflerea ta uită-mă poate înduioșăm moartea cu această complicitate. Peisaj normand Ani în
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
și aleanul. O atât de mult iubită roza mea adânc nocturnă bolțile din plâns imită ca izolda-n strâmta urnă. Tună craniul caraiman nervii/servii trepanați între polii nu și da dan sați lebăda dansați morții mei încoronați cu pleșuvi și stinși vulcani rătăciți prin rik-ve,-dà dan sați lebăda dansați despuiați de searbăda marmură-n suspin morgan ca nebunii spânzurați dan sați lebăda dansați și prohodul vă va da gâtul ei toiagul pânii marea traversând în van gâtu-mi atârnând în laț
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
deplasare pentru o misiune, cumpărarea unui stoc mai mare dintr-o carte a lui, potrivită pentru bibliotecile școlare. Când i se acorda totul și ministrul era bucuros că scăpase de dânsul, Apostol Burdea adăuga în pragul cabinetului, cu glasul lui stins, de om nemâncat: - Și mai e ceva, domnule ministru. Pe lângă epitetul de �cultural", Burdea mai era poreclit �și mai e ceva". Știindu-i obiceiul, după ce-i satisfăcuse toate dorințele, pentru a glumi, unul din miniștri i-o luase înainte, spunându
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
și-o să-i trag zece copii, și-o să trăim ca boierii, o s-o iau de nevastă și-o s-o iubesc și n-o s-o las, bă, n-o s-o las... n-o s-o las... Faianță tace. Țigara fumegă, aproape stinsă. Amândoi privesc nemișcați o fotocopie înrămată după "România revoluționară" a lui Rosenthal... Șoferul Abrașa are 28 de ani, un nume scurt, un mestecău mare și o pasiune și mai mare: mașinile. În parcarea încinsă de soarele care acum a intrat
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
o sărbătoare la care participă toți cei care au stat în preajma pomului împodobit, ieri, ca și azi: ,Simt boare de colinde,/ Înconjurându-mi bradul,/ Din glob clipește neagră/ Pisica de-altădată,/ Pe crengi lângă beteală/ Văd zâmbetul bunicii/ și ochii stinși ai tatei/ Învie-n raza Stelei.// O iesle stă în noapte/ Afară la fereastră,/ și când deschid, stingheră,/ Sufletul meu în iarnă,/ Golaș, fără scăpare,/ E strâns adânc aproape/ De brațe nevăzute" (Crăciun, p. 65) Comuniunea cu trecutul este perfectă
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
manifestat într-o bună zi, când am montat Medeea. Deși nu am, evident, amintiri vizuale clare ale sfârșitului războiului, încerc să recompun alte secvențe povestite de părinții mei. Ca aceea în care tata își conducea în noapte Opelul, cu farurile stinse, pentru a nu atrage atenția, între București și ferma de la Meret. Acolo am făcut întâii pași și mi s-a povestit că primele mele cuvinte au fost mama, tata, avion. Dacă e adevărat că era un avion american care tocmai
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și Leul își face veacurile În semnul heraldic ? Vremuri Avem același semn La mâna Și picior. Peste cartea sfântă S-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
negradată, după cum moartea își galonase trecerea. Pe alte două lespezi citesc: „69 de eroi români necunoscuți; 70 de eroi români necunoscuți Aici, pe aceste eroice lespezi anonime, am așezat o chită de ghiocei - în memoria acelor rude apropiate, acelor consăteni stinși pe pământul acelei încleștări; în memoria tuturor celor care au murit pe meleagul ungar - 42.700 de militari români - pentru pacea fragilă a clipei ce-o respirăm. Parcurg cu sfială sălile muzeului special consacrat elevilor-eroi de la Păuliș, în incinta unității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mut. 2509. Oare există ceva mai tăcut decât adevărul? 2510. Adevărul nu se va scălda niciodată în mocirla cunoașterii. 2511. Adevărul este palma de pumnul căreia se lovește creația. 2512. Adevărul este lumina luminii pe care noi o percepem mereu: stinsă. 2513. A deschide ușa adevărului este ca și cum ai accepta sfârșitul lumii. 2514. Adevărul este limbă care tace când rostește un cuvânt și strigă când nu spune nimic. 2515. Adevărul este palma primită de această lume pe obrazul făgăduinței Lui Dumnezeu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]