686 matches
-
ironiei - care te privește de sus. Până și realismul, realismul cel mai primitiv, e considerat excelent pentru secolul douăzeci. — Zău? am spus eu și mi-am pipăit măseaua cu vârful limbii. În timp ce eu mergeam spre casă, pe străzi de culoarea stridiilor și a cărbunelui, aerul se înfioră deodată, scuturându-și haina ca un câine ud, ca întinderea tulburată a unui lac. M-am oprit - cu toții ne-am oprit - și mi-am ridicat fața spre cer, așa cum un animal sau un sclav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la bucătărie. Nu știu dacă am fost vreodată la volanul acestei afaceri. Dar știu că acum nu sunt. Așa că am privit-o pe Martina în timp ce se uita la Manet: plăceri civilizate și sacramente sărbătorite cu decență, nimic extravagant, nimic supercorect. Stridii la micul dejun, pește mort, mai mort decât un om mort. Femeile îmbrăcate de gală, mândria masculină în uniformă. Grădina ca loc de odihnă și muncă și bujorii în vaza lor. Prietena scriitorului, veghea scriitorului la biroul lui. Lumea banilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pe corpul ei îmi pătrun dea-n alveole și-apoi în sânge, iar sângele-mi cobora în arterele sexului, des chizând acolo supape și umplând țesuturi fierbinți. Mă lipeam de nisip, îl mușcam, aș fi mâncat marea ca pe o stridie uriașă, aș fi ros norii și hotelul din zare. Deveneam tot, din cap până-n picioare, un sex erect, cuprins de febră și nebunie. Ce vârstă să fi avut femeia asta de smântână și aur? I-aș fi dat între cincisprezece
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l cheamă Stridie? Iar Mona dă drumul cristalului, care-i atârnă acum pe piept. — Mi-a spus că o să mă protejeze. Cristalul îi lasă o pată umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l cheamă Stridie? Iar Mona dă drumul cristalului, care-i atârnă acum pe piept. — Mi-a spus că o să mă protejeze. Cristalul îi lasă o pată umedă, mai închisă la culoare, pe bluza portocalie. — A, și, înainte să pleci, zice Helen, fă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
niciodată într-atât încât să-nceapă să gândească. Mona Sabbat își așază coatele pe birou și-și ține sendvișul în mâini, aplecându-se spre radio. Sună telefonul și răspunde, zicând: — Agenția imobiliară Helen Boyle. Întotdeauna casa potrivită... Îmi pare rău, Stridie, zice, ascult emisiunea cu doamna doctor Sara. Ne vedem la ritual, zice. Femeia de la radio o face jigodie pe curva care plânge. Coperta revistei First Class zice: „Pentru o zibelină faci moarte de om“. Și, iute ca un sughiț, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte; simt un miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi mirosul pantalonilor murdari. Și Mona apare lângă noi și zice: — Stridie! Îmi ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă părul din ochi și se uită la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte; simt un miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi mirosul pantalonilor murdari. Și Mona apare lângă noi și zice: — Stridie! Îmi ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă părul din ochi și se uită la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
simt un miros de zahăr ars și de brânză de soia - sau o fi mirosul pantalonilor murdari. Și Mona apare lângă noi și zice: — Stridie! Îmi ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă părul din ochi și se uită la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala, zicând: Stridie, dânsa e doamna Boyle, șefa mea. În legătură cu Stridie, detaliile ar fi următoarele: părul îi e zbârlit și arată ca un pin lovit de trăsnet, blond, cu vârfurile despicate, sculat în toate părțile. Are un corp tânăr, cu membre care par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala, zicând: Stridie, dânsa e doamna Boyle, șefa mea. În legătură cu Stridie, detaliile ar fi următoarele: părul îi e zbârlit și arată ca un pin lovit de trăsnet, blond, cu vârfurile despicate, sculat în toate părțile. Are un corp tânăr, cu membre care par segmentate - musculoase, dar subțiri la încheieturi, la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și arată ca un pin lovit de trăsnet, blond, cu vârfurile despicate, sculat în toate părțile. Are un corp tânăr, cu membre care par segmentate - musculoase, dar subțiri la încheieturi, la genunchi, coate și talie. Helen îi întinde mâna și Stridie o apucă, zicând: — Inel cu peridot... Stă în picioare, gol și tânăr, și ridică mâna lui Helen până în dreptul feței. Stă în picioare, bronzat și musculos, și-și plimbă privirea de la inel, de-a lungul brațului, până îi întâlnește ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
