3,009 matches
-
treceau sclavele și robii; Ici călugărițe albe ce legate sânt cu funii, Și copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste. Mohamed dormea, ci visuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apucă. - Acești doi, astă pereche de călăi pe noi căzută[-i] Și o ducem [în] spinare! Ce nemernică e țara! Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea, slugilor și strigarea? Toate sânt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne, vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi, odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". - De se-ntîmplă ceva
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Toate sunt mai neputernice decât umbra, toate sunt decât visurile mai înșelătoare; într-o clipeală toate acestea moartea? le apucă. Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea slugilor și strigarea? Toate sânt țărână toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". I [BOIER] De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
flămânzi ca iarna, iară corbi în negre stoluri De asupra-ți se coboare în sălbatece ocoluri, Pentru inima din tine s-or lupta pe oseminte Câte ai făcut tu mie, Lăpușneanu ține minte... (s-aude un țipăt de femeie ) Ce strigări... Goniți muierea!... Se preface cumcă piere Vist[i]erul singur știe ce plătește-acea durere. [BOIER I] O! tiranu-i fără milă [BOIER II] Biata, mînile își frânge, O, cum plânge de se-neacă. LĂPUȘN[EANU] Da! [și] foarte bine plânge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel din urmă spre-a -se uita la tine De-i fi căzut. Ce plan adînc-șiret! Puterea de viață! 2257 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Cea ordine nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O, Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gîndirile-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
C-așa cumu-i nu este, nu poate a fi bine, Că nu poate nedreptul domnească pîn-în fine, {EminescuOpVIII 271} 2254 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând negre și stinse, surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde, Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: Mărire ție, Satan - de trei ori, ai învins! Atuncea mă primește prin îngerii pieirei, Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei, Adânc, demonic - rece. Ți-o jur - astă știință Eu aș striga-o-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
episcopatului. O companie de elveți și de gvardia nobilă mergea înaintea regelui care, ocolit de un strălucit stat-major și de ambasadori străini, încheia șirul acestui bogat cortegiu. Când fiul lui Filip V, regele Spaniei, se arătă în piața cea mare, strigări unanime ale norodului făcură să-i bată nobila-i inimă. Contele de Serrey, pe care numai religia îl oprea de a fi față la augusta țeremonie, rămăsese în ospelul său dinpreună cu fie-sa și cu toată suita ambasadei. Henrietta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să fie lipsit de orice scânteie de geniu! - Admirabil, strigă un bacalaureat. Ce mari gîndiri! Escelentisim! Ce sentențe! Voi să le scriu. Ar fi păcat de posteritate să piarză o iotă din ele. În momentul acesta animalul minunat ridică o strigare de-ți rupea urechile și însoți strigătul cu o sumă de necuviințe, încît toți stătură încremeniți privind unul la altul: - Priviți, priviți, oameni buni și cuminți, zise amăgitorul viclean, priviți și ridicați-vă în vârful picioarelor! Iată ce va să zică a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu toate acestea, studiile sale, depășind orientarea latinistă, reușesc să aducă numeroase date și fapte noi. M. este cel dintâi care, înaintea lui S. Fl. Marian, s-a ocupat pe larg de obiceiurile de înmormântare la români, în studii precum Strigarea zorilor la mort, Petrecerea mortului, Moșii sau Sacrificiul morților. Cu această ocazie publică unul dintre primele texte de zori. S-a ocupat și de colinde, făcând o clasificare a lor (colinda colindătorilor, a plugușorului, a pițărăilor, a colindeților, a junilor
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
urii” - spune poetul, întorcându-se la sursa reacțiilor care, fără să excludă sentimentul de jale, îl depășesc cel puțin printr-o nuanță. Plânsul se împletește cu blestemul, chinul nu mai poate fi răbdat, vrea să se facă știut, rostind „cuvântul strigărilor noastre”, adică al tânguirilor și al protestelor. Amarul, jalea se prefac în mânie, în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
persoanelor în vârstă vor salva o mare parte din complexitatea unui tratament chiar și la pacienții mai puțin dispuși să coopereze cărora acest tip de abordare „directă“ pare să le invadeze „zona de confort“ și mi sunt dispuși să-1 accepte. Strigarea pacienților pe nume ca de altfel și banala, și atât de des uzitata formulă: „Ce mai faceți? Cum vă mai simțiți?“ dă acestuia convingerea că nu este doar un nume în agenda de programări la data și ora cutare, ci
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
312-324; Virginia Șerbănescu, Alice Voinescu în celula de la Jilava, LCF, 2002, 20; Iulia Popovici, Scrisorile lui Alice, RL, 2002, 23; Virginia Șerbănescu, Doamnă Voinescu, am fost colege, CL, 2002, 7; Carmen Mihalache, Dans în fața oglinzii, ATN, 2002, 9; Vasile Igna, Strigarea catalogului, ALA, 2002, 617; Vasile Iancu, Alice Voinescu în exil la Costești, RL, 2002, 44; Alexandru Paleologu, Sfidarea memoriei, Cluj-Napoca, 2002, 234-235; Teodor Vârgolici, Alice Voinescu în perioada surghiunului, ALA, 2003, 637; Firan, Profiluri, II, 337-341. D. G., E. S.
