963 matches
-
-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât celelalte femei nu s-au putut abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se astfel Înconjurată de un furnicar de străini cerniți (până și maică-sa arăta ca o străină În momentul ălaă, Armanoush Tchakhmakhchian a urmărit vârtejul acela de femei Întorcându-se pe călcâie și plecând. Într-o armonie perfectă și cu mișcări neșovăielnice, oaspeții au schimbat locurile cu nou-veniții. Asemeni păsărilor dintr-un stol, s-au cocoțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timp laude lui Vasile Savel, nu va mai putea continua... Chiar dacă n-ar fi dubioasă flagranta atitudine a Contimporanului, mișcarea pe care ar voi s-o reprezinte, constructivismul, și în care s-a fixat de la apariția lui, e cu totul străină de vederile actuale ale lui unu, care își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist, rezolvat în arhitectură, și care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spre Gaston un timp, urmărind cu o plăcere sadică chipul străinului contractându-se de frică. A pus degetul pe trăgaci și a apăsat ușor. Nu s-a întâmplat nimic. Un zgomot puternic, dar nici un glonț. Să nu-ncerci să fugi, străine... Data viitoare vor fi și gloanțe. You speak English? întrebă Endō în engleză. Și pentru că Gaston nu i-a răspuns, a repetat întrebarea. I say, you speak English? Gaston a clătinat din cap. — Eu... eu... francez. — Tiens! Ciudat, dar bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
le vedeți. — Ce? Dar ați venit bine pus la punct. N-am ce face cu ele acum. Nu le găsesc client până deseară. Vă telefonez când se termină a doua rundă. — Mă tem că n-o să le convină. Vedeți dumneavoastră, străinele astea își dau atâtea aere și fac atâtea nazuri... Dacă n-au încheiat contract dinainte... Kanai înhăță momeala. — A, deci așa stau lucrurile. Ei bine, atunci cred că mai bine mi le prezentați acum. Dar nu știu nici o limbă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și dacă nici femeia de serviciu nu știe italiana, vocabularul ei va ajunge... — Ai perfectă dreptate. Mama Carlottei, prinse din zbor șansa de a se amesteca În vorbă, căci până acum nu fusese băgată În seamă. — Nu-ți lua o străină, deoarece copiii cresc cam imbecili În prezența lor, serios, străinele nu te Înțeleg când vorbești cu ele, au obiceiuri ciudate, și apoi nu știi niciodată ce-i Învață pe copii, iar cei din Eritreea sunt musulmani. — Ba să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei va ajunge... — Ai perfectă dreptate. Mama Carlottei, prinse din zbor șansa de a se amesteca În vorbă, căci până acum nu fusese băgată În seamă. — Nu-ți lua o străină, deoarece copiii cresc cam imbecili În prezența lor, serios, străinele nu te Înțeleg când vorbești cu ele, au obiceiuri ciudate, și apoi nu știi niciodată ce-i Învață pe copii, iar cei din Eritreea sunt musulmani. — Ba să știi că sunt creștini, replică mama lui Lorenzo. Aceasta vorbește perfect italiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sclavia în care el a împins-o. Un om din Carchemish a venit s-o ia pe Ruti, pe care tatăl meu a pierdut-o la un joc de noroc, ca și cum ar fi fost un animal din turmă sau o străină și nu mama copiilor săi. Vin și te rog s-o tratezi tu mai bine decât a făcut-o el. Vin și te rog pe tine să te porți ca tatăl nostru al tuturor. Iacob s-a încruntat auzind asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Acolo de unde vin eu se zice că femeile cu părul roșu sunt concepute în timp ce mamele lor sunt la menstruație. Așa de înapoiați sunt oamenii în nord. Bilha a izbucnit într-un râs zgomotos la auzul unei așa mojicii din partea unei străine. Asta a părut să-i facă plăcere musafirei noastre, pentru că s-a întors spre Bilha și s-a prezentat: - Mă cheamă Werenro și o slujesc pe Bunica. Și și-a dat părul pe spate ca să vedem cercelul prins sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a prezentat mesagera, care în acel moment își acoperise văpaia