523 matches
-
adresa nepoților, cu nădejdea că izbânzile și greșelile lui nu vor fi fără nici un folos pentru ei și progenitura lor. Într-un cuvânt, profesorul de G. Călinescu beton armat se trata mai puțin ca individ, cât ca un inel din stirpea Pomponeștilor. Mândria de corp începea să învingă orgoliul individual. Memoriul fu legat și sigilat. Întâlnind pe Hagienuș pe bulevard, Pomponescu îi spuse următoarele, fără nici un motiv aparent, desigur sub impresia preocupărilor lui recente: . - Îți dau toată dreptatea că ții la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nenumăratele uși de lemn ale birourilor și redacțiilor, cu plăcuțele lor roșii, i se părură însă meschine, cum urâți, gălbejiți, cu mutre de conțopiști, prost îmbrăcați în costume ieftine erau locuitorii castelului de piatră albă. Era ca și cum adevărații, legitimii locuitori, stirpe nobilă și olimpiană, ar fi fost izgoniți de un neam de pigmei mizerabili. Fata se mai lăsase tratată uneori cu o prăjitură și un suc, dar nu vroise în ruptul capului să meargă mai departe. Atâta pagubă. Era și cam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în rafalele crivățului, ca toți ceilalți din jur, dimpotrivă, era cu fermoarul treningului pe jumătate descheiat, încît i se zăreau maieul și pieptul alb, fără fir de păr - căci tânărul lăcătuș de la Atelierele ITB era, fără s-o știe, de stirpe nobilă -, ca și când ar fi fost un început blând de toamnă. Nici măcar veșnica lui bască pătată de ulei, pe seama căreia Maria făcuse atâtea glume la Govora, nu și-o mai luase. Acum, din plictiseală, scosese din buzunarele adânci ale pantalonilor niște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plătit ceva mai multișor decât un cal pentru o nouă concubină. — Dacă erau hune. Ori dacă erau de rang și veneau dintr-un popor aliat cu noi: ostrogoții, de pildă, sau gepizii, chiar și turingienii. însă își alege și din stirpe mai joasă, iar pe acelea nu le plătește, cu siguranță. Pune să le răpească — Ce tot vorbești? Bineînțeles că nu. De obicei, capii satelor prin care trece i le dăruiesc ori le încredințează trimișilor lui. Și, pentru că veni vorba... chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
La acele cuvinte, un singur strigăt izbucni, răspândindu-se cu repeziciune prin mulțime: — Da! Ordalia! Ordalia! Gânditor, regele burgunzilor rămase tăcut câteva clipe, urmărind freamătul partizanilor acuzatului. Apoi, cu gravitate, încuviință, întorcându-se către Sebastianus: — E drept. Gualfard e de stirpe nobilă, iar cuvântul unui om de rând, și încă unul străin, nu poate fi de ajuns ca să-l acuzăm de o faptă atât de gravă. Pentru un moment, Sebastianus rămase stupefiat. Cunoștea bine acea absurdă uzanță germanică de a decide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
felul în care își petreceau timpul cei de la curtea lui Valentinian. Interesul ei nu venea dintr-o superficialitate a caracterului, ci dintr-o cunoaștere a lucrurilor pe care și-o însușise temeinic, în ciuda vârstei fragede și a apartenenței la o stirpe regală. Răspunzându-i, Sebastianus se strădui să nu pară că se umflă în pene ori că e vreun lăudăros și povesti ce putuse să vadă ca membru în garda personală a lui Magister militum, care, de altfel, călătorise foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai apropiat bivuac, adăpostul pentru noaptea următoare, refuzând să mai zăbovească asupra a ceea ce pierduseră, precum și asupra inevitabilelor neplăceri ce încă îi așteptau. în fiecare zi soseau orășeni, meșteșugari, negustori, dar și proprietari de pământuri și aristocrați de străveche stirpe romană, împreună cu fiicele lor cu tenul alb și veșminte imaculate - oameni care, până acum, în ciuda exproprierilor suferite de pe urma burgunzilor, cunoscuseră o viață aproape confortabilă; și apoi oameni ce proveneau din locuri îndepărtate: mattiaci din bazinul renan, breoni din Reția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintr-odată imploratoare când se pregătea s-o termine cu fratele ei. Pentru un moment, avusese privilegiul să o vadă plângând, să o aibă în mâinile sale. Așadar, dincolo de curajul pe care i-l arătase și care dădea mărturie despre stirpea sa