8,833 matches
-
pentru pictor și poet, este slab reprezentată în București; cu atît mai mult șunt însă aristocrația și sărăcia din palatele și bordeiele tihnite. Dincolo se înalță nenumărate biserici pe a caror cupole sclipitoare se ridică crucea grecească. Cum lucește și strălucește totul în jur! Și cum se revarsă pretutindeni, printre palate, colibe și gracile case de țară, verdele pădurii și al grădinilor într-o plinătate îmbelșugata. Acolo șerpuiește un rîu subțire - să fie această apă tulbure Dîmbovița? "Dîmbovița apă dulce, cine
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
organizatori de biserici, de instituții pentru asistența socială, de viață monahală, de mănăstiri, de educație și cultură, ca Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Niceta de Remesiana etc. Alții au strălucit prin învățătura și cultura lor bogată sau au fost creatori de știință teologică, ori de ramuri ale acesteia, ca Origen, Eusebiu, Părinții capadocieni, Ieronim, Fericitul Augustin, Sfântul Maxim Mărturisitorul etc., dând Bisericii temelie doctrinară și prestigiu intelectual. Alții au îmbinat
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
mai înaltă culme a ei; de-am vrea să le vedem smerenia, vom vedea iarăși că și aici nu rămân în urma nimănui, ci pe toți îi depășesc; de-am vrea să le vedem credința, vom vedea că și aici au strălucit mai mult decât toți. Sufletele lor sunt ca niște icoane însuflețite, care arată pe chipurile lor feluritele culori ale virtuții 133. Înflăcărați de cuvântul chemării Lui134, Părinții primeau cu râvnă în inimile lor cuvintele lui Hristos iar patimile Lui erau
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
superioară uniformității. Matthew Prior (1664-1721) asocia, de pildă, ideile lui Burnet cu principiile la modă în grădinărit și arhitectură, scriind în Solomon despre deșertăciunea lumii: Văd stele peste zece mii de mii -/ nu-n linii, cercuri sau pătrate-ar fi [...] / ci strălucind atât de vast și felurit / ca vorba mâinii ce le-a plăsmuit la infinit" Nici Paradisul lui Milton nu avea florile plantate "în straturi și noduri ciudate", după principiile "frumoasei arte", ci risipite pe dealuri și vâlcele. Pasajul a stârnit
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
văd capabil pe cel care, între 1990 și 1996, ne-a ținut în afara civilizației, să ne propulseze acum în Europa! Cum? Prin ce mijloace? Și, mai ales, cât de repede? Dacă principalul vehicol spre U.E. îl constituie guvernul în care strălucesc cozmâncii și alte nulități din guvernările anterioare, ne-am lămurit! E bine că în jurul României a coborât cortina de fier: tare mi-e teamă că, în nici un an, în țară vor rămâne doar invalizii în cărucioare, doar ciobanii din creierul
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
cea mai vie pe care o descoperisem eu însumi și anume freamătul stîrnit în jurul unor opere, multe tăcute astăzi, ca o pădure desfrunzită, de cuvîntul criticilor de ieri sau de astăzi. Orice operă are o astfel de umbră în mijlocul căreia strălucește. Luați-i umbra și dispare strălucirea. O istorie a literaturii trebuie să fie și una a criticii acestei literaturi, a umbrei care protejează operele de uitarea deplină.
