KorAP: Find »[drukola/base=stresat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...24 >

588 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

le detensioneze. Deci, ce e? întrebă ea. Avea vocea scăzută și nu foarte aspră, dar după viteza cu care vorbea părea și ea agitată. — Ce e ce? întrebă Leigh, deranjată că era obligată să participe la această conversație. — De ce ești stresată? Pentru cineva care nu se mai ducea la psiholog fiindcă i se părea că trebuie să dezvăluie prea multe lucruri personale, Leigh nu era prea încântată de acest șir de întrebări. Sau de orice fel de întrebări, despre orice, de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580

patului și parcă se uită la mine. Mi se face frică și trag cearceaful peste cap. Dar se face că tot o văd, prin cearceaful ăla, n-am scăpare. Nevastă-ta ce zice? Se trezește din somn, că mă simte stresat, și spune hai, mă, Sandule, culcă-te, dacă n-aș ști că ai pus sculele-n pod aș zice că te-ai Îndrăgostit și fierbi de dor. Gore și Gicu ciocnesc din nou halbele, iar câțiva stropi de bere sar

De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe colegi care nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor, primeam profesorii și îi conduceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

aceste mulțumiri nu ar fi complete fără un cuvânt de recunoștință pentru Nigella Lawson, pe care nu am întâlnit-o niciodată - dar ale cărei cărți ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toate neavenitele într-ale gospodăriei. UNU Vă considerați stresată ? Nu, nu sunt stresată. Sunt... ocupată. Mulți oameni sunt stresați. Așa e lumea de azi. Am o slujbă foarte solicitantă, cariera e foarte importantă pentru mine și îmi place ce fac. OK. Da, e adevărat, uneori mă simt ușor tensionată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fi complete fără un cuvânt de recunoștință pentru Nigella Lawson, pe care nu am întâlnit-o niciodată - dar ale cărei cărți ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toate neavenitele într-ale gospodăriei. UNU Vă considerați stresată ? Nu, nu sunt stresată. Sunt... ocupată. Mulți oameni sunt stresați. Așa e lumea de azi. Am o slujbă foarte solicitantă, cariera e foarte importantă pentru mine și îmi place ce fac. OK. Da, e adevărat, uneori mă simt ușor tensionată. Oarecum presată. Dar, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
că ea o fi având. Dar, pe bune, eu trebuie să mă întorc la birou cel târziu la ora unu. — Ți-am citit cu mare atenție răspunsurile, spune Maya privindu-mă gânditoare, și e limpede că ești o femeie extrem de stresată. Poftim ? Oare ce o fi făcut-o să spună asta ? Am scris clar pe formular că nu sunt extrem de stresată. — Nu-i adevărat, zic aruncându-i un zâmbet relaxat, vezi-cât-de-puțin-stresată sunt. Maya nu pare prea convinsă. — E limpede că ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ți-am citit cu mare atenție răspunsurile, spune Maya privindu-mă gânditoare, și e limpede că ești o femeie extrem de stresată. Poftim ? Oare ce o fi făcut-o să spună asta ? Am scris clar pe formular că nu sunt extrem de stresată. — Nu-i adevărat, zic aruncându-i un zâmbet relaxat, vezi-cât-de-puțin-stresată sunt. Maya nu pare prea convinsă. — E limpede că ai o slujbă foarte solicitantă. — Mă stimulează ritmul foarte solicitant, îi explic. Ceea ce e adevărat. Știu asta despre mine de când... Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
