482 matches
-
pe mîinile lui și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35. Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii. 36. Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: "Cheamă pe Sunamita." Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: "Ia-ți fiul!" 37. Ea s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Se vorbea că parohul a predicat săptămâni întregi numai pentru cantor și c-au băgat morții în cămară, să păzească făina până la primăvară. Cum a început să se topească, m-am și îmbolnăvit. Adică am răcit. Nu aveam febră, dar strănutam în neștire prin toată casa și mă zgâria în gât, totuși mă duceam seară de seară la evreul meu. După trei zile a început să tușească. La sfârșitul săptămânii următoare l-am înmormântat. Doamne - am spus eu în șoaptă - plezni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu’! Fă pe căluțu’ și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
buze ca un buchet frânt. Am pus cecul pe pat. În timp ce mă îndreptam spre scările de la capătul coridorului, am auzit ceva, cât se poate de clar și ritmat, un sunet care imită suferința acceptată, sunetul produs de copilul gata să strănute, am auzit ceva care îmi spunea că Eileen era o fabrică de zgomote căreia îi sărise călușul. * Fat Paul se aplecase și trăgea de zăvoarele mari și negre. Și tot acum, Doris Arthur intră în Shakespeare, întrebându-se încotro să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stația de taxiuri de pe Eighth Avenue, Shadow s-a oprit. A scâncit. Și-a ațintit privirea spre nord, către raiul păcătos de pe Twenty-Third Street, Chelsea, capătul lumii, unde nu exista lesă și botniță. Shadow s-a zbătut în lesă, a strănutat, și-a împins botul înainte. Părea năuc, înfometat, avea momente când semăna cu un lup, răspunzând unei naturi mult mai dure. — În fiecare seară are momentele lui de slăbiciune. Dar uneori se zbate din toate puterile și am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
continua să vorbească. Când m-am trezit, Martin plecase și în încăpere nu se mai auzea nici un sunet. Imediat după revărsarea zorilor am coborât în stradă pentru ultima dată. Apoi m-am întors. Ce mai era de spus? Polițistul care strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile lor dintotdeauna. Ce ar mai fi de spus? Ce ar mai fi de spus? Am aliniat sticlele de scotch, tranchilizantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în minte, amestecate, stâlcite, dar nu le rețineam. Mă uitam doar la valurile vii, lugubre care se prelingeau pe spatele tău și pe rochia înflorată. Era un contrast amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși văd clar chipul. Mulți m-au țintuit cu privirea, dar eu ți-o așteptam pe a ta. Iar ea nu mai venea. Apoi, am tușit sec, prefăcut, ca un tumult. Te-ai întors, parcă știind că cineva
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
n-aveam chef să analizez seara trecută. De fapt, sincer vorbind, nici n-aveam chef să mă gândesc la ea. Pentru că eram ocupată la serviciu și aveam o zi plină de întâlniri. și fiindcă, din păcate, mi se întâmplase să strănut mai îndelung decât durase ceea ce se întâmplase seara trecută. Nu eram îngrijorată: eu și Randall aveam nevoie de ceva timp. Se presupunea că primele partide de sex sunt întotdeauna nițel cam dezamăgitoare. Practic, asta era o regulă. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios cafeaua aproape rece din cana Înaltă, de pe masă. Unde te-ai lovit la față?, observă cu oarece interes. Nu i-am răspuns. Mai trăncăni puțin despre Maria Mercedes și iubitul ei care o Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care se zbârlea la tot ce amenința să-i răpească din puțina forță rămasă. Un genunchi sau un cot rătăcite erau de-ajuns pentru a declanșa un război pentru frontiere. Îmi amintesc că am Început să remarc cât de tare strănută Rich, cât de ciudat de articulat. Hap-CIU! făcea. Hap-CIU! Pe când eram Încă studenți, am făcut un tur al Europei cu trenul și Într-o noapte am ajuns Într-un hotel mic din München unde ne-am prăbușit isterici pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
poate fi comandat numai pentru comemorări ale războiului sau din bugetul de protocol al unei firme din centrul financiar londonez. Ciulini priapici, de un metru jumătate, și crini uriași care umpleau aerul cu mirosul lor pipărat, făcându-mi bebelușul să strănute. De buchet era atașat un bilet scris de o florăreasă care nu știa să scrie: „Unul s-a dus, ești liberă să pleci“1. Dumnezeule, cât uram florile alea, felul În care consumau tot aerul, al meu și al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
față, arătând drumul, ca lumina unei lanterne, însă uneori o pierdea, fiindcă ochii lui se umbreau sub efectul de nor al celui care orbește. Treceau printr-o pivniță în care mirosul de mucegai și de nisip ud te făcea să strănuți, dar, curând, ieșiră în căldură și zgomot, într-un spațiu înconjurat de tarabe, de comedianți și de gură-cască, de vânzători și de hoți, iar Omar văzu de departe roata unei comedii de bâlci, apoi căluții de ghips, prinși cu lanțuri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai închina o dată, ieșind de-a-ndaratelea. Când băteau clopotele pentru slujba cea mare, de seară, babele ieșeau în prispa bisericii. Sufletul lor, ca hârtia. Coborau copleșite scările, una lângă alta, privind cerul dulce de primăvară. Trăgeau în piept miresmele proaspete și strănutau. - Răcii! zicea baba Tinca. - Trage-n biserică, adăuga și baba Chirița. - Ce-ați zis? întreba Lixandra, care era cam surdă. - Ce să zicem? Trage-n biserică! - Așa e. - Da p-a lui Țuluc o văzurăți? se învenina Aglaia. - O văzurăm
