2,032 matches
-
altă parte, chiar dacă autorul ar renunța la această precizare, replicile imaginate de el tot ar suna fals, din cauza stilului afectat livresc și a lipsei de bun-gust. Trimiterile la pasărea Phoenix, la Styx, la Cerber sunt pur retorice, de un snobism strident. Referirile la dragoste suferă, la rândul lor, de un declamativism gongoric. Iată un exemplu dintr-o altă piesă, Șaua Dracului, despre un bărbat vârstnic, dar bogat, care vrea să se însoare cu o tânără: „SILVESTRU: Ați uitat însă că pârjolul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mare, / Că Universul nu o poa-te-ncape.“ (Poveste în doi) Ca și în romanțe, realitatea e înfrumusețată facil, pe baza unor rețete din secolul XIX. „Îngeri“, „raze“, „altar“, „stele“ - în asemenea termeni poetizează Beatrice-Silvia Sorescu existența. Este un fard ieftin și strident, care nu îl poate impresiona decât pe un cititor necultivat: „O să lipsesc acum, la nunta ta, / Dar voi trimite-un înger să vegheze, / Ca stelele pe cer să fie treze / În clipa sfântă, când vei spune «da». / O să lipsesc acum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o revoltă a autorului împotriva lumii în care trăiește. Dar sarcasmul său nu duce la nimic, se consumă în sine, ca bolboroseala unui ins mahmur, nemulțumit de agitația celor din jur, amețitoare pentru el. Limbajul folosit de Ioan Voaideș este strident și imprecis: „Omul hrănit produce, voluntar, răcnete, așa-zise, muzicale. / Flămândul își zbiară foamea. Tonul vine dinspre bale. Cândva muncitorul își vedea de șaibă / și toți ceilalți - nefiind ajutoare - trudeau să aibă...“ (De-ale artei) „Sărmana săpătoare n-a înțeles
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe Dora..." Un trecător grăbit se lovește de el după care rostește un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul 184 Rareș Tiron de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și din picioare în toate părțile, încât parcă ziceai că-i proaspăt desprins dintr-o scenă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fenomenului care atinsese, acum vreo douăzeci și cinci de ani, cote aproape globale. Tot mai mulți adolescenți delicați, însă lipsiți de un eșafodaj cultural solid plonjează cu voluptate în lumea bocancilor murdari, a acelor de siguranță și a crestelor vopsite în culori stridente, sperând că sfârșitul tuturor mecanismelor statului le va aduce pacea, fără a realiza că, în fond, moartea societății implică automat moartea lor ca indivizi sau, cel puțin, reducerea lor la stadiul de animale cu o oarecare doză de sensibilitate. Există
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aici, ca în orice artă, desăvârșirea lui Genji devine de neatins. A descifra mesajul pe care cineva îl trimite printr-un cadou sub formă de tămâie și a răspunde prin combinația aromatică potrivită cere mulți ani de practică. O notă stridentă în parfumul ales poate condamna șansele unei prințese de a face o căsătorie de seamă ori pecetlui soarta unui curtezan înfocat. Iată în ce formă se prezintă mesajul trimis de prințesa Asagao lui Genji, într-o zi de primăvară în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bănuiesc, doar metaforic în spatele bărbatului (mergând pe aceeași linie, un alt kanji folosit pentru soție 奥 înseamnă interior, adânc, femeia căsătorită fiind condamnată la întunericul casei) și până la infama ideogramă care reunește trei femei spre a trimite la zgomot, sunet strident 姦. Poate că, dacă ar fi fost doar sensul de zgomot, kanji-ul nu ar fi meritat în nici un caz epitetul atât de indignat pe care i l-am făcut cadou. Iată însă în ce alte combinații intră, de data aceasta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
păgâni" și "idolatri". Mai adăugând la acestea mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin că "mortul, în cuptorul încălzit se scoală-n picioare" că "întinde mâinile, parcă-n semn de milă și-ndurare" că "țipă strident la primul contact cu focul, etc. etc." își poate închipui cititorul inteligent, ce răzvrătire se produce în mintea și simțirea omului incult, care nu are nici pregătire științifică, nici religioasă. Scopul însă al celor ce scriu aceste năzbâtii, deși nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vârâse În partea din spate a cingătorii, lângă pumnalul cel lung - daga - și spadă. Contrar celor mai mulți soldați veterani din vremea aceea, Diego Alatriste nu se dădea În vânt după haine sau podoabe țipătoare, nici măcar viu colorate, Încât singura notă oarecum stridentă a Îmbrăcăminții sale o constituia pana roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
roiesc muștele și bondarii, dar acest lucru nu-l deranja mai mult decât ar fi fost cazul, fiindcă el nu era genul de om care să se lase chinuit de gelozie. Irina nu era, totuși, o femeie obsedată de mondenități stridente și de escapade amoroase cu orice preț, iar el însuși nu era un tip care să despice firul de păr în patru și să nu poată dormi din cauză că ea s-ar fi putut să cocheteze, prin culise, cu vreun coleg