simt că mă sufocă. — Ți-am făcut o cană de ceai, spune, întinzându-mi cana cu un zâmbet artificial. Domnul Geiger și cu mine dorim să te simți cât se poate de binevenită în casa noastră. — A ! Înghit în sec, stresată. Mersi. Doamnă Geiger, trebuie să vă spun ceva. Nu sunt menajeră. Însă, nu știu de ce, sunt incapabilă să rostesc aceste cuvinte. Trish mijește ochii de parcă își regretă deja gestul amabil. — Să nu crezi însă că vei avea parte de acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și ridic receptorul. Se aude, calm, tonul. Inspir adânc, după care formez linia directă cu Arnold. Nu e încă ora nouă, dar sigur e deja la birou. — Biroul lui Arnold Saville, răsună glasul vesel al Larei, secretara lui. — Lara, spun stresată, Samantha sunt. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara pare atât de șocată, că mă crispez toată. O, Doamne ! Ce s-a întâmplat ? Unde ești ? Toată lumea... Se oprește brusc. Nu... sunt în Londra. Pot să vorbesc cu Arnold ? — Sigur, e chiar aici. Glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să mă cunoască. Știu că ar trebui să stau în banca mea, să-mi păstrez demnitatea ; dar pur și simplu nu mă mai pot abține. Nu vrei să mai ai de-a face cu mine, așa-i ? izbucnesc. — Samantha ! spune stresat. Nu te prosti. — Sunt aceeași persoană. Credeam că ești prietenul meu, Guy. Sunt prietenul tău ! Dar nu te poți aștepta să... trebuie să țin cont și de ce spune Charlotte... nici nu avem chiar atâta loc... Uite ce e, sună-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de jenă. Ce poate fi mai suprarealist decât să mă aflu în dormitorul a două persoane, complet străine de mine, și să mi se arate efectiv ce poziție de sex preferă ? Și ca aceștia să nu pară câtuși de puțin stresați... Și o clipă mai târziu am revelația. Firește. Eu fac parte din personal. Eu nu contez. — Și zi, Samantha, totul e în regulă ? Trish își lasă ceașca jos și-mi aruncă o privire curioasă. Știi ce ai de făcut ? Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ageri. Poate că am să ies în curte. Să mă bucur de grădină, de vietățile sălbatice și de roua dimineții. E o idee foarte bună. Doar că problema cu roua dimineții e că te cam udă la picioare. Îmi croiesc stresată drum prin iarba umedă, dorindu-mi să nu-mi fi luat sandalele deschise în față. Sau să-mi fi amânat plimbarea pentru mai târziu. Grădina e mult mai mare decât mi se păruse. Pornesc pe peluză spre un gard viu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ce mi-a spus despre tine. Scoate un tocător imens și greu de lemn. Mi-a spus cum te-ai scos din încurcătură zilele trecute. Ai avut o prezență de spirit de invidiat. — Trebuia să fac ceva. Îi zâmbesc ușor stresată. Și, drept rezultat, ți-au mărit salariul. Minunat. În clipa în care zâmbește, îi apar riduri de laba gâștii în jurul ochilor. Trish Geiger e o femeie tare prostuță. Îmi place de ea, spun, cuprinsă brusc de loialitate. — Și mie. Iris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
telefonul. La ușă e un tip în uniformă, cu un clipboard în mână, și în spatele lui, pe alee, e parcată o dubiță. — Aveți o livrare de la Professional Chef’s Equipment Direct, spune. Unde să pun cutiile ? — A, da, spun ușor stresată. În bucătărie, vă rog. Mersi. Echipament de gătit profesional. Bănuiesc că e pentru mine, marea Bucătăreasă-șefă. Speram să nu ajungă decât abia peste câteva zile. — Ce-i în dubiță, Samantha ? strigă Trish, coborând curioasă scările, în capot și papuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pot fi sigură. Spre groaza mea, o lacrimă începe să mi se prelingă pe obraz, urmată de încă una. E ridicol. Trebuie să-mi vin în fire. — Arată bine, aud glasul relaxat al lui Nathaniel în spatele meu, și mă întorc stresată. Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
toate răspunderile astea ? Îmi arunc brațele în lături, a renunțare. Și să... pleci pur și simplu în lume și să vezi ce se întâmplă ? — Așa ai făcut tu ? mă întreabă, răsucindu-se cu fața spre mine, brusc agresiv. Îl fixez stresată. — Eu... nu despre mine era vorba acum, spun într-un final. Ci despre tine. — Samantha. Expiră și se freacă pe frunte. Știu că nu vrei să vorbești despre trecut. Doar un lucru vreau să-mi spui. Sincer. Simt un mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ai nevoie de liniște absolută când lucrezi. — Am o tonă de materie de recapitulat. Melissa oftează cu un aer obosit și-și trece o mână prin păr. Nu-ți vine să crezi cât am, mătușă Trish. Am fost atât de stresată. — Nici nu știu cum poți să înveți atâta ! Trish îi înconjoară umerii cu brațul și o strânge