2,070 matches
-
cocaină care era totuși mai mare decât porția pe care o luase Nelly. Apoi, întinzându-și gâtul acoperit de păr astfel încât totul să se petreacă deasupra mesei, Zander își apropie nasul de grămăjoara de cocaină și, fără s-o atingă, strâmbându-și gura pentru a-și acoperi o nară, trase cu zgomot aer pe cealaltă nară. Grămăjoara din palma lui nu mai era. A procedat exact la fel și cu cealaltă nară, cu diferența că de data aceasta porția de cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mâna sau piciorul, trebuie să le mișc. În jurul meu sunt oameni, mulți, foarte mulți oameni. Dar nu-i o halucinație: văd acești oameni nu în afara, ci înăuntrul meu. Sunt studenți, elevi, femei, tot felul de oameni, dar toți sunt stranii: strâmbi, fără nas, păroși, bărboși. „Ah, profesore, strigă o studentă plină de entuziasm (profesorul sunt eu), ah, profesore, astăzi să vorbim despre sport.“ Are un singur ochi și-mi întinde mâinile de undeva, de departe. Strâmbi, chiori, bărboși, păroși, toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aflaseră și de la medicul pediatru, care îl consultase pe băiat. Puștiul se plictisise să se mai joace cu jucăria de plastic și acum își mișca capul dintr-o parte în alta, umblând cu gurița după mâncare. Scâncea nemulțumit și își strâmba fețișoara, pregătindu-se să izbucnească în plâns. Ileana trebuia să sosească din clipă-n clipă, cu masa de seară pentru copil. Din camera alăturată se auzi soneria telefonului. Cristian nici nu se sinchisise să-l bage în seamă. Știa cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se găsea de lucru. Și-ar fi luat de mult lumea în cap și ar fi plecat bucuros de acolo dar nu-l lăsa inima, maică-sa era singură și nu-l mai avea decât pe el. La început maistrul strâmbase din nas când îl văzuse și trecu pe lângă el fără să-l bage în seamă. Era prea tânăr, aproape un copil. Mai apoi însă, când își dădu seama că nu mai este nimeni cu carnet categoria CE, care să solicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu, cu marginile roase și fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vină iar dacă pe deasupra mai și începea să plouă, i-ar fi prins bine o haină mai groasă. Straiele primite de la Calistrat rămăseseră acasă, în graba cu care plecase, uitase să le mai ia. Când văzuse cum era îmbrăcat, moșul strâmbase din nas dar nu făcuse nici un comentariu. Un firicel de vânt se stârnise din senin răsfirându-i părul. Își ridică fruntea în sus, cu ochii închiși, lăsându-se în voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe lista timpurilor trecute, uitate, atunci, da, să se pregătească noile alegeri, începând printr-o campanie electorală bine studiată, bogată în jurăminte și promisiuni, în același timp avându-se grijă să se prevină prin toate mijloacele și fără să se strâmbe din nas la vreo mică sau medie ilegalitate, posibilitatea de a se putea produce repetarea unui fenomen care a primit, din partea unui specialist extrem de reputat în aceste chestiuni, categorisirea dură de teratologie politico-socială. Erau și unii care exprimau o opinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai amintea de masacru. O mână milostivă dezbrăcase și spălase trupul. Dante se apropie ca să observe din nou chipul acela, pe când Cecco se oprise la o anumită distanță, cu fața strâmbată Într-o grimasă. Observă trăsăturile greoaie, marcate de trecerea anilor. Și nasul, deviat ca din pricina unei fracturi mai vechi. Îl cuprinse din nou acea senzație pe care o Încercase și la han. Mai văzuse acel chip, se gândi el, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