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Trăiește încă în lumea minunată a inocenței. Nu mai știu un alt copil care să se joace atât de frumos. Parcă ar fi un înger venit să ne însenineze nouă viața... Arm îi întinse a doua fotografie. Pe un motoscuter strident colorat trona o adolescentă și mai stridentă. Îmbrăcată cu un pantalon cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu mai știu un alt copil care să se joace atât de frumos. Parcă ar fi un înger venit să ne însenineze nouă viața... Arm îi întinse a doua fotografie. Pe un motoscuter strident colorat trona o adolescentă și mai stridentă. Îmbrăcată cu un pantalon cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm. Dacă mă întrebi la ce îi folosește lanțul, mărturisesc, încă nu am descoperit! spuse ea râzând. Amândouă brațele fetei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu un coșuleț de metal pe cap. Era Prințesa Prințeselor sau Crăiasa Crăieselor, nici ea nu știa ce.... Bine dar Crăița pare a fi foarte băiețoasă ! Da, și colegele ei umblă îmbrăcate ca ea, dar le place să se machieze strident și să încerce rochii din când în când. Deh, femei, glumi Bart. Da, au fost chiar impresionate când le-am învățat cum se pășește pe podium, cum te întorci, cum pozezi... Să vezi cât au muncit exersând ! Nu este rău
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tare în vine, dar după asta ce mai poate să fie?... Uită te și judecă singură, Arm... Ce-o să poți face tu cu un biet om, cu un sărman ologit al destinului ca mine?... Cuvintele îi erau întretăiate de scrâșnetul strident al unor pneuri de automobil care lua curbele cu mare viteză, pe ecranul televizorului uitat deschis. Dădu să întindă brațul ca să închidă, dar telecomanda, așezată neglijent pe marginea mesei, se rostogoli pe dușumele și în clipa următoare o vâlvătaie roșie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Purcărete. Foarte emoționat. Curînd am înțeles de ce. Lîngă noi a sosit Ștefan Iordache. A doua zi începeau repetițiile pentru "Titus Andronicus", la Teatrul Național din Craiova. Stînjeneala, din alte pricini pentru fiecare, s-a spulberat cînd am auzit la megafoane, strident, "m-a făcut mama oltean". Am rîs ca nebunii, iar rîsul acela mi s-a părut că se aude pe toată planeta. M-au invitat, cu o generozitate care mă paralizează și acum, în această noapte a amintirilor, la prima
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
și iarba cu căpșuni?". Aproape că-ți vine să te miri de ce bine sună banalitatea. Frazarea diferă de la un element al naturii la altul, pe ritmuri care izbîndesc, în caricatură, sonoritățile instrumentale visate de Macedonski: ,Pe-acoperișurile roșii, deștepți orchestrele stridente - alarma ftizicelor goarne și tusea tobelor gripate - în ritmul cărora, pe stradă, trec nesfârșite reghimente, ce smulg aplauze compacte și aclamări halucinate." Cele patru anotimpuri nu diferă mult, suferind de-aceeași sufocare călîie, fără urmări. Dedicate, pe rînd, lui Adrian
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
căreia maniera debordantă, „exaltarea“ pot fi trape ale simulacrului. Nu mai puțin circuitul simulare-sinceritate se închide uneori prin aprofundarea primei ipostaze ce poate sugera o a doua natură: „Nimic mai derutant decît ardoarea spunerii, decît suflul «indiscret», pe cît de strident, pe atît de ambiguu, al ascunzișurilor ei. La cei deprinși cu gustul ficțiunii, obișnuiți și să se mintă fabulos, dedublarea, transferul de personalitate nu sunt doar mimate, ci și trăite la mare cotă, autentice“. Nu ne facem iluzia că autoarea
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
Țoiu P. cu figura lui pură, veșnic somnoroasă, de înger iudaic suferind de conjuctivită. Un înger dolofan, cu ochelari, dând din cap mereu, aprobând ceva, sau negând, nu se știe ce... * Cele patru țigănci transilvănene copile de 13-14 ani, îmbrăcate strident, dar frumos colorate, având șolduri mari, cizme de piele de bou și mergând nerușinat crăcănate, râzând între ele, cu gesturi aproape obscene, de femeie bine cunoscătoare, - așa i s-ar fi părut cutăruia, mort după țigănci, râzând crăcănate, genul lui
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
comunism folosește deseori nu doar neologisme calchiate după cuvinte rusești, ci și turnuri de frază importate și chiar o prozodie și intonații specifice „de ședință”, fără raport cu inflexiunile uzuale ale limbii române. Aceste importuri masive devin cu atît mai stridente cu cît un mare număr dintre emitenții de discursuri oficiale au o educație precară, ceea ce îi face cu atît mai vulnerabili față de simplismul prefabricat al limbajului de lemn, își amintește istoricul Zoe Petre. Am încă vie amintirea primei ședințe de
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
-și aproprie din plăcere un text și-l rescrie natural, cum îl simte el însuși, nu cum vrea textul să fie scris. Necazul este că citează de mai multe ori aceleași poezii și doar de aceea diferențele de punctuație devin stridente... Numai două adaosuri mai facem. 1) Când vorbește de ediția princeps din 1883, autorul susține că aceasta a fost îmbogățită succesiv de Titu Maiorescu până în 1911 cu alte 12 poezii, precum: „Din noaptea, Peste vârfuri, De-or trece anii, Te
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
în țara mea, cu ani în urmă, câțiva bodyguarzi (bodyguarzii lui pește), adunați în holul de la intrarea în sală (în loc să stea fiecare la postul său de observație ca să păzească Muzeul Satului), poartă o nesfârșită discuție, zgomotoasă și vulgară. Vocile lor stridente, cuvintele licențioase jignesc memoria țăranilor prigoniți cu ani în urmă. Astfel pătrunde într-un spațiu rezervat aducerii aminte asurzitorul și nerușinatul vacarm al lumii de azi. Mă gândesc cu infinită admirație, îngrijorare și duioșie la oameni ca Ana Blandiana și
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]