460 matches
-
apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează, de pildă, modul cu totul deplorabil În care este imitat de un tânăr argentinian. Iar baronul Doasan reușește să Își atragă oprobriul tuturor după ce iese de câteva ori În public machiat cu stridență sau după ce, cuprins de pasiune și disperare, căptușește cu trandafiri loja unui teatru În semn de iubire pentru tânărul violonist care avea să-l ruineze. Aproximativ În aceiași ani ce preced primul război mondial, „un mic grup de scriitori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G. Călinescu. Acest simț Înnăscut (dar și cultivat) al „justei măsuri” Îl face să observe stridențele, nepotrivirile, defazările exagerate, fie și În felul de a purta un veșmânt, o mustață, un hohțilindru. Giugiuman, giubele și meși tc "Giugiuman, giubele și meși " Nu altfel crede peste mai bine de 20 de ani Radu Ionescu, autorul presupus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de vulgaritate și banalitate, de trivial și mediocru), precum și câteva „accidente biografice”, toate Îl Îndreptățesc pe Adrian Marino să-l situeze pe Macedonski Într-o linie care Îi include pe Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra stridențelor din aceste „accidente”, l-ar putea descrie pe Macedonski drept un individ cu o personalitate tipică „pentru «pozeuri», cabotini și ratați”1. Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
văzut ținând frâiele calului prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă a corpului, folosită abil ca instrument de seducție este vocea: reținută, eventual emfatică, fără modulări patetice, fără stridențe, bâlbâieli, ezitări, fără exaltare. Asemenea măștii, și vocea are o opacitate care ațâță din simplul motiv că nu se lasă interpretată ușor. Nerisipindu-se În vorbărie, dandy-ul Își elaborează o strategie a tăcerii, pe care o exersează trecând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-o spun mai pe șleau, romanul, cu mici derapaje, străbate teritoriul beției extreme, îl depășește, apoi se întoarce la început, închegând un cerc hermeneutic, perceptibil și descifrabil doar cu ajutorul cheii-iubire. Este descrisă într-un mod absolut uman, lipsit de stridențe, mizeria vieții de zi cu zi în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Și mai este povestea unui om care a ales să lupte în felul său... „Atunci făcusem, prea bine știam, primii serioși pași într-o cu totul altă lume. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-uri cu perne de piele, risipite în jurul unei măsuțe lungi cu un sfeșnic de cristal și o scrumieră de argint. Melania Lupu își plimbă ochii discret prin odaie. Se uită la marina uriașă ― mult violet, alb și albastru-cobalt ― de-o stridență agreabilă, acidulată ca un pahar de șampanie foarte sec, apoi la fotografia așezată pe bar lângă un pur sânge englezesc de abanos. O femeie brună, foarte zveltă, cu bucle paj și un obraz mic triunghiular contempla cu atenție concentrată ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Luiza primește o vedere de la mare. 8 Rareș Tiron Mult mai credibilă, pornind de la nivelul experienței de viață a lui Rareș Tiron, este Experiență aparte, cea mai relevantă reușită a volumului, în care analiza psihologică și dramatismul existențial găsesc, fără stridențe, soluția firească. Totodată, autorul pune o problemă emblematică pentru condiția contemporană a adolescenței rebele, minată de energii care nuși mai găsesc mistuirea în idealuri superioare la nivel național și social. În familia N., una exemplară în ochii opiniei publice, de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la chip, refugii poate din fața luminii, din fața stridențelor cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simplă cursă. — Am insistat să se facă totul ca să fiți într-o stare normală. Să arătați normal. Să reacționați normal. Să păreți, chiar să fiți, eventual, dacă e posibil, cât mai ștearsă. Să nu oferiți motive de interes excesiv. Detest stridențele, surprizele. Aș vrea să vă obișnuiți, deci, cu mine. Să nu vă tulbure că nu sunt, probabil, cum v-ați fi așteptat. Încercați să vă obișnuiți. Să putem fi în condiții egale. Să mă puteți urmări și înțelege. — Chiar cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau pedeapsă. O tânguire și o mincinoasă rugăminte, mai curând, la ambele capete ale firului. Poate receptorul nici nu fusese așezat pe furcă ? Nu se auzise nimic, glasul amuțise, de mult. Poate își ascultau doar respirațiile ? Parcă sunase, totuși, ceva. Stridența se pierduse tot așa brusc cum apăruse, pereții sau întunericul înghi țiseră orice sunet. Încet, probabil, cu aceeași înceti neală, mișcase el brațul, să coboare receptorul. Se rotise, apoi, lent, cu fotoliul. Tăcea, aștepta. Apăsase, în sfârșit, butonul lămpii. