515 matches
-
de aur. 3. Karamzin, Nikita Mihailovici (1766-1826), scriitor și istoriograf. În monumentala sa lucrare Istoria statului rus, se întâlnește, într-adevăr, numele Mâșkin. 4. Joc de cuvinte: expresia din original poate însemna și „ultima în felul ei“, și „ultima din stirpea ei“. 5.Titlul de „cetățean de onoare“ (prin naștere sau personal) a fost instituit în 1832 și prevedea o serie de drepturi pentru deținători, printre care scutirea de impozit pe cap de locuitor și cea de pedepsele corporale. 6. Aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rasă engleză se numără cu sutele de milioane, nu sunt patru milioane și jumătate. Cine are puterea Angliei, averea și producțiunea ei și mai cu seamă mintea ei poate să-și dea și aerul ei. A compara însă o biată stirpe tătară, fie cât de energică, cu rasa anglo-saxonă și a aștepta de la ea minunile celei din urmă e curată copilărie. [10 - 11 august 1881] [""ROMÎNUL" S-A PUS PE STUDII... "] "Romînul" s-a pus pe studii comparative. Pentru a dovedi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu cu materia. Se înscria, altfel zis, în tradiția metafizicii occidentale, deși credea într-un salt de eră
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
autor și realizator al unor programe savante de tălmăciri. B.P. Hasdeu publică textul „biografiei” patriarhului Nifon în „Arhiva istorică a României”, în 1865. Până la un punct, desfășurarea istorisirii nu depășește cadrul impus de o lungă tradiție: „introducția”, elogiul părinților de stirpe aleasă și încărcați de virtuți, anii de formare ai viitorului patriarh (ce se face remarcat prin „darul de învățătură”), petrecuți întâi pe lângă un laic, dascăl de filosofie, apoi sub supravegherea lui Ioasaf, „dascăl și provideț”, și a lui Zaharia din
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
pământuri arabile, cultivate și necultivate, ogoare, predii, pășuni, câmpuri, fânețe, păduri, munți, văi, ape și râuri, iazuri cu pește, precum și alte dependințe și foloase”. Nu am mărturii mai vechi despre familia Cornea și nu am făcut cercetări să Îi urmăresc stirpea. Dar, după toate indiciile, Oprea Cornea era un urmaș al boierimii făgărășene, ridicată (sau confirmată) aici, În secolul al XIV-lea, de primii voievozi ai Țării Românești care au stăpânit și la nord de Carpați, Vlaicu-vodă XE "Vlaicu-vodă" , Radu I
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nomenclaturiști cu alta mai puțin închistată). Protagoniștii sunt intelectuali, dar și activiști de partid care nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
și al practicilor de păstrare a acestei purități mitice. Aceasta este teza centrală a teoriei modernitare extinse, elaborată În raport cu cele trei principale configurații istorice În care se constituie mitul „sângelui pur” amenințat de „Întinare”. Imaginarul „sângelui” și al „rasei” (ca „stirpe”, și nu ca „tip” sau subspecie) se articulează În trei contexte diferite, caracteristice toate protorasismului occidental, unde Întâlnim obsesia amestecurilor și teama de Întinarea transmisibilă: 1) mitul „purității sângelui” (limpieza de sangre) În Spania și Portugalia secolelor al XV-lea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
atenția asupra jocului autorităților ucrainene, care au preluat teza împărțirii românilor, din punct de vedere etnic și lingvistic, după provincii, cultivînd ideea divizării românilor din Ucraina în români și moldoveni, astfel încît, cum zice N. Dabija, ajung „să bocim în stirpea românească/ a locurilor astea ca o rană,/ eu, mut, în limba mea moldovenească,/ ei, muți, în limba lor bucovineană“. Combaterea naționalismului s-a dovedit în numeroase rînduri utilă și profitabilă. La începutul secolului al XX-lea mișcarea națională a aromânilor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