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
divine petrec monseniorii", scrisese un delicat poet de real talent), nu m-aș fi dat în lături să "oglindesc" hidoasa față a chiaburilor piromani ("Chiaburul Darie dete foc la arie") ori să înfățișez luminoasa figură a activistului de partid ("Stele strălucesc peste medean/ Scocul morii freamătă sub lună/ însă cel instructor județean/ Fără preget umblă prin comună") și, mai presus de toate, să slăvesc pe Marele Dascăl și Părinte ("Dormi copile, dormi, visează, Stalin somnul ți-l veghează")". Lui Stalin, nu
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
și, lipsită de emoție, nu creează empatie cu cititorul. Un fel de bip liric precum un "ultim contrafort al comunicării". Multe poeme conțin fragmente excelente (secvența cu mama din psi este tare de tot) și câteva imagini și metafore scăpate strălucesc în aluviunile textelor delexifiate deși foarte lungi. Respirația acestor momente e însă scurtă. Recuperarea afectului? Radu Andriescu își răspunde singur chiar în poemul bip: Mi-ar plăcea... să fac drumul invers, de la/ retorică la semantică,/ însă/ aș deveni victima/ unei
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
ispășit, rînd pe rînd, "păcatele tinerețelor", prin discursuri encomiastice și scrieri "de școală nouă", face substanța studiului lui Stanomir. Angelo Mitchievici întregește tabloul cu critica literaturii "de anticipație" , aceea care plănuia, pentru generații după generații, "viitorul luminos". Stîngace în stil, strălucea prin "scenarii". Inițial importate dinspre soare-răsare, subiectele ajung, pe măsura "profesionalizării", să reflecte performanțele în crescendo ale conducerii autohtone. În finalul primului capitol, tot Ioan Stanomir face un legato cu literatura "ușoară" (dar de succes...) din interbelic, urmărind traiectoria lui
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
dau curaj... Alteori, serile, dacă nu mă absoarbe televizorul, murmur câteodată ca maică-mea, care cântă încetișor în timp ce cârpea câte ceva: Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut, mă cunoșteau vecinii toți, tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea, privii atât de des, o lume-ntreagă-înțelegea, tu nu m-ai înțeles... în primul rând, era de mirare că maică-mea, care nu știa românește, când venise prima dată în România, la 16 ani, după ce se măritase cu Toma, bunul meu
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
anii, învățând carte, și apucându-mă și eu să compun versuri, conștient, dar și chinuit de povara de a lua măsura potrivită unui cuvânt sau altul, am fost frapat de acest uriaș perfect simplu eminescian,...privii... La geamul tău ce strălucea, PRIVII atât de des... Nu...am privit ; nu... privisem. Ar fi fost prea apăsat, prea definitiv. Nu, ca fulgerul - privii, aruncai o privire. De mai mult, nici nu-i nevoie... în orice caz, ceva dacă pare ceva, nefiind sigur ce
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
Werther. Din mine, din fiecare. Și m-am întîlnit cu . Din mine, din fiecare. A fost să ajung la Viena iarna. Pe frig, pe viscol, pe ninsoare. Am privit splendida clădire a Operei minute în șir, noaptea. Ningea și ea strălucea, rece și provocatoare, în lumina proiectoarelor. Am amînat întîlnirea cu tot ce înseamnă asta pentru zorii zilei următoare. Am mîncat un Sachertorte și m-am întors încet spre hotelul unde locuiesc: Beethoven. În spatele celebrului Theater an der Wien, acolo unde
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui Eminescu (trecînd prin mult mai "violenta" Scrisoare aIII-a) e vizibilă: Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic". Stilul, polemic, strălucește, uneori chiar în dauna argumentării metodice a ideilor. Á la guerre comme á la guerre, Lovinescu ia efectiv "pe sus" scriitori respectabili și le semnează, în alb, foaia de deces literar. O face pentru vina lor de-a nu fi
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
și, lângă potecă, văzuse ceva alb scânteind în grămada roșcată de bolovani de calcar, pe care Mitică se gândea să-i folosească la ridicarea unui șopron. Era marmora. Bustul decapitat. Spălat de aversa violentă căzută în zori și care acum strălucea în bătaia puternică a soarelui de la miezul verii...Cât trecuse pe-acolo, zi de zi, vreo trei sțăptămâni, dacă nu și mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce o pusese mai mult
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
să modeleze lutul transformându-l în piatră. Antologia „Micuții scriitori din Banatul Montan“ continuă misiunea culegerilor de creație literară „Îndrăgostiți de poezie“ și „Colaj“ de a stimula creativitatea elevilor, gustul pentru lectură și de a descoperii tinere talente ce vor străluci sub razele nepieritoare ale cuvintelor. Unii începători în arta cuvântului, dar cu dorința de a-și exprima și ei gândurile și sentimentele, alții deja trecuți prin focul primelor încercări literare și-au unit creațiile în acest volum cu speranța că
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