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din ce e românesc nu-mi e străin!", că din lipsă de senzațional, dezvăluirile WikiLeaks în România au fost asimilate rapid de organismul grav bolnav al vieții noastre publice. I-au preluat tot așa la grămadă, predicatele, unghiurile, abuzurile și stridența. Este normal că temele au fost clasificate, în funcție de interesele emițătorului, prioritățile de publicare au fost făcute după culoarea politică a conținutului. Este clar, că vorbim doar despre documente clasificate „confidențial" și nicidecum despre cele „strict secrete", pe care americanii le
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cercat firea lumii și a trudit 31 îndelung să rămână conform organicului ei. Poetul ține seama și de însușirile lumii, acolo unde locul este nou, prin viețuirea omului acesta devenind realitate omenească, se integrează firesc în cântec nu ca o stridență. Izgonirea realității însă nu o poate primi, precum nu poate primi nici artificializarea limbajului, care este semnul alienării și atrofierii ființei în general. Bine, dar dacă nu aduce nimic nou față de natură atunci ce rost mai are poetul ? Tocmai că
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
trupul"198. Desigur, nu toate cuplurile au fost în stare să ajungă la această simbioză, la armonia perfectă dintre dorință și dragoste, dintre sensibilitatea feminină și impetuozitatea masculină. Dimpotrivă chiar, în timpul acestor jocuri delicate trebuie să se fi produs multe stridențe și disonanțe. Dacă unii dintre tinerii flirteuri, precum Pierre Maillot, găsesc "minunat" jocul acesta, alții, putem fi siguri, au simțit că înnebunesc de durere și frustrare. Niciun bărbat nu m-a onorat cu astfel de confidențe, dar dacă ar fi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de identificare a părinților (pentru cei care nu i au cunoscut), fie prin acceptarea jenantă a apartenenței la o familie umbrită de vicii grave sau evitarea și respingerea părinților; comportament revendicativ concretizat în revendicarea ostilă a unor necesități și drepturi, stridențe comportamentale, izolarea și apariția fenomenului de marginalizare etc.; sindromul de instituționalizare/hospitalism prezent la copil după o perioadă mai îndelungată de timp petrecută într-o instituție de asistență și ocrotire generează o stare de inadaptare la condițiile dificile ale vieții
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
naiv atingând viziunea. Scenele icoanelor sunt compuse cu fantezie, localizarea se face după metoda iconografică specifică perioadei 1830-1900 din Transilvania, dar și cu universul lui specific lui Anton Pann și al lui Miron Radu Paraschivescu cu verbul voluptos a cărui stridență nu supără: "Mult melancoli că-i/ Duduia Marghiolița repede-i/ se înflorează pielița/ când printre genunchi bucălăi/ ce n-au fost văzuți de hăndrălăi/ faldul de mătase rece/ îl vântul mișcă și-l petrece". Culorile dominante sunt negrul, roșul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de orice poezie”: „Barbarii albi - «Les grands barbares blancs» - se înmulțesc pe zi ce trece proporțional cu zămislitorii”5). Din zona moralei, termenul de „barbar” se deplasează spre cea a artei, unde e folosit pentru a sancționa aspectele inestetice, monstruozitățile, stridențele. Format prin redublarea silabei „bar”, el impresionează auzul și se aplică adesea lucrurilor care țin de acest simț. în epoca de dinaintea apariției Plumbului, cît și în cea de după, tot ce „zgîria urechea” - în vorbire, în muzică - era numit „barbar”. Texte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zeci de definiții anilor de „secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună și deșertăciune”.8) „Epoca petrolului, a exportului bănos, a industriilor acumulate (trusturilor - n. m.), a marilor firme și bănci” - va scrie și Tudor Arghezi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să spunem că, pentru Bacovia, muzica (și ideea de muzică) se reducea la muzica de fanfară și la gramofon, iar mai tîrziu, la radio. Din cauza instrumentelor și a condițiilor în care se cînta, ea avea sonorități metalice, de trompete, sau stridențe vocale. Muzică „de noapte”, cîntată