piatră atât de pătimașă i-ar apăsa pe mulți cu puterea ei. Și sărută inelul. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, dar nu trebuie să vă simțiți obligați. Chiar nu trebuie, să știți. Dă din cap spre bucătărie și zice: — Stridie, hai să mă ajuți un pic. Hainele însemnă lipsă de onestitate în cea mai pură formă. Zâmbește cu jumătate de gură, îmi face cu ochiul și zice: — Ce cravată simpatică, tati! Și încep să număr: 1, 2, 3... Când Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o femeie pe nume Clopoțel. Sosește Campanulă. Sună la ușă Sticlete. Pe urmă Oposum. Pe urmă sosește cineva pe nume Linte sau cineva aduce niște linte, nu e foarte clar. Helen mai bea o ofrandă. Mona apare din bucătărie, cu Stridie, dar fără halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
între care se desenează acel V ras. Dintr-o parte, sânii par să se ițească, încercând să atingă lumea cu sfârcurile roz. Din spate, șalele i se despart în două fese tari, și eu continui să număr: 4, 5, 6... Stridie aduce o cutie albă de carton. O femeie pe nume Caprifoi, care poartă doar o basma albă, vorbește despre viețile anterioare. Și Helen zice: — Dar nu vi se pare că reîncarnarea este doar o altă formă de amânare? Când mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen ia încă un pahar de vin de pe consolă, zicând: — Toți ăștia de-aici - le-ai face un bine dacă i-ai omorî. Bea jumătate și-mi dă mie restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog! Și, ținând cutia de mânerul ei de sârmă, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog! Și, ținând cutia de mânerul ei de sârmă, abia prins cu două degete, Stridie zice: — „Fără carne“ înseamnă ceva care nu are carne. Acu’ hai, ciripiți! Care a adus asta? Părul de sub brațul său ridicat e portocaliu deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog! Și, ținând cutia de mânerul ei de sârmă, abia prins cu două degete, Stridie zice: — „Fără carne“ înseamnă ceva care nu are carne. Acu’ hai, ciripiți! Care a adus asta? Părul de sub brațul său ridicat e portocaliu deschis. La fel e și în partea cealaltă, jos. E doar salată de fasole, zic. — Cu? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — „Fără carne“ înseamnă ceva care nu are carne. Acu’ hai, ciripiți! Care a adus asta? Părul de sub brațul său ridicat e portocaliu deschis. La fel e și în partea cealaltă, jos. E doar salată de fasole, zic. — Cu? zice Stridie și scutură cartonul. Cu nimic. În cameră este atâta liniște, că se aude de alături bătălia de la Gettysburg. Din apartamentul de sus se aude un depresiv care cântă la chitară o melodie folk. Un actor țipă, un leu rage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atâta liniște, că se aude de alături bătălia de la Gettysburg. Din apartamentul de sus se aude un depresiv care cântă la chitară o melodie folk. Un actor țipă, un leu rage și din văzduh șuieră bombele. — Cu sos Worcestershire, zice Stridie. Deci anșoa. Deci carne. Deci cruzime și moarte. Ține cutia cu o mână și arată spre ea cu mâna cealaltă, zicând: — Asta merge direct în veceu, acolo unde i-e locul. Și număr: 7, 8... Vrabie le dă tuturor niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În ziarul de azi e un anunț care zice: În atenția posesorilor de veselă din porțelan Dorsett Textul anunțului zice: „Dacă aveți stări de greață sau diaree după ce ați luat masa, vă rugăm să sunați la numărul de mai jos“. Stridie îmi zice: — Coacăză crede că ai omorât-o pe doamna Sara, da’ eu cred că n-ai tu habar de dintr-astea. Mona se întinde ca să așeze o altă ofrandă pe consola șemineului și Helen îi ia paharul din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îmi zice: — Coacăză crede că ai omorât-o pe doamna Sara, da’ eu cred că n-ai tu habar de dintr-astea. Mona se întinde ca să așeze o altă ofrandă pe consola șemineului și Helen îi ia paharul din mână. Stridie îmi zice: — Puterea de viață și de moarte o ai doar atunci când comanzi un burger la McDonald’s. Se înfige în mine și zice: Tu scoți banii tăi jegoși și, altundeva, toporul cade. Și număr în continuare: 9, 10... Vrabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii i se sprijină pe catalogul deschis, acoperind paginile pe jumătate. Lângă mine, în picioare, cu mușchii săltându-i pe grumaz, strângând amândoi pumnii, Stridie zice: — Știi de ce majoritatea supraviețuitorilor Holocaustului sunt vegetarieni? Pentru că ei știu cum e să fii tratat ca un animal. Cu corpul iradiind căldură, zice: — Știai că, pentru producția de ouă, cocoșii sunt malaxați de vii și pulverizați pentru fertilizare? Vrabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
catalog și îmi arată ceva, zicând: — Dacă o să comparați un pic, o să vedeți că noi avem cele mai bune oferte pentru instrumente rituale în segmentul mediu. Următoarea ofrandă pentru Zeiță o beau eu. Și următoarea o dă pe gât Helen. Stridie dă roată camerei. Se întoarce ca să zică: — Știai că porcii nici nu apucă să moară înainte să fie opăriți cu apă la șaizeci de grade? Ofranda asta eu o iau. Vinul are gust de tămâie cu aromă de iasomie. Vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]