881 matches
-
stingea luminările arse până la coadă, făcând ceara ghemotoc în palmă. Babele băteau câte trei cruci mari, pravoslavnice, cădeau în genunchi la icoane, rostind îndelung rugăciuni vechi, știute numai de ele, sărutau podoabele altarului și se trăgeau către naos, în umbra stranelor. Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului, și le măsura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primăvară le dădea o amețeală. Cuvintele rugăciunilor se amestecau, pe baba Tinca o apuca și un somn,de nu se mai ținea. Când credea ea că n-o să mai poată, se ridica bine pe oase, rezemată de lemnul lustruit al stranelor, și mai făcea trei cruci mari până la pământ. Pe ușile larg deschise pătrundea lumina soarelui de afară. În dâra lui strălucitoare se zăreau jocurile firelor de praf și chipurile celor care intrau. Mereu alte buchete umpleau masa încărcată a Mântuitorului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care văzusem figura frumoasă a acelei fiice a pământului, a acelui înger blond, eu îl visam zi și noapte, și mi se părea că atuncea când îngenuncheam la o icoană neagră de lemn din biserica noastră, când dascălul murmura în strana lui rugăciuni într-o limbă veche și mai mult slavă, pe când preotul în altar își înalța slabele sale mâni spre ceruri, mie mi se părea că mohorâta roșie icoană a Maicei Domnului din iconostas lua conture din ce în ce mai albe, fața sa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i s-aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni din curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se abătu și pe la biserică. Acolo era slujbă. După ce dădu un ocol locașului pe afară, găsindu-l interesant, arhitectul își scoase șapca și pătrunse înăuntru. Doru și câțiva tineri țărani, toți cu cizme, ședeau îngenuncheați foarte spectaculos, nu departe de stranele ctitorilor, priviți de femei mai ales cu un interes acut. Preotul, foarte tânăr, cu barbă redusă la un vârf, ca la muschetari, slujea cu ochii tot spre ei, într-un spirit de înțelegere. Ioanide se întoarse repede pe călcâie și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-ar fi ales-o casimbol. . - Vorbe de clacă! Ce-are de-a face Mișcarea cu biserica mea? . - Fondurile de la cine le-ai primit? . G. Călinescu . - De la dumneata, de la guvern, de la cetățeni maturi dincartier, negustori pașnici, care vor să aibă strană în biserică, nimic mai normal. . - Dar Ioanide ce fel de om e? . - Un talent excepțional și un om de ispravă. Nu există înRomînia un arhitect de talia lui care să fi consimțit să ridice gratis o biserică. N-am putut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și un om de caracter care-și respectă întotdeauna cuvântul. Și totuși, are un suflet incomensurabil de larg. PROFESORUL își onorează responsabil activitatea. Aceste fapte pe care le-am consemnat au reușit să mă cucerească. Moșnegi, cetăți ai cărților din strană Din graiul tău culeg învățătură E scrisă parcă-n zâmbetele tale Seninătatea slovei din scriptură. (Octavian Goge “Dăscălița”) Trebuie subliniat pe bună dreptate că cea care a fost învățătoarea Nelia Iftimie, dispunea de o vastă și prodigioasă experiență științifică, didactică
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în Boemia și Moravia, flancat de ODA, FIDESZ-ul unguresc, prezintă această structură care, incompletă în Polonia, se traduce prin confederația liberală a lui Bielecki, cea care a intrat în Uniunea Libertăților pentru a face față comuniștilor. ODS, Obcanska Demokraticka Strana Partidul Civic Democratic regrupează, în urma formării lui în aprilie 1991, majoritarii din Obcansky forum împreună cu conducătorul lor, Vaclav Klaus, ministrul de Finanțe, care întruchipează, în ochii cehilor, voința de a accelera ritmul trecerii la economia de piață. Orientarea partidului este
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și de "pălăria" tradițională: a interzis portul fesului. Trecutul Franței nu este scutit de lupta împotriva simbolurilor prea încărcate de semnificație. În timpul Revoluției franceze, începând cu 1792, este interzis portul veșmintelor ecleziastice, iar autoritățile confiscă orice obiect din bronz (crucifixe, strane, îngeri, diavoli etc.) pentru a le transforma în tunuri. În timpul terorii, cimitirele au fost despuiate de orice simbol religios. Pentru a dovedi că vechiul regim și vechiul timp au fost abolite, calendarul creștin este înlocuit cu calendarul republican, care inaugurează