tare, în aer liber sau muzică lăutărească amestecată cu zgomotele localurilor de consum. Mai rar muzică de salon, la clavir și vioară. Uverturile, rapsodiile, ariile din opere romantice, valsurile, cîntate de fanfare (sau „harmonii”), aveau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mare obrăznicie!" ( Când se ajunge atât de departe). Cel de-al doilea volum de poezii al Liviei Iacob, Fragmente din războiul urban (Editura Outopos, Iași, 1999), apare după o necesară clarificare a apelor poietice. Discursul liric s-a maturizat vizibil, stridențele senzoriale și îndrăznelile stilistice s-au mai estompat. Tematica rămâne însă aceeași, semn al unei vizibile conștiințe de sine: poeta și-a explorat lucid nu numai limitele, dar și atu-urile. Or, pentru o sensibilitate rafinată, ce-și trăiește atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unde viața/ înseamnă iubire/ în nesfârșitele nopți/ ce vor urma/ în țara de dincolo/ de iubire" (poem din O liniște... Cuvinte). Adesea, însă, rama adesea melancolică a poemului de dragoste sau cunoaștere este voit ruptă, pentru a include în el stridențe sociopolitice sau reflecții cotidiene cu totul epurate de metaforism. Armonia suav erotică, refăcută pe cale anamnetică sau onirică, nostalgia acelui illo tempore în care cuplul devenea ori, și mai bine, era una, trăind într-un climat de fericire perpetuă, nu pot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o spune limpede, însă e de presupus că li se pretind răspunsuri precise, definitive, la atâtea întrebări ce agită lumea noastră, aducându-i parcă noi îndoieli și neliniști. Sunt clipe în viața unui neam când tăcerea impune mai mult decât stridența clamării colective. Trebuie să se facă de aceea o distincție cât mai netă între discursul istoric, menit a stabili adevărul, și discursul puterii, interesat a întreține o notă de echivoc din care să se profite politic. Discursul istoric, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și imagine“. - Noutatea limbajelor poetice se întemeiază pe tehnica sugestiei care generează „bucuria de a ghici încetul cu încetul; a sugera obiectul, iată visul nostru“ (St. Mallarmé). - Inovația prozodică urmărește exprimarea ritmului interior - al reveriilor melodice sau al dizarmoniei și stridenței maladive - printro „dezordine savant orchestrată“ a versului (unități ritmice inegale) cu „opriri multiple și mobile“ (rupturi de ritm), prin „fluidități ascunse“ (J. Moréas) și, mai ales, prin versul liber. - Reprezentanți: Charles Baudelaire (precursor), Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Oscar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Pierderile) De asemenea, sunt frecvente situațiile când de la substantive poetul formează verbe, creații proprii, în cele mai dese cazuri după modelul popular. Astfel, întâlnim: a șănțui - șanț, a se arici - arici, a mozaica - mozaic, a pomăda - pomadă. „Mozaicată-n vesele stridențe, Copilăria mea era în toi.” (Primele iubiri) În alte situații se întâlnesc substantive derivate din verbe : frângere, adjective din substantive sau cuvinte formate prin prefixare: a înfurtuna, a înstela. Labiș folosește adesea sinonimele. Ele apar mai ales pentru evitarea repetării
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cu ajutorul cărora a realizat un tip remarcabil de poezie reprezentativă pentru lirismul unei generații. Ceea ce surprinde cu deosebire în poezia lui Labiș este predilecția sa pentru muzicalitate. El a lăsat poezii care impresionează printr-o căldură și armonie limpede, fără stridențe lingvistice, trunchieri sau licențe poetice, cu un acord perfect, versul bucurându-se de o mare claritate și corectitudine morfologică și sintactică. Labiș folosește un vocabular bogat, cu termeni populari și regionali, alături de neologisme rare sau cotidiene. Folosirea ponderată a elementelor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de literatură. De la pupitrul lui de dispecer, prozatorul reușește să controleze ferm rețeaua de circuite complicate prin care parvin informațiile în cartea sa, împiedicând-o să devină ilizibilă. O ironie bine temperată asigură întregului timbrul tonal potrivit, ferindu-l de stridențe. Stagiul „la ușa domnului Caragiale” se trădează și aici, ca și în proza scurtă, prin profunzimea inciziei în cele mai eteroclite medii sociale. Ca toți optzeciștii de altfel, L. se aventurează pe teren bine înzestrat tehnic, cu un reportofon și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]