de păr și-și lăsase ochii în jos. - Vine din partea mamei tale, a zis Lea. Rebeca ne cheamă la sărbătoarea orzului. Mesagera așteaptă răspunsul tău. Iacob părea șocat de prezența străinei, dar s-a recules repede și i-a spus Leei că ne vom supune Rebecăi în toate și că se va duce la ea la vremea recoltei, el, soțiile lui, toți fiii și fiicele. Werenro s-a retras după asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă convingă. Wenrero s-a odihnit în liniște până seara târziu, până când bărbaților li s-a dat din nou de mâncare și vasele în care au mâncat femeile au fost spălate. Mamele mele s-au adunat în jurul focului, sperând că străina va veni și ea și ne va spune o poveste. Mesagera a ieșit din cort și văzându-ne adunate în jurul ei, s-a înclinat adânc, cu degetele desfăcute larg, într-un fel de plecăciune ciudată. Apoi s-a îndreptat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nakht-re, fratele ei. Dar copilul doar se uita la noi. Văzuse o femeie egipteancă, cu o haină plină de praf, fără machiaj și fără bijuterii, un paznic mare cu un pumnal la mijloc, dar fără nimic în picioare și o străină într-o rochie care nu i se potrivea și care-și ținea capul așa de aplecat că ar fi putut să ascundă o buză de iepure. Cum servitoarea nu s-a mișcat nici după ce Re-nefer și-a repetat cererea, Nehesi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nehesi știa cum să se facă util, iar Nakht-re în curând l-a trimis să ducă mesaje între casă, templu și mormintele care se construiau în valea de la apus. Eu nu eram nici chiar servitoare, dar nici tocmai nepoată, o străină care nu le vorbea limba și care n-avea cine știe ce calități evidente. Doamna casei mă mângâia când mă vedea, mai mult ca pe o pisică, dar se îndepărta înainte de a veni momentul conversației. Nici servitorii nu prea știau ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sărutat degetele pline de inele ale tovarășei lui. Mi-era imposibil să mi-i închipui pe părinții mei mâncând unii cu alții, cu atât mai puțin atingându-se de față cu lume. Dar eram în Egipt și aici eu eram străina. Acea noapte a marcat și sfârșitul convalescenței mele. Rana mi se vindecase, iar copilul era sănătos, așa că am fost trimiși în grădină, unde mizeria pe care o făcea n-ar fi murdărit podelele, iar gângureala lui n-ar fi tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
corpul meu își luase forma lui matură, iar inima mi se înțelepțise. Învățasem ce înseamnă să fii mamă. Când mă uitam la mine în reflexia bazinului, vedeam o femeie cu buze subțiri, cu părul creț, cu ochi mici, rotunzi, de străină. Cât de puțin semănam cu fiul meu arătos, cu pielea întunecată, care aducea cu unchiul lui mai mult decât cu oricine și care devenea exact ce profețise Re-nefer: un prinț al Egiptului. N-aveam prea mult timp să-mi clocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a fi impresionat, a început să ne blesteme pe mine și pe prietena mea că i-am ucis nevasta și copilul. S-a repezit în camera de naștere înainte ca eu să am timp s-o acopăr pe biata mamă. - Străina a ridicat cuțitul asupra ei? a urlat el. Doar un chirurg are voie să facă asta. Femeia asta e o amenințare, e un demon trimis de la răsărit ca să distrugă regatul fluviului. S-a repezit la mine, dat Meryt l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu-l slăbesc din ochi. Și să mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o străină și avu pentru ea o căutătură pe care nu izbuti s-o priceapă. Își goli paharul dintr-o sorbitură, Își Înșfăcă impermeabilul, luă cheile mașinii și trecu fără o vorbă pe dinaintea ei, Îndreptîndu-se spre ieșire. - Unde te duci? - Să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Jeanne se interpuse. - Marie, dacă faci asta, nu mai ești fata mea. Cum putea mama ei să-i spună un asemenea lucru? Tot astfel, nu mai găsea În ochii ei nici o urmă de afecțiune, ci numai o hotărîre adresată unei străine. Loïc se ridică și părăsi Încăperea. Marie Încercă să facă o mișcare