ale cuvintelor. Unii începători în arta cuvântului, dar cu dorința de a-și exprima și ei gândurile și sentimentele, alții deja trecuți prin focul primelor încercări literare și-au unit creațiile în acest volum cu speranța că munca lor va străluci și va birui timpul. ANA-CRISTINA POPESCU http://blogul.elzumina.ro/?page id=279 Referință Bibliografică: ANTOLOGIA „MICUȚII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
învingerea timpului și spatiului cu o îndrăzneală neobișnuită. Temerile sale s-au scuturat în anotimpurile tăcerii și doar curajul îl poartă spre împlinire, motivându-l și înălțându-l într-o manieră de admirat spre firmamentul desăvârșirii. Fiecare sonet al poetului strălucește într-un anume fel, asta fiindcă este precum o stea menită să aducă acea lumină care vindecă vremelnicia. Fiecare vers duce cu el lumina unei stele dar și o rază a nemuririi. Iar fiecare cuvânt este o forță care transcende
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
azi este deschis, O vrea, să plîngă lîngă noi, ca o vîltoare, Și noi să plîngem, pentru ea, de nedescris ... Și-n fiecare filă să căutăm numai cuvîntul, Ce în trecut rămas, se vrea aici citit în glas, Și ochii, strălucindu-ne într-un singur jurămînt, Se-neacă în iubirea, ce arde-n acest ceas... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: PE-UN RAFT DIN FAȚA NOASTRĂ / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor
PE-UN RAFT DIN FAŢA NOASTRĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382717_a_384046]
-
se-nchine Oamenii din fiecare vatră. Apoi de teama îndumnezeirii a urcat În al șaptelea cer de unde nu se vine. Diana, iubita lui, plecată la vânătoare Aflând că zeus e sus în neuitare s-a întors să proslăvească statuia ce strălucea măreață-n soare, chemând mulțimile să se închine- strigând: alleluia, aleluia! ...Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
Poeme > Dorințe > TU ESTI, DOAR TU Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Când sunt singur și asta se-ntâmplă mereu, Scrutez orizontul vieții mele, Rămânând fără cuvinte, Știind că o stea, strălucește deasupra-mi Fără s-o pot atinge și cât aș vrea, Deoarece, tu ești acolo, nu ești cu mine. Doar ea, în fiecare noapte mă privește, Îmi luminează visele și mă iubește, Știind că n-am s-o pot atinge
TU EȘTI, DOAR TU de COSTI POP în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382748_a_384077]
-
doru mi-e prins între lacrimi Ninsoare cu lacrimi, ce dor, Ninsoare de patimi. Când totul e alb, mi-e sufletul trist, De parcă ar cere noi definiții Ale metaforei: „Eu exist!” Prin visul speriat de premoniții. Când soarele, prea timid, strălucește, Mi-e gândul pustiu de trăiri, Și inima-mi parcă jelește După neînceputele-amintiri. Când noaptea e-aproape, gemând, Mi-e trupul plin de albastru, Dorință-amorțită, vis așteptând, Un nou început, sau dezastru. E iarnă, e rece, e totu-nghețat, Și nu
NINSOARE CU LACRIMI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382769_a_384098]
-
fizici iar rațiunilor ei, ca hrană pentru minte și obiect al contemplației pentru ochii minții. Ea este podoaba Lui Dumnezeu dăruită nouă. Dar Hrsistos este Lumina lumii, „aluatul care dospește toată frământătura“, Lumina luminii, Cel care face ca ea să strălucească, să fie lumină pentru noi. Lumina - Cunoaștere, expresia puterii cerești, a fricii și a speranței omenești. Lumina soarelui moare în fiecare seară, renaște în fiecare dimineață și omul își aseamănă soarta cu ea, recăpătându-și astfel, încrederea în puterea vieții
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
Dumnezeu. Trecutul este vindecat prin asceză și iubire de frați și toate durerile istoriei sunt ispășite prin Crucea și Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Postul este casa cea adevărată a neamului omenesc, împlinirea vocației de hrănire din lumina lui Dumnezeu: „Strălucit-a nouă luminat ca niște zori razele pocăinței, luminând intrările înfrânării“. Raiul este personalizat și devine raiul lăuntric al virtuților ascetice: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locașul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârșită și desfătare, mărirea drepților, frumusețea profeților
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
trupului, odată cu sfințirea prin post a trupului și prin rugăciune a sufletului. Așa cum reiese din cântările Triodului, postul este răstimpul de lumină al făpturii, în care tot universul intră în slava lui Dumnezeu: „Preacinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind cu razele sfintelor porunci ale lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfințenia curăției, tăria bărbăției. Să ajungem luminați la Sfânta Înviere cea de a treia zi care luminează lumea cu nestricăciunea“. - Am intrat în perioada
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
răstignit pe temporalitatea creată, centru al lumii prin jertfa pe ea a Cuvântului lui Dumnezeu. Ea este locul întâlnirii dintre moarte și viață, dintre timp și veșnicie, durere mântuitoare, slavă tainică purtătoare de viață. Prin Cruce, postul se cinstește, înfrânarea strălucește, rugăciunea se săvârșește. - Cum ajută înțelegerea semnificațiilor Sfintei Cruci în ieșirea oamenilor din angoasa cotidiană, din suferință și din toate încercările vieții? - Un teolog contemporan observa că vremurile noastre răsună mai mult de strigătul lui Iov. Majoritatea celor care suferă
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]