1,939 matches
-
neașteptată. Muzica, desigur, putea liniști nervii. Și Mozart, și Ceaikovski, și Chopin, și Haydn, și Beethoven, și Bach, ca să nu mai vorbim de Wagner, Îți insuflau În sânge energie... Sunetele Însă nu avea Întotdeauna același efect. Stând Întins În arteziană, stomatologul se mulțumise să asculte un lăutar... Chelnerii Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi arătai dosul. Asta era. Oamenii trăiau În utopie. De aceea, Noimann prefera să trăiască tot ce-a mai trăit decât să Încerce noi experiențe pe propria-i piele. În orice caz, nimic bun nu aștepta să vină din viitor... Stomatologul Îl privi Întrebător pe ospătar, zicând: „Desigur, prietenii mei se-nșală... Am comandat o birjă, vreau să fiu servit”. „Nici o problemă”, răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și pe jumătate fața Înspre masă. „Drept Înainte”, Îl Îndrumă stomatologul. „La cimitir...” „Care?” zise omul cocoțat pe capră. „Eternitatea. Acolo veți găsi și cavoul... E În drum...” Noimann Își șterse fruntea de sudoare și se așeză din nou la locul lui. Comesenii aplaudară cu frenezie. Cineva făcu o remarcă măgulitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare. Vărsară câte trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și-au făcut minuțios toaleta de seară și acum se pregătesc să se așeze Într-un fotoliu, cu gândul de a citi câteva rânduri dintr-un ziar oarecare, pentru a-și delecta spiritul Înainte de culcare. Cititul ziarului era, mărturisim, pentru stomatologul Paul o formă de relaxare. La drept vorbind, când venea la cimitir, Noimann se relaxa citind rubricile de la „Mica publicitate”, inclusiv cele de anunțuri mortuare... Faptul acesta Îl distra. Stând comod În fotoliul său de marmură, medicul Își aprindea trabucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala teamă pe care o resimțea de fiecare dată stomatologul Paul atunci când se gândea, În momentele de cumpănă Între zi și noapte, la trecerea sa Într-o altă existență, mai intimă și mai puțin agitată decât aceeea În care Îi era dat să viețuiească... Gândul morții Îi devenise acum atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-l transpună În așa măsură În această viziune, Încât Noimann simțea chiar și trepidațiile roților Închipuite și rosturile dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații. Poate că există, totuși, Își spunea stomatologul, anumite momente când șinele acestor trenuri se intersectează. Și atunci, cel veșnic adormit Își deschide pleoapele năpădite de dulceața somnului etern și aruncă o privire pe geam. Apoi adoarme la loc. Poate că marșul său avea În vedere tocmai acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fapt. Beția cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În disperarea lui, să pătrundă tocmai această lume a somnului fără hotare. După un marș de câteva zile, ca să scape de sâcâiala de acasă sau de alte neplăceri, stomatologul Paul descindea la cimitir. Mulți șoferi de taxi cunoșteau aceste ciudățenii ale sale, deși, la drept vorbind, el apela destul de rar la serviciile lor, preferând să meargă până la lăcașul său de veci pe jos. „Puțină mișcare nu strică niciodată”, filozofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bikinski și cu Satanovski, care tot Încercase să-i momească să joace cărți. Ajunsese acolo și o anumită Lily Fundyfer... Și alte paparude. A ieșit un scandal cumplit... La fața locului au descins jandarmii. Cu chiu, cu vai, mituind-i, stomatologul Paul reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann obișnuia să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic rai și un iad acolo”, murmură el, făcându-i semn din mână chelnerului să mai aducă un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe o pâlnie, absorbi Întrega tereasă În interiorul său... La un semn al iataganului, șarpele de hârtie expulză terasa Înapoi la locul ei și, Înghițindu-se Încetul cu Încetul, bucată cu bucată, se făcu nevăzut... Mult timp după derularea acestor evenimente, stomatologul Noimann rămase cu imaginea piramidei de carne din care ieșeau, amestecându-se, degetele de la mâini cu cele de la picioare, bucățile de mușchi și de tendoane, intestinele, ficatul, urechile, nasul, splina, rinichii cu vezica biliară, arterele și venele ce continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Veniți și ospătați-vă...” „Dar, chiar, ce-ar fi s-o Încercăm”, spuse Oliver, care, simțind din Piața Unirii mirosul de grătar, se Îndreptă cu pași mari spre Corso. „Știam că sunteți vegetarian”, i se adresă pe un ton protocolar stomatologul Paul. „Ei și?” făcu Oliver. „Vreau să mă conving că ceea ce voi mânca e carne, nu altceva...” Mirosul apetisant care venea dinspre grămada de carne frumos rumenită, aranjată pe țepușe, stropită din belșug cu fel de fel de mirodenii, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Se pare că cifra șase-șase vă amuză...” „Un șase-nouă mă amuză și mai tare”, replică femeia, suflându-și fumul În direcția pictorului. Acesta, apărându-se cu mâinile, Îndepărtă fumul spre alte mese. „Propunerea dumneavoastră mi se pare destul de interesantă”, răspunse stomatologul. „Nu e propunere, ci o ofertă”, chicoti cocota. „Nu zău”, zise stomatologul cu o oareșicare detașare. Pictorul nu se putu abține și Își Întoarse, disprețuitor, capul Într-o parte. „Faci pe sfântul”, Îl provocă femeia. Bikinski Încercă iar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai tare”, replică femeia, suflându-și fumul În direcția pictorului. Acesta, apărându-se cu mâinile, Îndepărtă fumul spre alte mese. „Propunerea dumneavoastră mi se pare destul de interesantă”, răspunse stomatologul. „Nu e propunere, ci o ofertă”, chicoti cocota. „Nu zău”, zise stomatologul cu o oareșicare detașare. Pictorul nu se putu abține și Își Întoarse, disprețuitor, capul Într-o parte. „Faci pe sfântul”, Îl provocă femeia. Bikinski Încercă iar să se ridice de la masă, dar se prăbuși la loc. Satanovski Îl povățui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