tare. Zi, ce-ai vrea să faci acum ? Cu toții suntem la dispoziția ta. — Mi-ai putea despacheta lucrurile ? Melissa se întoarce spre mine. Probabil că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nu am făcut nici o greșeală ? Trebuie să știu. Trebuie să știu adevărul. Chiar acum. Apuc telefonul cu mâna tremurândă și formez iar numărul. — Lara, trebuie să vorbesc din nou cu Arnold, zic imediat ce se face legătura. — Samantha... Lara pare destul de stresată. Mi-e teamă că Arnold nu mai vrea să vorbească cu tine. Și mi-a zis să-ți zic să nu-l mai pisezi să te ajute să-ți recapeți slujba. Mă străbate un val de șoc. Asta e ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-mi păstrez calmul. Vreau doar să vorbesc cu el în legătură cu o... problemă. Și, dacă nu vrea să-mi vorbească, am să vin eu la birou. Ești te rog amabilă să-mi fixezi o întâlnire cu el ? — Samantha. Pare și mai stresată decât înainte. Arnold mi-a zis să te informez că... dacă încerci să vii la birou, cei de la pază te vor arunca în stradă. — Mă vor arunca în stradă ? Mă uit la telefon rămasă mută de uimire. — Îmi pare rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pare ? Cu efort, reușesc să revin cu mintea în prezent. — Îhm... Mă uit în jur cu o privire absentă. Da. Drăguț. Oare la ce ar trebui să mă uit ? — Samantha, ești OK ? Nathaniel îmi aruncă o privire curioasă. Pari cam stresată. — Sunt bine. Încerc să zâmbesc. Sunt doar un pic obosită. Deschid ușa ca să cobor și ca să scap de privirea lui. Închid ușa în urma mea, fac câțiva pași în față și mă uit în jur. Ne aflăm într-un soi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și mă afund într-una dintre ele, despre Soluționarea Conflictelor. E prima oară când citesc efectiv o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în mână niște foi pe care scrie ceva și mă fixează stresată. — Jan Martin, șefa personalului care servește la petrecere. Nu ești pe lista mea. Ai mai lucrat pentru noi până acum ? — Sunt nouă, spun, cu voce joasă. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
când citesc efectiv o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în mână niște foi pe care scrie ceva și mă fixează stresată. — Jan Martin, șefa personalului care servește la petrecere. Nu ești pe lista mea. Ai mai lucrat pentru noi până acum ? — Sunt nouă, spun, cu voce joasă. Însă am lucrat pentru Ebury Catering. În Gloucestershire. — N-am auzit de ei. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ușa, pășesc pe holul cu mochetă albastră și răsuflu ușurată. E pustiu. Tot etajul pare destul de mort. Probabil că s-au dus cu toții la petrecere. Undeva la câțiva metri de mine aud pe cineva vorbind la telefon - dar, în timp ce pornesc stresată către biroul lui Arnold, toate birourile pe lângă care trec sunt goale. Toate simțurile mele sunt activate la maxim. Nu m-am simțit atât de conștientă de fiece gest al meu în viața mea. Lucrul cel mai important e să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
tine. Iisuse. — Îmi pare rău. Am o grimasă de vinovăție. Dar... pur și simplu n-am vrut să știi adevărul. — De ce nu ? îi răspunde, și simt în glasul lui că e rănit. De ce, n-ai încredere în mine ? — Nu, zic stresată. Evident că am încredere în tine ! Dacă aș fi fost orice altceva... Mă opresc. Nathaniel, trebuie să înțelegi. Cum aș fi putut să-ți spun când ne-am întâlnit ? Toată lumea știe că urăști avocații. Ai chiar și un anunț la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mână. Acum hai, du-te. Pornesc spre standul cu răcoritoare cu Nathaniel ținându-mă de mână, cu degetele strâns unite. Peste câteva ore va trebui să ne luăm rămas bun. Nu. Nu mă pot gândi la asta. Hilary arată ușor stresată când ajung lângă ea. — Ai declarația ? zice. Te simți pregătită ? — Sunt gata. Scot foaia de hârtie împăturită. Hilary, el e Nathaniel. Privirea lui Hilary îl măsoară fără prea mare interes. — Bună, zice. Așa, Samantha, hai să mai recapitulăm o dată. Citești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]