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Mă roade dor de șesuri adânci”. Acum poezia parcurge o adevărată renaștere, în sensul de întoarcere la păgânătate. Senzuale încă din Destin, eroticele devin cu timpul adevărate explozii de patimă, și niciodată în lirica românească de neoavangardă nu au răsunat „strigări” mai „trupești” (nici chiar în placheta astfel intitulată a lui Camil Baltazar) ca în Cântec pentru dezbrăcare, Fericitul gâde sau ca în postuma Plugărie. O fuziune de extaz și senzualitate spiritualizată e poezia din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
adesea de catren. Rostită, de obicei, în tactul muzicii, s. prezintă un ritm specific de emitere, menit să întărească acompaniamentul instrumental. Termenului consacrat îi corespund, în diferite zone etnofolclorice ale țării, numeroase alte denumiri: chiotitură, chiuitură, ciot, descântec, iuitură, horire, strigare, țipătură, țipuritură. În unele zone, cum ar fi Bihorul, Țara Oașului, Bucovina, s. se cântă pe o melodie monotonă, arhaică. Clasificarea se face în funcție de conținutul afectiv, de cadrul ocazional în care este spusă și de funcționalitate. După conținutul afectiv, există
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
publicul, doamnele țipau și leșinau, iar toți se îmbulzeau spre ieșire să scape cât mai repede din clădirea teatrului, care se putea dărâma peste ei. Tot orașul era într-o stare de spaimă fără margini, din toate părțile se auzeau strigări, țipete și vaiete de oameni înspăimântați și de aceea care plângeau ori dărâmarea caselor, ori pierderea vieții unui prieten, rudă sau soț. Zidurile palatului domnesc au crăpat și l-au făcut nelocuibil”. Marele agă Manolache Florescu a raportat domnului că
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Aceleiași imagistici i se subsumează în placheta Reculegeri în nemurirea ta (1925) un discurs poetic eliberat de stângăcii, de unele prețiozități și excese, ceea ce l-a făcut pe E. Lovinescu să-și exprime fără rezerve aprecierea. Odată cu Biblice (1926) și Strigări trupești lângă glezne (1926), din poezia erotică a lui B. dispar elementele diafane. Inflexiunile „blânde” fac loc unei expresivități care se vrea de tip arghezian, ca în Flori de mucigai. Ebreea, Miryam, Ruth, Esthera, Sulamita, Tamar, Noemi sunt câteva dintre
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
B. a desfășurat o impresionantă activitate, ce dăinuie în timp prin reeditări (un exemplu este Vrăjitorul din Oz de F. L. Baum). SCRIERI: Vecernii, Craiova, 1923; Flaute de mătase, Brăila, 1923; Reculegeri în nemurirea ta, București, 1925; Biblice, București, 1926; Strigări trupești lângă glezne, București, 1926; Cina cea de taină, București, 1929; Poeme vechi și noi, București, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, București, 1934; Tărâm transcendent, București, 1939; Magda Isanos, poeta luptătoare, București, [1946]; Scriitor și om, București, 1946; Poeme
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de onoare; în fața acestor coroane emblemă a regatului, împrejurul cărora națiunea strângă-se ca oștenii împrejurul drapelului; în fața acestei mărețe manifestații, pentru care țara întreagă a alergat în capitală spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimilor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sfințit prin proclamarea celor mai importante acte. Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și militare!"1565. După încheierea acestui discurs, regele Carol
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aproape și ar ști c-o înțeleg... Din sărmana noastră vieața, am dura roman întreg... N-o mai caut... Ce să caut? E același cântec vechiu, Setea liniștei eterne care-mi sună în urechi; Dar organele-s sfărmate și-n strigări iregulare Vechiul cântec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. {EminescuOpI 158} P-ici, pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
într-o compunere descrierea, gândurile voastre despre primăvară și cuvintele subiniate în text. 3. Construiți enunțuri despre primăvară și folosiți virgula într-o enumerare, când desparte două sau mai multe propoziții și în situția când desparte cuvântul care aratâ o strigare de restul propoziției. Mâțișorii Otilia Cazimir A ieșit răchita-n drum. Ce-o mai fi și asta, oare, Că-i din cap până-n picioare Numai motocei de scrum?... Cu mlădițele plecate, Stă pe loc și se socoate: S-ar întoarce
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la atac fața palidă de la Cotroceni, sperietoarea cu ochelari numită în acte, Sebastian Lăzăroiu, și în fapt, paratrăsnetul de serviciu al președintelui. Și ce și-a zis băiatul acesta, care dacă-l privești atent crezi că mai are doar o strigare ca să se alăture Sfinției Sale Bartolomeu Anania, Sfinție ce se îndreaptă cu pas cutezător și ferm spre cele veșnice? S-a gândit el, să schimbe urgent pinul și să deschidă fereastra, fiindcă prea se simțea sărmanul ca musca între geamuri în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai eu am rămas răgușită Între cruce și răscruce Aburind fereastra de popas Aceste semne luate din aluatul celest Vor da rotundă formă de iubire pâinii Iar din aripile migratoare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]