8,296 matches
-
excesele într-o direcție atrag, ca totdeauna, excese de semn contrar, înfiorarea cultică atrage, ca reacție, vehemențele negatoare. Faptul se întâmplă și în câteva dintre intervențiile la discuția din Dilema, altfel atât de oportună, cum spuneam. Intră apoi în joc, stricându-l, aroganța unor tineri literați, deloc simpatică, deși ar fi putut fi, pentru că trădează o înverșunare întunecată și mai degrabă bătrânească, posacă decât tinerească, senină. Critica lor, dacă poate fi numită astfel, și-l ia drept țintă mai mult pe
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
se afle prea curînd cum stau lucrurile. La fel cum e posibil să înregistrăm defecțiuni spectaculoase. Cînd e vorba de bani foarte mulți, au loc dezvăluiri cînd și de unde te aștepți mai puțin, potrivit principiului că informația costă, încît nu strică să iei bani buni pentru ea din toate direcțiile. În mod normal, SRI-ul ar fi trebuit ca pînă acum să știe și ce e și cine e în spatele acestor scandaluri. Iar dacă acest serviciu nu e în stare să
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
necesară. Așa reacționează și mulți dintre scriitori la ideea de revizuire critică. Gheorghe Grigurcu li se înfățișează ca o apocaliptică femeie de serviciu, care vine cu un măturoi într-o mână și cu o găleată zdrăngănitoare în cealaltă să le strice lor confortul. Exercițiul critic ca polemică Textele pe tema revizuirii au fost scrise în circumstanțe diferite și publicate în reviste diferite. Ele s-au amestecat în conștiința cititorilor cu texte de altă natură semnate de Gheorghe Grigurcu în aproape toate
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
al lui Velasquez intitulat Los borachos, bețivanii... Primele filme, mute, aveam să le văd tot în acest local, transformat mai târziu în cinematograf, cel dintâi lăcaș de cultură al târgului. Din cauza motorului instalat în- tr-o baracă alăturată și care se strica des, filmele țineau câte zece ore, câteodată până în zori, când domnul Tomescu, printre altele și mecanic, apărea plin de ulei de sus până jos și începea să învârtă din nou manivela proaspetei cutii cu iluzii. Pentru mine, copil fiind, urmarea
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
de extremă dreaptă (cu deosebire legionarii) care, nici ei, nu vor opta pentru un guvern de uniune națională. (În paranteză fie spus, pe legionari i-a favorizat politic constant, inclusiv bănește, sperînd că aceștia îi vor recunoaște conducerea: "s-a stricat" cu ei în momentul cînd și-a dat seama că aceștia nu i se vor subordona). Rezultatul alegerilor l-a mulțumit. Nu se putea alcătui nici un guvern Goga, pe care l-a suportat 44 de zile. Și, în 11 februarie
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
adevăruri logice, general admise, pătrunsă de un bun-simț înnăscut, mă împiedica să alunec pe panta satanică, spectaculoasă, a poeziei. Mult mai târziu, pe la începutul anilor șaizeci, în plină degringoladă, aveam să mă conving că în literatură, totuși, prea multă claritate strică, mai ales că și-o revendica și realismul socialist, proletcultismul, în general. Era ca o pavăză, nu numai în contra poeziei vremii, propagandistice, dar și împotriva realismului liric clasic, izvor al atâtor abuzuri. Într-un eseu, apărut prin 1971, intitulat Cearta
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
descrie toate cîte s-au întîmplat. Ținînd cont că această proză (ca și celelalte) a fost scrisă înainte de '89, ar fi foarte greu să nu accentuăm latura subversivă a parabolei. Însă o astfel de interpretare nu ar face decît să strice aerul perfect ficțional pe care știe să-l creeze acest autor. Orice parabolă are un aer subversiv, dar nu știu cît îi ajută dacă o citim exclusiv în această cheie. Camus îi reproșa lui Barthes că a văzut în Ciuma
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
rău". Ce îi tulbură cel mai mult pe oameni, este că acest ceas nu are nimic diabolic. Este o mașinărie perfectă creată de o minte strălucită. Și nu dă greș niciodată. Ultima bătaie prevestește moartea ceasornicarului și, apoi, ceasul se strică. Nimeni nu mai reușește să-l repare și o imensă frustrare domină orașul. Un regizor dorește să facă filmul vieții sale. Filmează la nesfîrșit o călătorie cu mașina pe o șosea perfect dreaptă, într-un peisaj complet tern. Filmul se