disperată, aruncându-se În față, În Încercarea de a-l lovi la rândul său. Prin această mișcare ieșise din umbră, târându-și adversarul după el. Lumina provenită de pe acoperișul În flăcări le lumină fețele dintr-o dată. Dinaintea lui, cu trăsăturile strâmbate de spaimă și cu fața plină de sânge, se afla Cecco Angiolieri. Încă tremurând de surescitare, Dante se rezemă de o coloană. Lăsă arma jos, fixându-l și nevenindu-i să-și creadă ochilor. Prietenul său purta un coif cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe tine“. A gândi că unul dintre ai tăi poate fi un criminal e ca și cum ai gândi despre tine însuți că poți fi unul. Înseamnă să le arătți tuturor că cei care strâmbă din nas și ne privesc de sus, ca și cum am fi niște găinațuri, au un suflet putred, ca toți oamenii, că sunt ca toți oamenii. Iar ăsta e poate începutul sfârșitului, sfârșitul lumii lor. Așadar, un gând insuportabil. Și apoi, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
place... Nu mai suport telefoanele mobile, dar nu se poate fără ele! Mari cătușe la vorbitor! De câte ori eram în garsoniera Străinului, c-așa îmi place mie să-i zic, ce faci, Străine?, îl suna câte o gagică pe mobil (se strâmbă, imită disprețuitor): lucrez, sunt în computer... da, sunt singur, sunt singur, draga mea, cu cine să fiu?... păi, dacă e, mai vorbim (asta cu dacă e, mai vorbim, mă scote din minți!)... și închidea. Scena discuției dintre cei doi, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asigur că sunt În pom. Știu că nu-s un ins obișnuit și totuși Îi urăsc pe toți cei care nu sunt comuni. Nu mă pot hotărî dacă să-mi cultiv inteligența și să devin un mare dramaturg sau să strâmb din nas la Tezaurul de Aur și să fiu un pișicher de Princeton. Dar la ce bun să te hotărăști? l-a Întrebat Kerry. Mai bine să plutești ca mine. Eu am să intru În conul de glorie planând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-ți vorbesc Între patru ochi Înainte de a coborî. ROSALIND: Dumnezeule, mă sperii! DOAMNA CONNAGE: Rosalind, ești o persoană cu pretenții foarte mari. ROSALIND (resemnată): Da. DOAMNA CONNAGE: Și știi că tata nu mai are tot ce avea odinioară. ROSALIND (Strâmbându-se): O, te rog să nu aduci vorba de bani! DOAMNA CONNAGE: Fără ei nu se face nimic. E ultimul an pe care-l mai petrecem În casa asta, iar dacă lucrurile nu se schimbă, Cecelia nu va fi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
SEPTEMBRIE Amory și-a ales un fir de iarbă și a Început să-l ronțăie științific. - Niciodată nu mă Îndrăgostesc În august sau septembrie, a profețit el. - Dar când? - De Crăciun sau de Paști. Sunt un liturghist. - De Paști! a strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i așa? Domnișoara Paște Își Împletește părul În cozi, poartă taior. „Leagă-ți sandala, tu, ce pășești ca În zbor Peste iuțeala splendidului tău picior...“ a recitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu putință, apoi el spune pe un ton care nu admitea nici un fel de replică - și adevărul este că nici nu am avut-o: ― Domnule, ești oribil, nu ne placi deloc, când te vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
spate, se întoarce către mine cu niște ochi de vacă blândă, mă umflă râsul din prima, mă întorc la Niculescu, omul se plictisea așa, singur, se uită la noi lung, vede catastrofa și, înainte ca să mai putem face ceva, se strâmbă puternic, Ițcuș râde ca un prost, scurt și îndesat, noi nu ne mai putem opri, Beligan pare dintr-odată foarte interesat de chestie, se uită la Marcela, care se prinde și ne fulgeră cu privirea, Ițcuș își vede sfârșitul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dracu’, doar suntem aici. Și... ― Și, ca să nu greșesc eu cumva din cauza oboselii, mi-am tras două linii albe de la poartă până în garaj, cât să pot duce Dăciuța cu ochii închiși acăsucă. ― Și... ― Și aseară, nu știu cine, niște