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primăveri cădeau peste Cutarida, de se topea zăpada, luată parcă în lopată, babele, toate pâlc în casa coanei Marghioala a lui Mială. Lipa-lipa, câte una, numai în papuci, cu barișul pus pe ureche, să nu le umfle curentul și să strănute, până la gardul văduvei. - A, coană Marghioalo, acasă ești? În geamurile crăpate, murdare, cu chitul căzut, pline de frunze de mușcate, verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să fie crucificat. Ia stai un pic, Vi. Sophie trase o dușcă zdravănă din cana ei cu cafea. —Scuze, dar iau niște antihistaminice pentru guturai și dacă nu beau cafea tot timpul, mă lasă lată de tot. — Măcar nu-mi strănuți în nas, zise Violet pe un ton resemnat. —Mamă, Vi, ce talie mică ai, spuse Sophie cu invidie. N-o s-o mai aibă mult timp dacă-i tot dă înainte cu biscuiți, remarcă Hugo. Îl mănânc pe ultimul, Vi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
surprinsă de ce i se întâmplă, spusei eu. Nu se prefăcea. Și, la urma urmelor, de ce să ia cine știe ce sau chiar un medicament prescris de doctor cu un minut înainte de începerea repetițiilor? După care mi-am adus aminte de Sophie, care strănuta când a intrat, și m-am gândit la febra fânului, la antihistaminice și la cum se iau chestiile astea în general... Ar fi fost atât de simplu să ia cineva câteva pastile și să le piseze în bucătărie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la capătul Pantelimonului. — Vă duc și p-ormă mă retrag. Se pornește circulația și se descurcă oamenii. Mă privea cu coada ochiului, vesel, bătând un ritm neauzit în roata volanului. De căldură începuseră să-mi curgă lacrimile. Îmi venea să strănut. Mă chinuiam să-mi înghit strănutul. Mi-a văzut grimasele. — Dacă e chestia cu rățuștele, a oftat el, am pungi acolo. Garantate. Tarom, autentice. Ceruite, estetice, nu pătează, nu se sparge, nu curge. Vorba aia: „Randament și discreție la capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l curăț întîi... Îi zâmbi luminos profesorului: Îmi pare bine că i-a revenit apetitul. Nu-ți închipui ce îngrijorată am fost azi-dimineață! Strănuta îngrozitor și n-a acceptat să înghită nimic în afară de un rom fierbinte. Știi, un grog. Când era răcit, colonelul se trata la fel. Adevărul e că toți bărbații seamănă între ei. Șoferul o privea deschis, în față, fără să-și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nou cataclism, s-ar putea să dispărem și noi și să reapară dinozaurii. Nu cred că toate păsările cântă. Unele, probabil, ne înjură. O colibă pe malul unui lac din pădure va fi, în curând, mai prețuită decât un zgârie-nori. Strănutați mai ușor! Balamalele planetei noastre sunt cam șubrede. Marea purificare ne așteaptă în catedrala pădurilor. Zăpada - un element din spectrul iubirii. Zdrențele naturii în care supraviețuim ar putea fi decorul ultimelor generații de humanoizi. Animalele rare sunt ocrotite de legi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe jos. Omul ăsta o să mă bage În spital. Era o dimineață de duminică. Domnul D. se trezi primul, ca de obicei. O rază de soare jucăușă i se plimba pe nas ori de cîte ori vîntul subțire mișca perdeaua. Strănută. Doamna E. mormăi ceva nedeslușit și se Întoarse cu fața la perete. Ziua se anunța frumoasă. Va merge la servici, va mai da o raită prin depozite; trebuie să facă ordine În maldărele acelea de dosare cu circulare și instrucțiuni din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la loc În clasoare, leagă sforile, le cară, cîte un pachet În fiecare mînă, Înapoi la raft. Apoi strînge cîteva hîrtii de ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se șterge pe față. Pe pînza albă rămîn impregnate dîre de murdărie. De sub un raft ies la iveală cîteva colțuri de ziare vechi. Îngenunchează și le scoate cu greu de acolo. CÎnd se ridică asudat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a răsplătit sincer și dezinteresat onoarea sînt caraghios cu fantomele astea cu eroii ăștia de filme proaste Nuți l-a pălmuit pe scenă după lăsarea cortinei juca la Ateneul Popular Într-o piesă despre naționalizare și el a Început să strănute ca un apucat la replica ei cea mai tare au fugit la Canal i-a făcut trei copiii ultima dată era electrician la Lemaître lumina asta albă ireală În jurul meu parcă mă aflu Într-un acvariu și privesc prin pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
umeri, zvâcnind, ca și pieptul uscat. Se înroșise și dunga, tot mai lată spre creștet, a cheliei. Băgase mâinile în buzunarele hainei. Scotea, în pumni, câte o batistă, pe care o ducea, alternativ, cu câte o altă mână, la nas... strănuta ! Femeia nu-și mai putu reține zâmbetul. El reuși să ridice capul, o văzu. Între loviturile tusei și zăpăceala strănutului observase, se pare, zâmbetul și, culmea ! zâmbea și el, vinovat, bâlbâindu-se. — Am o alergie, știți. Cel mai mic... cel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și scotea când o batistă, când alta din buzunare, înfundându-și obrazul în ea, cu pumnii strânși. Dezarticulat de convulsii, rușinat. Femeia văzu, prin fereastră, lumina tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]