583 matches
-
că-l știa pe omul din poteră. Dă-mi-l pe Dudley. Spune că Dudley Smith a fost partenerul tău. Vincennes se lăsă pe vine. Restaurantul bubuia: milioane de glasuri. SÎnge pe galantar. Ed se gîndi la David Mertens. O străfulgerare - școala de la studiourile Dieterling, la un kilometru jumate de casa lui Billy D. — Abe nu-ți mai poate face rău. Kikey Începu să se Înece. — Abe... — Ba Încă poate, ba poate... Se pierdea. Tomberon Îl izbi În piept. — Nenorocitule, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ochii și am Încercat să Încheg imaginea, atingerea și mirosul Beei. Cum, cu o noapte În urmă, nu Închisesem un ochi, oboseala mă copleși repede. În vis, silueta cu gluga trasă a unei Parce din aburi călărea pe deasupra Barcelonei, o străfulgerare spectrală ce se zărea peste turnuri și acoperișuri, purtînd agățate de funiile ei negre sute de mici sicrie albe, care lăsau În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ea străluci ceva; prințul nici nu se gândi s-o oprească. Își aminti doar că, se pare, a strigat: — Parfion, nu cred!... Apoi deodată, dinaintea lui, parcă se căscă o prăpastie: o lumină interioară neașteptată îi răbufni în suflet. Această străfulgerare ținu, poate, o jumătate de secundă; totuși el, clar și conștient, își amintea începutul, sunetul cel dintâi al teribilului său țipăt, care i se smulse singur din piept și pe care nu l-ar fi putut opri cu nici o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
satisfacțiile unui infinit al remușcării. A-l lăsa în viață este a-i acorda libertatea de a ne întrece. Adâncimile răului conferă o superioritate iritantă. Se prea poate ca oamenii să fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol. În străfulgerarea cosmică a conștiinței, cerul se risipește-n melodie, urmat de munți, de arbori și de ape. Și înfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu și o aureolă. Nu e ca și cum o negură din altă lume ne-ar visa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gândurile au despletit universul și ochii s-au oprit în zăcămintele firii. Timpul și-a pierdut respirația. Atunci, cum ai măsura vârtejul luminii ce te inundă? El pare a dura cam cât absența absolută a unei secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e inutilă, spiritul se supraviețuiește, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate. Când ai dilatat viața la infinit, voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
asemenea caz. Nu este acea groază de moarte, persistentă și obsedantă, care pune stăpânire pe om și-l domină până la sufocare, ce se insinuează în tot ritmul ființei noastre pentru a lichida procesul vieții din noi, ci o groază cu străfulgerări, apărând rar, dar intens, ca o tulburare subită, dar care elimină pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare. Este imposibil de a preciza și defini acest ciudat presentiment al nebuniei. Ceea ce este într-adevăr îngrozitor în el rezultă din faptul că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să depună măr tu rie împotriva lui? Fulcinius coboară pentru o clipă bărbia în piept. Își înalță apoi fruntea și reia bătăios: — Mai este unul, Iunius... — Care Iunius? — Un libert, se grăbește în fața privirii severe a împăratului. Înțelege într-o străfulgerare că principele nu se interesează al cui libert este. Semn rău! Se panichează: — Jură că Libo a stăruit pe lângă el ca, prin descântecele sale, să cheme umbrele trecutului... — Și Iunius ăsta al tău face astfel de mărturisiri compromițătoare, fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înainte și să pună cinci legiuni între insurgenți și Italia. Începe să simtă cleștele de foc ce-i încinge fruntea. A cam întrecut măsura cu băutura aseară... Privirea îi alunecă la toga răvă șită de pe podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet fugitiv îi luminează fața. L-au primit cu jocuri de gla diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se concentreze. În cele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au retras, au târât după ele dărâmături de case și leșuri de oameni. Se pare că Augustus, înștiințat, a ridicat neputincios din umeri și n-a fost de acord să se plătească nici o despăgubire. Rămâne câteva clipe nemișcat, atent la străfulgerările migrenei. Parcă au mai scăzut în intensitate. Ce să-i faci? Într-o vreme când comițiile tac, iar Senatul recită o lecție învățată pe de rost, doar la circ și în amfiteatru mai reușește principele să ia cunoștință de opinia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putu distinge raza reflectorului și, În ea, corpul strălucitor al unui avion. În timp ce urmărea, o linie de șarpnele se ridică spre avion, În tăcere, aparent - pentru că, deși auzea și simțea bubuiturile mitralierelor, era dificil să asociezi zgomotul cu șirul de străfulgerări luminoase sau cu fuioarele de fum care apăreau cînd luminile erau stinse. Curînd, Însă, atenția Îi fu distrasă de un șrapnel care căzuse. Atinsese acoperișul și capota dubiței, producînd o serie de zăngănituri, de parcă bombardierele aduseseră niște sertare cu tacîmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hotărăște că ar trebui să-i adreseze partenerului său măcar un cuvânt, să facă un gest oarecare. Nu i se pare potrivit să dea mâna cu el. — Bravo, băiete! zice el morocănos. Nu te lăsa! Când se închide ușa, o străfulgerare orbitoare iluminează deschizătura din perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce până la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl târăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lângă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lângă mine, care Îi conferă o nuanță scârboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se învîrtea în cerc același gînd: dacă Ilona și-ar da seama ce vorbește, i-ar fi rușine și l-ar părăsi. Se sculă brusc în picioare, vrând să o roage să nu plece, deși fata vorbea mereu, cu aceleași străfulgerări ciudate în ochi. Balta de lumină dintre ei râdea și-și oglindea râsul parcă numai în obrajii Ilonei. Atunci Apostol uită de ce s-a ridicat și se gândi cum să treacă el prin pata de soare fără s-o tulbure