nobilă, exista în Frediana și o fragilitate feminină. Adesea, în ultimele zile, imaginea ei îi revenise înaintea ochilor, zgâlțâită de loviturile lui Rutger, care îi forța cu brutalitate fecioria, iar acum își reproșa că intervenise prea târziu; însă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi proteja picioarele, de la vreun războinic din mingan. Nu vorbea mult, nu povestea nimic despre sine; însă în prima zi, Balamber putuse să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a se găsi în apropierea lui Etius, se bucura de o poziție avantajoasă. Pentru care era cu siguranță mult invidiat de ceilalți ofițeri mai puțin norocoși, prinși în ultimul rând. Cea mai însemnată dintre căpeteniile aliate era Theodoric, atât pentru stirpea sa neîndoielnic de rang, cât și pentru că vizigoții săi reprezentau ei singuri aproape jumătate din întreaga armată. Se afla alături de Etius, pe care îl depășea în statură cu mai bine de o palmă, și îl avea cu sine pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se verse sângele lui și al neamului său, iar femeile lor să fie luate în robie. Am zis! Mawlana făcu un semn spre discipolul său și ieșiră amândoi. Cei din încăpere își plecaseră capetele, muți în fața înțeleptului coborâtor din stirpea profetului. — Dovezi, dovezi, de parcă nu s-ar ști că ghiaurul făcea ce vroia în țara sa, pentru că plătea cu aur? De ce nu aduni domnia ta dovezile? Și Damad Ali Pașa se întoarse spre marele agă al ienicerilor, care izbucni: — Noi suntem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche , cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
echinocțiu, solstițiu”, nici tabla Înmulțirii și a putut să scrie că marele savant Nicolae Paulescu era dement și că generalul-erou Gheorghe (Zizi) Cantacuzino Grănicerul era scatofag (mâncător de caca), iar un episcop de Buzăumonahofag (mâncător de călugări). Strămoșii noștri din stirpea lui Traian spuneau „Opus igno, auctor patibula dignus”, ceea ce se traduce prin „Dacă o operă (carte) este de aruncat În foc, autorul ei este demn de a fi spânzurat”. Însă noi optăm pentru aruncarea la gunoi a acestei cărți oribile
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi pierit; răbdarea era ca un fel de genă adăugată genelor rasei sale, atât de diferită de alte rase. Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra încă o dată că pentru cei din stirpea lui timpul nu avea nici o importanță întrucât, în ciuda faptului că stătea liniștit și aproape absent, mintea sa se agita ca ramurile unui salcâm bătut de vântul puternic. Își dădea seama că drumul pe care-l alesese nu va duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și instalat unul din acela pe nume Borgo, dacă vrei să te țină căruța. În urmă cu trei ani și jumătate, din lipsă de bani și (poate că) de imaginație, am cumpărat, în locul autoturismului celui vechi, unul nou de aceeași stirpe. Cei care fac ca mine, ca mine să pățească! La nici o mie de kilometri de căsnicie rezervorul, dragi concetățeni rutieriști posesori ai mașinii autohtone cu numele străbun al patriei, mi s-a turtit în felul unei pungi din acelea de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
putință ca numai acesta să fi fost tot misterul reținerii lui Titi. Însă Aglae, puțin complicată sufletește, dar cu purtări de familie veche, fu implacabilă. Pe Titi nu-l învinovăți deloc că acceptase invitația, ci blestemă pe Ana și toată stirpea ei c-au îndrăznit să amețească un băiat slab, scăpat de sub ochii "mamei lui". Îl sui pe Titi care, în fond, satisfăcut fiziologicește, se simțea bine, în pat, îi puse în jurul capului felii de cartof, îi dădu tisane și-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trage din oameni umili (Dar în trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege ; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, scena 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită : de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om ! - scena 10) oglindește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a se menține pe linia de plutire, pălărierul bănuise dintotdeauna că banii și spița ilustră se bucură de nemurire. Fuseseră de-ajuns cincisprezece ani de ruină și de mizerie pentru a șterge de pe fața pămîntului palatele, industriile și urmele unei stirpe. CÎnd pomenea numele Aldaya, multora le suna cunoscut, Însă aproape nimeni nu-și mai amintea ce Însemnase. În ziua cînd Miquel Moliner și Nuria Monfort s-au dus la magazinul de pălării și au Întrebat de Julián, pălărierul a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
