1,253 matches
-
gang foarte îngust, de undeva dintr-o casă se auzea tot mai clar melodia ,,Wind of Change” George încetini puțin pasul pentru a asculta acea melodie ușor sentimentele sale începură să se schimbe. Ieși din acel gang străbătu o altă străduță apoi ieși într-o parte a cartierului unde erau străzi asfaltate cu case de oameni gospodari la care pe alocuri erau aprinse luminile, iar oamenii mișunau pe lângă case unii dintre ei trebăluind prin curți. ,, Acești oameni ce locuiesc pe aici
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului întâlnirea pe zebră cu trandafirul roșu în mâini la intersecție de străduțe mica autogară ascunsă într-un colț unde deseori pe ochi ne-am sărutat pâlpâie încă scurtele clipe în sufletul meu mă dor imaginile derulate prea repede niște poze într-un film cu intâlniri petrecute în parcuri pe iarbă, pe ape
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
în parcuri pe iarbă, pe ape, printre copacii arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură de lup flămând ce inghite trenuri precum niște miei clipele sunt sfâșiate pașii nostrii mușcați de moliile timpului îmbrac straiele străduțelor pe care împreuna ne-am plimbat mă înfășor bine cu zebra pe care unul spre celălalt am alergat orașul nu-l mai iubeam până la tine acum parcă eu sunt vânat găsind adapost în amintiri straduțe și alei înguste flori, copaci
ÎNTÂLNIREA PE ZEBRĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362722_a_364051]
-
văzu un polițist. - Nene, o fată are nevoie de medic! Vă rog, nu este o glumă ! Polițistul reveni în cabinetul lui Voinescu și acesta își luă trusa medicală pentru a pleca împreună, conduși de Gabriel. Au luat-o pe o străduță din spatele Maternității, urcând spre o zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
putut participa la ceremonie. - Sigur ,cu mare plăcere ! Îi scrie adresa pe un bilețel ,dar nu înțelege cum de nu i-a dat cadoul artistului ăluia ,că doar erau colegi. „Actorii ăștia se mănâncă între ei ,de invidie,precum câinii ! ” * Străduțele acestea micuțe și întortocheate nu le cunoștea . Era obișnuită doar cu luxul bulevardului Croisette și a câtorva adiacente. Urcă scările înguste ce duc la etaj și ajunge în sfârșit, în fața ușii cu numărul 2 . Bate,dar nu i se deschide
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
care te primesc în fieful lor într-un mod deosebit, tipic grecilor, dar simțindu-se sensibil influențele acelui aer aristocratic, moștenit de la reprezentanții coroanei britanice, deschizătorii drumului lor spre prosperitate și civilizație. Orașul vechi, purtând pecetea vechii civilizații grecești, cu străduțe înguste și case văruite în culori deschise, cu zeci de taverne și terase presărate unde și cum nu te aștepți, te întâmpină cu un aer patriarhal într-o lume a misterelor antice, a unui trecut zbuciumat. Cine vizitează Limassolul și
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
voluntar român din istoria Hostelului Immanuel și poate și a Israelului. Domnul să vă binecuvânteze! ─Doamne-ajută! Și pe dumneavoastră! − am răspuns eu, dând mâna bucuros cu ei. Târziu, după multe zile, m-am mai întâlnit cu Heiki pe micuța noastră străduță Auerbach, pentru că de-acuma fiind voluntar, nu-l mai puteam vizita zilnic dimineața. Într-o zi, cum mă văzu, Heiki mă chemă la el și începu a-mi povesti: ─Alex, de mult timp doream să ne întâlnim ca să-ți spun
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
Mult așteptata domnișoară Primăvară a poposit, în sfârșit și pe strada noastră. La răscrucea curenților fluviali, aflată pe malul Dunării , la Mila 80, strada se lungește, se lățește, se întortochează, cotește spre largul Bulevard Brăilei, care taie fără milă, orice străduță perpendiculară. Primăvara a venit, spuneam, cu surle și tobe, zorită și capricioasă, schimbătoare și cât se poate de încântătoare, așa cum îi stă bine unei femei adevărate, misterioase și seducătoare. A trimis copacii-solii s-o vestească. Ei s-au și grăbit
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