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să se împartă și să se desfete. Nu intră în odaie, ci se repezi afară, ca și când ar fi vrut să-și vestească fericirea deodată cerului și pământului. Răcoarea serii îl dezmetici. Se întoarse înapoi. În fața casei îi apăru ca o străfulgerare prin creieri să meargă și el la biserică, într-o clipă se hotărî și în cea următoare își luă seama, zicîndu-și că va fi mulțime mare acolo și nu va putea vedea pe Ilona și poate nici la sfârșitul slujbei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l lege de trecut. Nu mică i-a fost mirarea când a remarcat că, privind un mic tablou înfățișând tineri distrându-se la săniuș într-o stațiune montană, prin fața ochilor se derulează cu viteză, Tainicele cărări ale iubirii într-o străfulgerare de moment..., o anumită scenă văzută cu ochii lui în ultimul concediu... A hotărât să repete același exercițiu în noaptea următoare. Avea nevoie să se convingă că datele oferite de subconștient sunt reale. Dacă se întâmpla așa, se convingea că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
afla întreaga scenă a lumii, plină de marionete ce așteptau să li se facă cele din urmă retușuri, ca să poată acționa, respectând punct cu punct anticipările lui Alexe, gesturile pe care el le îngăduia. Înmărmurită, Carmina simți în ea o străfulgerare. Totul părea de-o limpezime extraordinară, piesă cu piesă, întreg angrenajul gândirii profesorului ședea la vedere îngrozitor de simplu, de-a dreptul insultător, descifrabil și pentru un orb. Și ea, cea care ascultase pe la colțuri vorbele profesorului de sport, încărcate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-sa era cea care se recăsătorise după divorț, pe când taică-său rămăsese singur până În ziua de azi. Apoi a Întrebat: — Aram ăsta... de unde e? — E de pe-aici, la fel ca noi, a ridicat Asya din umeri, Însă, Într-o străfulgerare, și-a dat seama ce era de fapt Întrebată. Surprinsă de propria-i ignoranță, și-a aprins țigara pe care continuase să o sugă și a tras un fum. Cum de nu fusese În stare să facă legătura? Aram era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cum încep să-mi tremure picioarele, iar inima mea deveni un fel de pasăre colibri - cunoașteți această pasăre mică, de fapt cea mai mică de pe planetă care bate din aripi cu o rapiditate uluitoare. am înțeles printr-un fel de străfulgerare de unde venea acea senzație de încremenire din cafenea : de fapt, cei cinci clienți nu îndrăzniseră să-l cheme pe barman pentru a-i formula comanda, iar acesta din urmă nu îndrăznise să iasă de după tejghea pentru a-i întreba pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
literare păstrează în ele un venin distilat. Am plecat în cele din urmă. Prin geam, din stradă, arătau gravi, tăcuți, ai fi zis că erau niște conspiratori care puneau ceva la cale. Deși tineri, i-am văzut bătrâni, într-o străfulgerare. Unul avea o lucire de nebun în ochi, altul gras, blond, privire porcină, al treilea sumbru, posac, buze subțiri, figură care nu prevestea nimic bun... Se înțeleseseră între ei, prin afinități scabroase care îmi scăpau, să mă întîmpine astfel, cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o amintire a acelui praf fin pe care Îl văzuse cînd ajutase la construirea pistei de aterizare de pe aeroportul Lunghua. Știa că era treaz și adormit În același timp, visînd despre război. Jim Își sprijini capul de pieptul domnului Maxted. Străfulgerările aerian umpleau stadionul și Îi Învăluiau pe deținuții adormiți În giulgiuri de lumină. Vor lua oare parte cu toții la construirea unei uriașe piste de aterizare? În mintea lui, zgomotul avioanelor americane declanșa sinistre prevestiri de moarte. Conjugînd verbele latinești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unei sărbători concepute ca fiind momentul când fiecare dintre noi trebuie „să încerce să apară în propriii ochi într-o lumină apoteotică”. Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa ta lăuntrică. La fel ca într-o străfulgerare, îți vedem mormântul, iar viziunea asta ne iluminează pe toți. E ca și cum, deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să evadeze de acolo neîncetat”. Fantomă orbitoare, menit, ca și actorul, „să apară, să strălucească și apoi să moară parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că-l pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încît trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce? pentru ce? Aceste cuvinte îi răsunau în urechi asemenea raportului egal și cadențat al unei tobe. Nishi Kyūsuke suspina. Remușcarea și amărăciunea îl copleșeau, zguduindu-i trupul întreg. — Speranțele, întrebă îngândurat Tanaka, s-au risipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ioan L-a văzut pe Domnul, dar pentru că privindu-L spune: „Da, e adevărat!” El însuși se simte atras. Iată momentul experienței creștine care trebuie să se întâmple la un moment dat pe parcurs. Nu e nevoie să fie o străfulgerare, important e ca cineva să simtă acest lucru ca aparținându-i. Alegerea îi aparține, mărturisirea credinței ce alții au făcut-o pentru el la Botez, acum îi aparține, îi este proprie, a sa. Acesta este momentul decisiv, momentul maturizării morale
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]