lui. Totuși, valoarea de excepție a poeziei lui Cezar Ivănescu n-a putut fi ignorată de criticii vremii, chiar dacă n-a stârnit talazuri de admirație ca-n cazul altor confrați. Primul gest de recunoaștere a poetului ca aparținând unei rare stirpe de creatori a venit din partea lui Marin Preda, care, ca director al Editurii "Cartea Românească", i-a publicat cu entuziasm volumul Rod III (1975) și i-a remarcat, fără să fie critic literar, talentul singular, urmând ca de geniul poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
substrat a filiației marxiste a majorității '80-iștilor, Codreanu constată: "Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv, că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism" (p. 15). Nesituarea în post-ideologic atrage atenția asupra conceperii "in vitro" a unui mutant modernist pur, a optzecismului, similară nașterii copilului cu coadă de porc, în fascinanta alegorie a modernului din satul Macondo: Gabriel García Márquez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 740 După preluări, se formează din restul masei succesiunii atâtea părți egale câți sunt și erezi sau stirpe*) impartitoare. (Cod civil 667).**) --------- *) Tulpini, potrivit art. 667 cod civil. **) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 745 Regulile stabilite pentru împărțirea masei de moștenire se vor observa în subdiviziunile ce se vor face între stirpele compartitoare. (Cod civil 667, 669 și urm.)*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
care să chiamă Aron Vodă, pre numele domnului, unde iaste hramul sfetii Nicolae.” Cine a fost acest Aron Vodă mărite Spirit? - Era fiul natural al lui vodă Lăpușneanu. Prin urmare, biserica din Tarină este ultima ctitorie a unui domn din stirpea Mușatinilor. Despre această ctitorie se vorbește în uricul dat de însuși Aron Vodă la (1594 sept.1-1595 aprilie 24) 7103: „Iată, eu...Aron voievod...am hotărât...am dat și am întărit sfintei mănăstiri din nou zidite de noi, anume din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și de satisfacție nu numai pentru viitorii părinți, ci pentru întreaga familie, pentru ceilalți copii bucuroși că vor avea încă un frățior, o surioară pe care sigur, altruist, o vor iubi, pentru bunicii mulțumiți că șansa prelungirii în timp a stirpei lor crește exponențial odată cu apariția fiecărui urmaș. Asemenea pentru unchi, mătuși, rude mai îndepărtate, nași, vecini și adevărații prieteni. Într-un cuvânt, aproape toată suflarea comunității se bucură că în sfera existenței ei, încă un om își face apariția, și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
permit să opinez că turnătorul rămâne turnător, indiferent în slujba cui s-a aflat ori se află. Poate greșesc, dar aș mai zice că același oprobriu se cuvine să "onoreze" și turnătorii Siguranței, și cei ai Securității; fac parte din stirpea ce are înscrisă în gene respingătoarea vocație a delațiunii... Revenind la ședința din 1962: primul care a dovedit fler și nas de copoi, intuind intenția lui Dej, a fost, cum era de așteptat, Maurer: "Stancu a avut, totuși, o orientare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
istoriei Iașului: scormonesc arhive, solicită mărturii, identifică documente, adună vechi material iconografic, scotocesc uitate cotloane ale târgului, participă la simpozioane, editează cărți într-un cuvânt, gestionează istoria Iașului, deși cu totul alta le este profesia și pregătirea. Fac parte din stirpea funcționarului N.A. Bogdan, cel care, între 1904 și 1912, a publicat, mai întâi în fascicole, discutabila (și atât de utila!) "Istorie a orașului Iași"reeditată anastatic în 2009 de "Junimea". N-au talentul literar și dezinvoltura unui Aurel Leon: scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
închipuie, nici măcar ea, că iubirea avea s-o aducă, până într-atât, pe pragul nebuniei. O regină nu poate, desigur, să facă tot ceea ce-i este îngăduit unei femei obișnuite. Căci ea trebuie să pună înainte de toate cutumele sacrosancte ale stirpei sale, și nu dorințele cele mai intime. Acesta însă n-a fost cazul Medeei, care, voind să-și apere bărbatul ales, a ajuns să se poarte ca o fiară sălbatică. Ea s-a îndrăgostit în mod absolut, adică s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