nimeni și de nimic. Și îi era atât de frică încât își dori să plece imediat din acel loc. Se întoarse și se afundă în mulțimea care nu mai termina cu strigătele. Prinse un moment prielnic și dispăru pe o străduță pe care lumea alerga în valuri în sens opus direcției sale de mers, către pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede iar mulți aflaseră prea târziu și veneau de departe strigându-se unii pe alții. Era doar el
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede iar mulți aflaseră prea târziu și veneau de departe strigându-se unii pe alții. Era doar el care mergea împotriva tuturor așa că reuși cu mare greutate să iasă pe o altă străduță și să scape în felul acesta de toată întâmplarea și grozăvia în care fusese și el implicat până de curând. Câteva străzi mai încolo reuși să scape până și de vocea mulțimii care se îmbulzea spre pretoriu. I se păru
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
mea, am văzut-o pe Veronica cu ochii minții, în ziua cununiei, timp de patru ani, aproape zi de zi, de câte ori intrăm sau ieșeam pe poarta școlii că profesoară, ori când îmi aruncăm privirile pe fereastră. În fața școlii, pe acea străduța foarte strâmta. în centrul orașului Cluj, se află bisericuța “Bob”, pe al carui gard din zid gros și purtând patina vremii, era o plăcuță comemorativa. Pe ea stă scris că la această biserică, Veronica și Ștefan Micle au fost cununați
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
mult timp Cornel îl va urma pe nea Mitică, și se va muta la Saint Gervais împreună cu soția și cei cinci băieți ai lor. Orășel cochet, cu clădiri construite într-un stil arhitectural deosebit, aparținând începutului de secol XX, cu străduțe pietruite și curate și cu un aer de burg elvețian, asezonat din plin cu finețea și lirismul parfumului franțuzesc și vioiciunea specifică italienilor din vecinătate, orășelul din Alpi a fost cât se poate de primitor cu Dumitru Sinu și familia
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
pentru iarnă... Dintotdeauna fusese sobru și controlat, funcționase ca o mașinărie care nu se abătuse de la ritmul obișnuit și monoton. - Hei, copii, nu simțiți primăvara?... La vârsta voastră hoinăream prin parcuri..., se adresă micului grup de școlari matinali. Înainta pe străduțele lăturalnice, se depărtase de la traseul cunoscut, rătăcea la pas conștient că pentru prima oară în viață va întârzia și nu va semna condica la vreme. Deși era convins că nu mai trecuse printre acele clădiri cu zidurile la trotuar, că
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
prima oară în viață va întârzia și nu va semna condica la vreme. Deși era convins că nu mai trecuse printre acele clădiri cu zidurile la trotuar, că nu se abătuse niciodată din drumul cunoscut, avea sentimentul că știa acele străduțe, cum și pe bătrânica de la fereastră dezmierdându-se împreună cu pisica la soare... Era sigur că după primul colț îl va găsi pe bătrânul sifonar, în fața micii prăvălii, citindu-și ziarul la soare pe și mai bătrânul lui scăunel cu trei
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
lui scăunel cu trei picioare... - Bună dimineața, l-a salutat jovial, se va face cald astăzi, veți avea vânzare bună la sifon... Nu încerca să-și chinuie mintea spre a-și explicai cum de știa dinainte oamenii, locurile, casele și străduțele, deși nu trecuse niciodată pe acolo. Știa, pur și simplu știa că după micul scuar, luând-o la dreapta, va trece pe lângă un imobil vechi și părăsit, cu ziduri zdrelite și ferestre crăpate. Și, fiindcă niciodată nu se abătuse din
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
a visului frumos. Lacrimile boabe de mărgăritar picurate de stele, uneori haotic pe acoperișuri odată cu ploile răzlețe ne pierd și ne regăsesc în șoaptele sfâșiate de incosecvența prezentului. Alb de salcâm cu fluturi ne umple sufletul de arome nemirosite încă. Străduțe înguste pe sub arcade ca acoladele unesc ziduri înroșite de sângele cărămizilor și inimi înroșite de patimi, porunci nedefinite sălășluiesc cu o sfințenie de lut în drumurile noastre nesfârșite și platonice. Din interiorul vechilor clădiri se aud nerostitele cuvinte ascultate și
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