ca să-l urmeze, dar Jeanne o apucă ferm de braț. - Lasă-l, și așa suferă destul. - Crezi cumva că eu nu sufăr? Mama ei preferă să privească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amintesc, parcă ar fi azi, ziua În care a venit la noi. O valiză roșie În hol, un glas nou În bucătărie și un miros de parfum necunoscut În aer. Am intrat și am dat cu ochii de ea, o străină, care bea un ceai. Avea pe ea uniforma de școală, dar mie mi se părea că e ditamai adulta. Avea deja un bust enorm, cercei de aur În urechi și părul făcut șuvițe. Și, la cină, mama și tata i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fața bătută de vînt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul. Felul În care se uita la mine, de parcă aș fi devenit, brusc, o străină. Mă săgetează o durere cumplită În tot corpul și Închid ochii, pentru că pur și simplu nu sînt În stare să o suport. Dacă aș putea să dau timpul Înapoi... dacă aș fi fost puțin mai hotărîtă... dacă i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ea pe fereastră cum privesc toți soarele roșu și rece. Se uită și vede, nu vede? Figura ei, buzele care murmură ceva, murmură necontenit, se desenează în bucata de geam verzui din spatele șoferului. Ea însă nu dă nici o atenție acelei străine cu două căciuli, cu nas coroiat și buze vinete. Autobuzul se oprește pufăind. Lumea coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să vâneze și să stea la taifas ore întregi. Merg și la război; război care le servește, în primul rând, ca să facă rost de noi femei. Fiecare războinic are atâtea femei câte poate cumpăra sau fura de la triburile rivale, deși străinele nu sunt cu adevărat nevestele lor. Sunt doar sclave... Sunt numite „Kapanoparas“ și soarta lor este încă și mai rea decât cea a femeii yubani, pentru că aceasta are drept de proprietate asupra lor. La yubani, femeile nu trebuie să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țară au respectat cu strictețe, asemenea celor de la oraș, obiceiul de a-și acoperi capul. Oricum, o femeie nu avea voie să stea singură pe câmp și nu exista obiceiul, nici la țară, ca bărbatul să se întrețină cu o străină. 1.2 Comportamentul lui Isus În urma unei analize atente a comportamentului lui Isus rezultă că el nu face nicio distincție între bărbați și femei, nici în momentul vindecărilor, nici atunci când iartă păcatele. În chemarea la urmarea lui cea mai strictă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a încrucișat cărările, nu împlinisem optsprezece ani. După mai mulți ani, tot după voința Domnului, neam reîntâlnit. La Bârlad am trăit împreună cele mai frumoase clipe din viață. Apoi, la Iași, la început, n-a fost prea ușor, eram o străină între străini, dar a trecut... Am devenit a ta prin bucurie și prin durere. Și, a trecut de-atunci, timp mult... așa, cum îi e dat lui să treacă... Totuși, orice om ajunge la capătul drumului lui... Și eu, mi-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Așa e omul, mereu nemulțumit. Altfel nu ar avea motivație... Ai soare, vrei noapte. Ai floare, vrei fruct. Ai bani - vrei mai mulți... Ai nevasta și vrei altceva... - Ce vorbești? Știi că te iubesc! - Atunci de ce stai de vorbă cu străinele? - Pentru că nu pot sta de vorbă cu tine... - Acum ce facem? Klick Mda, poate că e timpul. Lumea nu se mai plimba că înainte, rar mai trece câte cineva... Klick Dragă sys, Îți scriu, cum ți-am promis. Nu știu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Pascalopol! Felix tăcu puțin, apoi, hotărîndu-se, întrebă: - Aș vrea să știu, pentru ce îți vin scrisori pe numele Otilia Mărculescu? Eu te-am numit totdeauna Giurgiuveanu! Otilia examină serioasă pe Felix. - Va să zică, asta era! Ți-a spus că sunt o străină! - Tu, o străină! Nu înțeleg. Însă m-a supărat că ți-a zis fată fără căpătâi și fără părinți. Dar tu ai părinți... Otilia împunse cu acul lucrul, oarecum agasată. - Ei, da, tanti Aglae și cu Aurica nu pot să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]