căsătoria sa timpurie, niciodată nu a desconsiderat-o ca pe o nechibzuință a tinereții, iar pe soția sa o respecta atât de mult, atât de mult se temea uneori de ea, încât chiar o iubea. Soția generalului se trăgea din stirpea prinților Mâșkin, neam care, chiar dacă nu prea strălucit, era în schimb foarte vechi, așa că, datorită originii, își purta sieși un respect deosebit. Una dintre persoanele influente de pe atunci, unul dintre acei protectori pe care, de altfel, protecția nu-i costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajuns și o singură privire - n-ar fi irosit-o! Cu puține excepții, cei doi soți au trăit în bună înțelegere lungul răstimp de până la jubileul lor. Încă din anii fragedei tinereți, ca prințesă ereditară și ca ultimă mlădiță din stirpea ei, poate și datorită unor calități personale, generăleasa s-a priceput să-și găsească niște protectoare foarte sus-puse. Ulterior, datorită averii și importantei funcții deținute de soțul ei, începuse chiar să se deprindă cu această înaltă societate. În decursul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primit - bine, dacă nu - tot bine, poate chiar foarte bine. Însă mi se pare că nu se poate să nu fiu primit: sunt sigur că generăleasa va vrea să-l vadă pe cel mai vechi și pe unicul reprezentant al stirpei, mai ales că ține foarte mult la originea ei, după câte știu precis din auzite. S-ar fi părut că această conversație a prințului era simplă, dar, cu cât era mai simplă, cu atât devenea mai absurdă în cazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clipa de față nu pot să întrezăresc ceva comun între noi... ca să zic așa, motivul... — Indiscutabil, nu există nici un motiv și, desigur, nu avem prea multe în comun. Pentru că, dacă eu sunt prințul Mâșkin, iar soția dumneavoastră se trage din stirpea noastră, asta, se înțelege, nu este un motiv. Înțeleg foarte bine. Însă, totuși, este singurul motiv. Am lipsit din Rusia mai bine de patru ani; de fapt, în ce hal am plecat: aproape că nu eram în toate mințile! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul, mă interesați foarte mult. Prințul mulțumi și, mâncând cu poftă, începu iarăși să relateze ceea ce fusese nevoit să repete de mai multe ori în dimineața aceea. Generăleasa se arăta din ce în ce mai mulțumită. Domnișoarele ascultau și ele cu atenție. Își trecură stirpele în revistă; se dovedi că prințul își cunoștea destul de bine arborele genealogic; însă, cu toate strădaniile, între el și generăleasă nu descoperiră aproape nici o legătură de rudenie; doar bunicii și bunicile lor puteau fi considerate încă rude îndepărtate. Acest subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de aur. 3. Karamzin, Nikita Mihailovici (1766-1826), scriitor și istoriograf. În monumentala sa lucrare Istoria statului rus, se întâlnește, într-adevăr, numele Mâșkin. 4. Joc de cuvinte: expresia din original poate însemna și „ultima în felul ei“, și „ultima din stirpea ei“. 5.Titlul de „cetățean de onoare“ (prin naștere sau personal) a fost instituit în 1832 și prevedea o serie de drepturi pentru deținători, printre care scutirea de impozit pe cap de locuitor și cea de pedepsele corporale. 6. Aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apoi tot mai insistent, printre prieteni și cunoscuți. Tânărul poet a fost asasinat din motive politice, legate de poziția incomoda a familiei sale În universul comunist. Moartea lui a devenit astfel pentru noi, colegii de generație, o tragedie autentică - din stirpea celor antice - În care istoria, biografia și politicul se Îmbinaseră Într-o manieră grotesca, plină de irațional și perversitate. Pe fondul depresiv al studenției ceaușiste a venit, brusc, miracolul din decembrie 1989. Avusese loc mai Întâi „agitația” de la Iași, din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]