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
lut care au fost achiziționate din cele șapte centre În spațiul destinat vieții spirituale sunt prezente imagini cu biserici de lemn din județul nostru precum și obiecte de cult și piese de mobilier provenind din diverse biserici. De mare valoare sunt stranele confecționare în anul 1729, provenind de la biserica din Rusăiești Poduri, care au și o inscripție în limba româna cu caractere chirilice, și un covor cu pomul vieții, în culori vegetale, datat 1843, provenit din biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
cazuri emblematice ale secolului XX și alese dintre laici. Este cazul lui Marc Sangnier, cu o credință puternică, și a lui Robert Schuman, despre care Jacques Fauvet spunea că intra în hemiciclul Palatului Bourbon "așa cum un credincios ia loc în strană"5. El își justifica acțiunea prin intermediul creștinismului: "el a arătat, scria Fauvet în Pour l'Europe, că toți oamenii sînt egali prin natura lor, sînt copii ai aceluiași Dumnezeu, apărați de același Cristos, fără deosebire de rasă, de culoare, de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
familiilor acestora; după o pregătire duhovnicească prealabilă, sub îndrumarea preotului, credincioșii pot primi Sf. Taină a Botezului sau a Cununiei și se pot împărtăși cu Sf. Euharistie. Grupul psaltic, condus de d-r. prof. dr. Carmen Dura, asigură răspunsurile la strana bisericii pentru toate slujbele mai sus amintite din cadrul cultului liturgic. Toate acestea se săvârșesc cu evlavie, pentru folosul sufletesc al bolnavilor de aici, spre alinarea suferințelor lor, spre vindecare și mângâiere sufletească. Fiind amplasată în curtea Spitalului Universitar de Psihiatrie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-o din ebraică, direct. Fișa lui bibliografică include versiuni în română din Odele lui Pindar, dar și din Rilke: Scrisori către un tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene..." E confesiunea cuiva definitiv marcat de memoria abisală a comunității. Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril, excedat de proiecte; frecventat de singurătate, dar găsind suport în revelația christică, el se implică în dezbaterile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cosițe Catinci, Marii și Ilinci care dădeau a boci. Ultimele zbateri ale hărmălaiei s-au sfârșit odată cu așezarea elevilor pe băncile lungi de lemn. Liniștea s-a reașternut, continuându-și răsucirea firului pe fusul isonului care mai vibra încă din strană. Nu putea fi auzit, ci doar simțit cu inima și sufletul. În clarobscurul tainic, putea fi descoperită flacăra ultimei liturghii care mai pâlpâia. Liniștea nu ținuse prea mult căci pufnete de râs și șușoteli se strecurau printre învățăceii șăgalnici. La
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
P. doi: Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la mine?! Gh. P. doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie, a strană..., a spovedanie... Gh. P. doi: Poate că da... Gh. P. unu: Păi, atunci, dacă-i vorba de spovedanie, s-o facem cum trebuie... Deci, tu ești păcătosul, da? Bun... Vino, stai colea, cuminte, ascultător și... răspunzător... Eu sînt preotul... și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
P. unu: Degeaba ți-ai pus lavaliera... Gh. P. doi: Părinte, știi ce, mai du-te dracului...! (se deplasează spre masa cu cel două fotolii; scoate din geantă un pachețel) Gh. P. unu: Ce mi-ai adus azi? (în timp ce desființează strana) Lasă-mă să ghicesc... (se concentrează) Va să zică..., suc, saleuri, fursecuri și pîrjoluțe de la Desdemona...! Gh. P. doi: De la Desdemona mai ai ceva..., mai ai o scrisorică... Gh. P. unu: Scrisorică?! Ei, nu spune! Gh. P. doi: Uite-o... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
linia este sentențioasă, șarjată sau energică și grațioasă. De exemplu, poetul Matei Gavril: ""Un copil lovește cerul" conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase". " Actul creației este o dureroasă naștere, ... și cântecul este îngerul coborât în strană, este o rugăciune de taină și cuvinte magice: "Lavola-dolada, lavoladolid./ Sufiexodimero uburumabora/ Alimer, palimer. Abolirovagara./ Lavaladolado, lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră, cântec lin din liră. "". Finalul expunerii este sentențios și lapidar: "Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