stranii din cetate. Și ce frumos este când ochii de pisică ai acoperișurilor gotice ori baroce nu te urmăresc. Se aruncă peste balustradele podului tot ce sună fals și nu este picant pentru urechile deschise la curiozitate și bârfă iar străduța pe dedesupt urcă domol avidă de întâmplări șugubețe ca ochii orbului după lumină. În tolba cu povești și întâmplări adorm toți oștenii, cavalerii și prinții în somnul de piatră din orologiile din turnul sfatului ori al catedralelor, purificat de credința
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum. De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne despărțim: Bizu sare pe gard pentru că, dincolo de poartă mă (ne) așteaptă Nad. Doar îl
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
le citește. Se întâmplă... și așa. Uneori, rămânem unul în povestea altuia așa cum a rămas CRUCEA florii de LILIAC în povestea mea. Crucea „cheie și izvod uman și cosmic.” Mă plimb în crucea nopții, în mirarea razelor lunii pline, pe străduțele tăcute. Strălucesc florile liliacului sub razele ei și a stelelor. E o înfiorare de miresme și culori care străbat umbrele din mine. Mă las absorbită de aroma care pătrunde în fiecare suspin al sufletului... Nimeni nu cred că i s--ar
CRUCEA FLORII DE LILIAC de DOR DANAELA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357574_a_358903]
-
altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum. De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne ... Citește mai mult „Oamenii mari nu pricep niciodată nimic și este obositor pentru copii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
altora în mine... Știu că le voi da de capăt... pentru că, pentru că oamenii sunt iubiți, chiar și când a rămas doar o părticică din sufletul lor, netulburată în vremile de acum.De undeva apare motănelul meu. Mergem agale amândoi pe străduța îngustă. Parcă aș vrea să deschid ochii spre ceva anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne ... V. IMBRĂȚIȘARE, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
comportă ca și când lumea / n-ar fi făcut nimic, / dacă timpul se buclează / ca o aortă, în clopot ... ” Și toate acestea pentru că: “În puterea Verbului, / șade Tatăl Cerului, / între Muma Cerbului / și Muma Proverbului - / sens al Curcubeului / peste spuma Eului / și Străduța Laptelui, / lebădă-a misterului, / floarea - „Gura-Leului“ ... (În puterea Verbului ... Iată, rezumat în stil focloric, adevărul că Poezia este coborâtoare din Duh. Remarcăm sintagma: “lebădă-a misterului”. Ca un adevărat patriot, pornind de la poemele protestatare ale lui Eminescu, împotriva acelor “oameni-fantă
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
sub privirile lipsite de orice interes ale celor doi polițiști, își spuse pe scurt povestea. Aceștia, după un schimb scurt de priviri, o îndrumaseră spre secția de sector a poliției. Se luminase deja de ziuă. Ștefania pășea ezitând pe o străduță necunoscută, căutând din ochi un indiciu care ar fi putut să o ajute să gasească adresa. Un bătrânel cu o voce firavă, îi arătă clădirea ponosită a secției. I se părea că traversează un labirint. În sfârșit, cineva care se
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
îmbrățișând în răcoarea serii umerii mamei. Și-a croit drum către vremurile acelea prea repede uitate, în care nu adormeam de teama că tu ai fi putut adormi pentru ultima dată. Către orele acelea târzii, în care ne strecuram pe străduțele valenciene, ambalate în lumina sărbătorilor, noi și ultimii trecători ai nopții, ei nedormiți de beția trecerii în noul an, noi nedormiți de grija că ființa ta fragilă n-o să se mai poată încorda cât să atingă și pragul acela. Către
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
că nici Didinei nu îi era indiferent Costică, deoarece a acceptat cu multă plăcere. Au luat un tramvai care trecea nu departe de casa ei, și au coborât la Piața Sf. Gheorghe. Au pornit apoi, să străbată str. Lipscani precum și străduțele din apropierea ei, pe unde se aflau o mulțime de magazine. Mache îi dăduse ceva bani lui Costică pentru a putea invita fata la o cofetărie, pentru o prăjitură sau o înghețată. Împreună cu Fănică s-au dus în Drumul Sării, unde
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]