nemernici mi-au strâmbat liniile și am dus mașina drept în zidul casei. Maestrul Constantin Bărbulescu mai să plângă, noi ne umflăm de râs, Beligan se face că îl caină și spune, minunându-se foarte: ― Ce manoperă, dom’le, oameni ca ăștia ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mașina drept în zidul casei. Maestrul Constantin Bărbulescu mai să plângă, noi ne umflăm de râs, Beligan se face că îl caină și spune, minunându-se foarte: ― Ce manoperă, dom’le, oameni ca ăștia ar trebui închiși, auzi dumneata, să strâmbe liniile omului, păi nu mai ai încredere în nimeni. În Chirița era monumental. Vodă, tot un fel de Cuza, venea îmbrăcat în fireturi, scotea pieptul înainte și râdea frumos, teatral, chiar arăta bine și-l credeai. Îmi făcea plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
târziu Horea, cu accentul lui ardelenesc care te băga în boale, ca român te fericesc și te gratulez, dar ca derector ce mă aflu, te bag în pizda lu’ mumă-ta, că n-am pus geană pe geană. Ai și strâmbat pereții dând-o cu capul de ei pe amărâta aia. ― Maestre, poporul german trebuie pedepsit pentru războaiele astea netrebnice din veacul ce cu onoare slujim, hotărăște Johnny - și la așa datorie împlinită, nu mai are nimeni nici un comentariu. Venim acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
doară, fiindcă o perversiune e totdeauna binevenită și nu‑i la îndemâna oricui. Pe Hans îl doare ce‑i face ea și fața i se schimonosește de chin, moment în care‑și aduce aminte că și fața lui Gary Cooper se strâmbă adesea în scenele de amor, de parcă ar fi supusă unei torturi interioare. Trebuie să arăți ca și cum ceea ce ți se întâmplă ar fi împotriva voinței tale, dar până la urmă tot o pui la pământ pe femeiușcă, fiindcă te copleșește sentimentul. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și face tot felul de grimase din care reiese cât de fericită e ea astăzi din nou, așa de fericită, că nici nu‑i vine să creadă. Lolita cântă despre un marinar, iar apoi în duet cu Vico, care se strâmbă și el, de‑ai crede că acuși îi zboară falca de pe dinți. Marinarul lasă visarea, iar agențiile turistice lasă profitul să crească. Vico își dă ochii peste cap până se mai vede doar albul din ei, se bucură de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Am scuturat din cap. — Nu-ți plac drogurile? Nu i-am răspuns. Continuam să-l privesc fix În ochi, rugându-mă În gând să plece cât mai repede. — N-aș fi zis asta de tine! Monkey schiță un zâmbet stângaci, strâmbându-și puțin colțurile buzelor, În timp ce scotea pudra albă pe o paletă metalică. Imediat Începu să o tragă pe nas cu un fornăit care mă zgâria pe creier. Stăteam așezat pe marginea patului, dar cum camera era foarte Îngustă, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
decât o păcăleală. Este foarte dificil să faci rost de el În Japonia. Akemi Întinse mâna către mine. — Dă-mi și mie... Ai așa ceva, nu? Am așezat cele două pastile rozalii câte una În podul fiecărei palme. Este amară, se strâmbă Akemi Înghițind, prima, o pastilă. Ce e chestia asta? Nu simt nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a Statelor Unite, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
droguri? Întrebă Noriko după ce-și bău restul de gin tonic dintr-o Înghițitură, privindu-i pe rând pe vagabond și pe Keiko Kataoka. Apoi, după ce le ascultă preț de câteva minute explicațiile despre ecstasy, sfărâmă Între dinți pilula roz, strâmbându-se de cât de amară era. — În hotelul acela făcut numai din marmură, Înțelegeți, există un bar foarte șic, cu tavanul acoperit cu fresce, iar toți barmanii de acolo sunt italieni. Italienii sunt cei mai buni barmani, pe lângă irlandezi, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]