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
și acești inimici s-au strîns în timpul modern, cînd România și-a luat un avînt, pentru a denigra tot ce e românesc, pentru a face să se creadă peste tot locul că ce e românesc e depravat și înrăutățit și stricat... Un artist, un poet trebuie să iubească adevărul, frumosul și binele; el nu este și nu trebuie să ia elementele rele din societate și a le prezenta ca tipuri care înfățișează națiunea sa proprie, pe care cu intențiune o ponegrește
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
Dumnezeule, să nu te-apuci să te estetizezi surrealist! Dar este singura poetică în care cred și care mă satisface. Și, după acest dicteu automat, reveniți asupra textului? Firește. Dar pe niște lucruri mărunte. și-atunci sînt foarte atent, ca să stric sau să îmbunătățesc, dar ceea ce se numește estetică, în general, nu mă interesează. Așa se formează poemul și ajungi acolo unde vroiai și... Inserați în poemele dvs. multe nume proprii, cum sînt studenta Leonie, Laura Wierme, Alexiou sau domnișoara Taup
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
începe ploaia, de n-ar începe, să nu mă ude, în sfîrșit. Și, la un moment dat, nu mai era nici un băiat lîngă mine și mă duceam fuga acasă. Și, cînd intram pe ușă, începea o ploaie... Și asta mă strica. îmi arăta că, stai, mă, că tu poți să faci niște drăcovenii. Și de-aici mi-am scris Zenobia. Pe Zenobia ai avut plăcerea s-o cunoști... Cînd ați fost îndrăgostit prima oară? Vă mai aduceți aminte? La patru ani
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
ușor autoironică: "o să-mi iau țoale/ (...) o să-mi iau ceva la întîmplare/ depresiile-s desigur țicnite/ a mea e vicleană și-mbrăcată-n taior" ( Cînd nu mai e nimic). Tulbură prozaismul ostentativ cu imaginația ei privată, deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare/ pielea de portocală" (Abia dacă-l recunoști). "Ioana" este femeia îndrăgostită aici și acum, trăind într-un oraș impregnat de parfumul plimbărilor către Romană, într-o casă care plutește în aerul tristeților ei singure, expuse
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
celui ce-a inspirat înjghebarea unei insolite "Asociații a prietenilor' săi e înrudită, deși în tonuri mai puțin spectaculoase, cu cele ale unor D'Annunzio și Malraux!). Să fie oare prea puțin pentru dl Alexandru George? Păcat că ne-a stricat inocenta construcție din cărți de joc! Dincolo de toate acestea, îl asigurăm însă pe dl Alexandru George de constanta prețuire admirativă ce i-o purtăm, o prețuire ce se prezintă vrîstată de șerpuirile dialectice ale duhului critic pe care, întrupîndu-l d-
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
așadar contravine legii orice contract de închiriere. Că Stelian Duțu, fost PD, fost PNL, actualmente PUR, se comportă ca un satrap local analfabet, asta o știam mai demult. Că prefectul, aflat în teleconferință, nu s-a deranjat să dreagă busuiocul stricat de colegul de coaliție, probabil de teamă că Adrian Năstase îi va simți lipsa pe ecran, asta o presupunem acum. În orice caz, atitudinea aculturală a Constanței, prin reprezentanții săi aleși, i-a amuțit și pe Tavitian și pe saxofonistul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
Marș, expresie folosită la mânie. Vecinii budapestani cred că așa o cheamă pe româncuță și ea va rămâne cu această poreclă până la întoarcerea în România. Norah este foarte cochetă și feminină. Face baie în fiecare zi, se fardează, se parfumează, stricând-o și pe fetiță care va ajunge la rândul ei o cochetă, defectul principal. Fosta amantă a tatălui e o evreică foarte rafinată și inteligentă, nu ca mama adevărată, Iosana, care a rămas o țărancă primitivă. Din partea micuței Nora, afecțiunea
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
o fac după cum îmi convine mie... De aici probabil dezechilibrul dezlănțuit în ziua în care, la Roma, rupeam crengi de leandru cu florile lui roșii parfumate lovind trecătorii peste fețe... Scurte caracterizări de personaje. Mirela = Agripina, acră, codoașă, rea, curvă, strică căsniciile... Angela, un înger fals, prefăcut, greu de înțeles... Biroașu, avocatul bogat care ținea în apartament un ied pe care îl chema Ionel și pe care îl învățase să numere cu behăituri și cu... (text brusc întrerupt - n.n.).