urât. Cântece epice De fiecare dată când vrea să mă abată de la gândurile sumbre, Aia începe să cânte cu voce scăzută, acompaniindu-se la flaut sau la fluier. Sunt cântece de jale, de neînțeles pentru mine. Este un obicei al stirpei ei, care-și petrece mare parte din timp cântând, mai ales seara, aceste cântece epice. Nu par a fi inspirate de muze, ci sunt cu totul profane. Melodiile lor sunt pline de duioșie și de melancolie. Alină rănile sufletului. Dietă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
devină zeu, a fost ființă omenească. Nimic din ceea ce nu există în concret nu poate fi divinizat. Insul, care ajunge să aibă o recunoaștere atât de înaltă din partea alor săi, trebuie să se jertfească pentru a garanta salvarea propriei sale stirpe. „Om, rege și zeu”, așa îl definește Herodot. Incendierea Romei La Roma, într-o seară, înainte de a o părăsi, am fost atacat de o mulțime înfometată de șobolani: s-a întâmplat în timpul unei plimbări singuratice pe via Appia. M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să întruchipeze pe deplin visele tale cele mai tainice. Medeea a fost atât de tare cuprinsă de dragoste, încât a dat iute uitării toate celelalte imperative: obiceiurile severe din palatul lui Aetes, tatăl ei, atașamentul față de frați și respectul față de stirpea căreia-i aparținea. Îndrăgostită în mod fatal, și-a pierdut toată rațiunea în numele acelei porniri teribile care a început să apese asupră-i ca o obsesie maladivă. Fiece acțiune a ei, fiece gând erau îndreptate dramatic spre a umple golul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
accepta dizolvarea în anonimatul getic, ci continua să se afirme în fluxul cotidian al superficialității mundane. Aș vrea să-mi înfrâng ostentația orgolioasă și să ajung la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Cotys. Din zilele acelea, nu voi putea uita nici chipul unei grațioase prințese care mă privea foarte îndrăzneț, răspunzându-mi cu ușurință atât în greacă, căt și în latină. Era vorba de Aia, care, pe-atunci însă purta numele stirpei ei nobile. Am aflat asta doar acum, în timp ce ea îmi povestea cu haz despre evenimentele acelea îndepărtate la care fusese de față. Amușinări Aia spune că în desiș, înghesuite în beznă, se află în așteptare o mulțime de spirite. Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de nedescris: „Nu există nimic dincolo de mine însămi. Eu sunt una cu sentimentele mele, cu visele mele. Știu că sunt o nefericită; crimele pe care le-am comis îmi aparțin în întregime și mi le asum. Eu mi-am trădat stirpea, mi-am mințit tatăl, l-am mințit și l-am ținut la distanță de Iason, după ce furase lâna de aur, prin uciderea cumplită a fratelui meu. Iason nu e decât un seducător ordinar; m-a înșelat, și-a bătut joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
visez la Sulmona: încă sunt copil și mă joc cu albul fulgilor de zăpadă. M-am trezit brusc invadat de fericire. Afară urlă lupii. Mă gândesc iar la câinele meu, dispărut în pădure. Poate că s-a dus în căutarea stirpei lui. Licantropia mă fascinează. Reîncarnare Mi se apropie sfârșitul. Sper să mor înaintea Aiei. Aș vrea să fiu înmormântat aici, în insula mea, într-un loc secret. O să hotărască ea totul. Aș dori să zac veșnic sub izvorul limpede din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
până la pierderea de sine, Iason, cel care însă nu va ezita s-o părăsească. Tragedia e dominată de analiza eului eroinei, în toată complexitatea pliurilor interioare. Uciderea fiilor devine o ispășire, un instrument pentru a se autopedepsi pentru crima împotriva stirpei și a fratelui și a scăpa astfel de sentimentul acela de culpă care i-a devenit o obsesie. Ca să se justifice pentru că a săvârșit un gest atât de grav, ce a adus-o în stare să-și nesocotească propriul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]