profund chinuit/ iar eu sunt acum prea departe, Parc-am fost și-am trăit și am murit/ și mă plimb fără moarte prin moarte.". Actul creației este o dureroasă naștere, asemenea unei mări înjunghiate și cântecul este îngerul coborât în strană, este o rugăciune de taină și cuvinte magice: "Lavola-dolada, lavoladolid./ Sufiexodimero uburumabora/ Alimer, palimer. Abolirovagara./ Lavaladolado, lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră, cântec lin din liră". "Între floare și fruct" (1974) se deschide cu aceeași preocupare pentru actul poetic: "Orișiunde te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a "Teribilului actor", care se desparte de "falsele străluciri", pentru a deveni autentic. Chemarea "Schiorului" spre muntele înzăpezit sugerează și stări emoționale indefinite. De asemenea, rămâne continuatorul vocilor limpezi ale strămoșilor: "Mă trag din neam străvechi, de cântăreți dieci/ În stranele bisericilor ardelene". În ciuda conținutului, care răspunde sau nu imnului ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească "ferestrele înghețate în nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan Alexandru este o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este mama înșurubată în brațele noduroase ale tatălui. Copiii ard și vremea absoarbe în neant generații și generații. Ca și Goga, dar mai ales ca Beniuc, Ioan Alexandru își fixează originea: "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci/ în stranele bisericilor ardelene". Poetul retrăiește amintiri din nopțile de iarnă, apare mama înfășurată în năframă neagră, și cumpăna fântânii, aflată într-un permanent dezechilibru, stare în care unește izvorul cu steaua. Zorii vor surprinde satul și cimitirul într-un moment de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de străveche viță,/ marchiza păienjeniță/ luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la fanar,/ îmi plâng soartă și amar:/ sunt un păcătos morar/ într-un crin lângă eden/ și-al fantasmelor polen/ macin, doamnă, din amor/ pentru-ocnașii din Alcor/ și-n cățuie iau uium/ numai gloria de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gli anni infausti e brevi, / questo d'ignoto amante inno ricevi. (vv. 54-55) Al conte Carlo Pepoli: (...) quando mi fia / ogni beltate o di natură o d'arte, / fatta inanime e muta; ogni alto senso, / ogni tenero affetto, ignoto e strano; / del mio solo conforto allor mendico, / altri studi men dolci, în ch'io riponga / l'ingrato avanzo della ferrea vită / eleggerò. (vv. 133-140) Îl Risorgimento: Nessuno ignoto ed intimo / affetto în voi non brilla: / non chiude una favilla / quel bianco
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
141 În questi ultimi tempi s'è creată volutamente una gran confusione nel campo della poesia; ed io da iniziatore de 'modi nuovi' rischio di passare come epigono d'un'atmosfera che circolava nel desiderio di molti. Quello che è strano, poi, che tutti quelli che copiavano pagine intere dei miei libri passano come imitatori di Ungaretti (...). Non ho avuto nessuno che mi abbia sostenuto criticamente. Tu che lo potevi fare șei stato preso dal lavoro, mă, grazie al cielo, anche
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pelare. Mi associai alle sue parole. Tornammo insieme. În treno non șo quali sospetti gli fossero venuti (îl carattere di Quasimodo lo conosco fino ad un certo punto) lui mi disse: Abbracciami, ed io lo abbracciai. Ricordo questo gesto abbastanza strano a conclusione d'una giornata trascorsa insieme. Abbastanza ridicolo, anche, quest'abbraccio di riconciliazione. Non ce n'erano i motivi. Non c'erano state baruffe. Mă lui era fatto così. Idem, p. XXIII. 162 Numeroși scriitori din generația lui Oreste
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îl canto / Di primavera, né per colli e piagge / Sotto limpido ciel tacită luna / Commoverammi îl cor; quando mi fia / Ogni beltate o di natură o d'arte / Fatta inanime e muta; ogni altro senso, / Ogni tenero affetto, ignoto e strano; / Del mio solo conforto allor mendico, / Altri studi men dolci, în ch'io riponga, / L'ingrato avanzo della ferrea vită / Eleggerò (Al conte Carlo Pepoli) Și când va fi în pieptul meu să-nghețe / Simțirea pe deplin, când nici surâsul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]