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
ia te uită că ăștia și pe delicatul și plinul de dulceață l-au scos! nu zău ăștia sînt Rumâni groși bădărani de la țară, nu vor să aibă cît de puțină evghenie pă dînși! dar ce văz! (...) Ait! s-a stricat! s-aaa duuus acum și limba!". Muntenismele dintr-o categorie ulterior mai puțin notată în scris conferă textului o impresie de surprinzătoare actualitate; dincolo de arhaism, construcția în care apare cuvîntul evghenie mi se pare aproape de stilul familiar-argotic de azi (tiparul
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
săturate, pentru toate gusturile, pentru toate vârstele și, ceea ce e mai important, filme europene. E drept, cu o floare nu se face primăvară! Dar, o infuzie de astfel și de altfel de cinema într-o mare de filme americane nu strică. Și apoi, e bine să mai vedem, din când în când, cum stăm cu cea de-a șaptea artă pe bătrânul continent, mai ales că statisticile - în special cele referitoare la filmul francez - sunt, în ultima vreme, foarte optimiste. Astfel
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
niște copii. Afacerist însă, și arghirofil, fusese și Arghezi, în definitiv; nu mai spun de Mircea Dinescu, păstrînd proporțiile. Despre Tudor Arghezi se povestesc atîtea... Adaug o scenă văzută cu ochii mei. Mai spusei... Am mai scris, o dată, deși nu strică să repet, spre întărire... Era în mai, prin 1953, de Sfîntul Constantin și Elena, în plin proletcultism. Și auzisem că Arghezi vindea cireșe la el acasă. Le vindea chiar în poarta casei lui cu livadă, din Mărțișor, unde e și
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
mai bengos, care e nashpa de tot și merită aruncat" (am păstrat parțial ortografia originalelor); în unele contexte nici nu se mai poate substitui cu drăcos: "Du-te, măi pecingine, la magazinele alea bengoase și nu mai veni aci să strici vadu'!" (arhiva Cotidianul 2001 - reportaj). Constatăm, în orice caz, o asociere frecventă a adjectivului cu substantivul mașina: "mașinile "bengoase" s-au transformat într-un simbol al virilității" (Evenimentul zilei = EZ 2486, 2000, 1); "Accesul ambulanțelor este împiedicat de mașinile "bengoase
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
la sugestia unui scriitor, care e și personaj, criticii caută în opera acestuia un cod, un "secret", care, mă rog, ar explica totul. Și nu găsesc nimic, deși cel mai tenace dintre ei își consacră și, într-un fel, își strică viața din pricina căutării desenului din covorul literar. Datul cu părerea... altora Tot în 22, dar în partea neliterară, Rodica Palade comentează Conferința Națională a Scriitorilor. Mai bine zis, își dă cu părerea despre ce a fost acolo. Datul cu părerea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
1944. Iar în păstrarea formelor de limbă (în ținuta filologică a textului) a optat, cum se precizează în nota ediției la volumul din anul 2000, mult mai amplă decît cea din 1983, pentru acele forme de limbă (pronunție) care nu strică rima și care i-au fost specifice poetului. Regret mult că editoarea n-a ținut seama de observațiile mele din cronica la volumul din 1983, descoperite prin colaționare cu primul volum al ediției, îngrijită de autor, în 1944. Seriile ediției
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
al României, guvernînd cînd și cum voia). Vaida-Voevod, dintre ardeleni, a fost omul politic cel mai maleabil, știind să repare, la Conferința de pace de la Paris, ceea ce Brătianu, neacceptînd neînțelegător statutul de garantare a dreptului minorităților naționale propus de Conferință, stricase. Ajuns fruntaș, în 1926, al PNȚ și, din noiembrie 1928, ministru și prim-ministru, a fost prea plecat politicii regelui Carol al II-lea, mișcării legionare, lăsîndu-se cucerit de sloganurile naționaliste, creînd, în 1934-1935, formula "numerus clausus" sau "numerus valahicus
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
cereau voturile alegătorilor. N-am remarcat-o, deși au trecut luni bune - mai e puțin și se face anul - de cînd au fost aleși. Primarul general al Capitalei a dat un ordin, să nu mai apară căruțe în București, fiindcă strică fasonul orașului. Nu l-au respectat decît căruțașii care au murit între timp, ceilalți străbat liniștiți Bucureștiul și le dau cu tifla polițiștilor pe care îi invită să le confiște caii, fiindcă n-au cu ce plăti amenzile. Care e
Libertățile murdăriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16443_a_17768]
-
roabă condițiilor lui (...) Așa fiind, ei ne cheamă azi și totdeauna la menirea noastră dintru început, la ascultarea care fericește, la cetățenia paradisului pierdut, la ceea ce am fost făcuți să fim și să voim, la gândul firii noastre celei dintâi, stricate de noi și refăcute de Iisus Hristos, la faptele vieții celei noi <<din apă și din duh>>, la cugetul curat al celui renăscut și mântuit, la destinul nostru dumnezeiesc, la asemănarea cu Dumnezeu 84. Atunci când au fost chemați să conducă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]