patologică de tot ce reprezintă sexul frumos...” „Aici Oliver are dreptate”, spuse Satanovski... „Femeia e toată numai sevă, numai carne, numai dinți... Chiar și dumneavoastră, dacă nu mă Înșel, ați auzit deseori cum din gura ei iese un scârșnet infernal...” Stomatologul nu-i răspunse. Stătea cu mâinile Întinse sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. „De ce tăceți?” Îl iscodi inginerul. „Nu-i așa că am dreptate?” Noimann Însă se gândea acum la altceva. Cândva, Bikinski Îi povestise despre descinderile de sâmbătă ale lui Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
râs. „Aceasta e natura feminină, mai bine zis, partea ei mai puțin ascunsă”, spuse Satanovski, făcând aluzie la femeia ce stătea culcată În preajma lor. „Cât despre cealaltă parte, cred că e cazul să adoptăm tactica lui Lev Nikolaevici...” „Adică”, zise stomatologul, cu gândurile duse aiurea. În memorie Îi reveni o scenă În care protagoniști erau el și prima sa logodnică, legată În bucătărie de un scaun. Noimann se apropiase de ea, aprinzând bricheta În dreptul sfârcurilor. Logodnica țipase de spaimă. Noimann jubilase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie În casa spânzuratului”, spuse medicul, care Își simțea capul din ce În ce mai greu. „Iar faceți aluzie la numele cu care m-au blagoslovit părinții și bunul Dumnezeu?” „Nu fac nici o aluzie”, răspunse stomatologul. „Vreau doar să vă atrag atenția că ne aflăm totuși Într-un loc mai puțin obișnuit, la o oră nu tocmai potrivită pentru a invoca astfel de spirite... Ca să nu mai vorbim și de ținută...” „Da, ținuta noastră este destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și scădeau din intensitate, Într-un ritm asurzitor. În cele din urmă, toate zgomotele Încetară. Înăuntru se instaură o liniște deplină. Nu se auzea nici un sunet. Doar bărbia lui Satanovski se vedea strălucind În Întuneric. Cât zăcu În starea asta, stomatologul nu-și putea da seama... Poate că a stat așa o noapte Întreagă. Poate că somnul său a fost unul scurt, după care a continuat agapa. Cert este că la un moment dat, Noimann simți mâna cuiva mângâindu-i pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a cumpărat pentru uzul său - sau al domnișoarei Lily - aceste abțibilduri? Și acum Îi suna În minte o frază pe care parcă o pronunțase omul cu bărbia albastră atunci când traversau pasajul din Piața Unirii, ceva legat de faraoni și egipteni. Stomatologul Își aduse aminte vag și de numele lui Tutankamon, care fusese invocat atunci. Se pare că bărbații egipteni foloseau fardurile În mod curent. Mumiile erau pudrate și rujate, pregătite cu mare grijă pentru viața de apoi. Prin urmare, acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cumva, aflat Într-o stare avansată de beție, inginerul Satanovski Își dăduse pe față vechiul său nărav? Oare se travestise În femeie, iar domnișoara Lily Fundyfer se deghizase În bărbat? Sau rolul de femeie Îl jucase, de această dată, Însuși stomatologul Noimann? Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și iluzia se contopesc pentru totdeauna...” Grijile nu fuseseră uitate decât pe moment. Dar chiar și atunci când Noimann Își abandonase trupul În mâinile lui Satanovski, sufletul nu Îi era tocmai liniștit. Chipul lui Lilith i se clătina mereu În fața ochilor. Stomatologul se gândea mereu la ea. Chiar În timpul acestor scene prelungite, Noimann se Închipuia târându-se În genunchi la picioarele ei imaginare și cerându-i iertare. De fapt, În același timp, existau acolo, În el, doi Noimanni. Unul cerea iertare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În fotoliu În fața unui păhărel de coniac și să privească În gol - sau conversa cu peștii. Discuțiile pe care le purta uneori la telefon cu Bikinski erau de multe ori, o recunoștea și el, destul de interesante. În conversația cu pictorul, stomatologul Paul se simțea În largul lui. Nu exista atunci nici o opreliște care să-l țină În loc. Replicile veneau una după alta. Ceea ce urmărea medicul era să aducă dialogul Într-un punct mort. După care punctul era reînviat și conversația reîncepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fusese cinic și care acum Își ispășea pedeapsa. „Aici, aici”, gâfâia aceeași voce, mimând extazul. Oare simțise, Într-adevăr, Noimann ceea ce simțea Mathilda când era abandonată În brațele sale? Dar ea cum ar fi putut să perceapă ceea ce simțise el? Stomatologul Paul ar fi dat orice ca, măcar pentru o clipă, Mathilda să poată trece prin frământările prin care trecuse el. Și dacă el acum, printr-un sacrificiu unic, Își jertfea propria-i persoană, abandonându-și voința, cum ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o părăsim decât o singură dată și pe totdeauna...” Gândurile se perindau cu repeziciune prin capul cinicului. Noimann stătea În fața oglinzii, privindu-și cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar putea arăta o astfel de față În lume? Stomatologul Își mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe gât. În dulap, costumele foșneau neliniștit. Umerii li se Înghesuiau În jurul crăpăturii, cu scopul vădit de a surprinde cu ochiul lor măcar un fragment din supliciul cinicului. Pantofii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]