1,498 matches
-
Eliade și publicată pentru prima oară în anul 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București. Nuvela este inspirată din folclorul românesc și marchează o orientare a literaturii lui Mircea Eliade în direcția fantasticului. Subiectul acestei nuvele îl constituie izgonirea unui strigoi ce bântuia un conac din Câmpia Dunării. O tânără femeie ce fusese ucisă în timpul Răscoalei de la 1907 și se preschimbase în strigoi își exercită apucăturile vampirice asupra locuitorilor din zona învecinată. Ea încearcă o reîntoarcere în lumea oamenilor prin intermediul dragostei
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
marchează o orientare a literaturii lui Mircea Eliade în direcția fantasticului. Subiectul acestei nuvele îl constituie izgonirea unui strigoi ce bântuia un conac din Câmpia Dunării. O tânără femeie ce fusese ucisă în timpul Răscoalei de la 1907 și se preschimbase în strigoi își exercită apucăturile vampirice asupra locuitorilor din zona învecinată. Ea încearcă o reîntoarcere în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, transformându-se din nou în femeie, dar vraja malefică este ruptă de un tânăr. Nuvela „Domnișoara Christina” a stat la baza a
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
pe țărani la conac sub pretextul de a le împărți averea, îndemnându-i să o siluiască, iar vechilul a împușcat-o din gelozie. Trupul femeii nu a mai fost găsit, iar oamenii susțineau că ea s-ar fi transformat în strigoi. Portretul în mărime naturală al domnișoarei Christina, pictat de Mirea, îi fascinează pe musafiri, iar Egor își exprimă dorința de a repicta tabloul în stilul său propriu. Într-una din nopți, domnișoara Christina pătrunde în visul lui Egor și își
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
o urmăresc pe Simina, fiind martorii plecării Christinei cu o trăsură fantomă. Țăranii din sat se adună la locul incendiului, iar Egor îi îndeamnă să-l însoțească în conac, unde distruge portretul domnișoarei Christina, apoi îndeplinește ritualul tradițional al uciderii strigoiului, străpungându-i inima cu un drug de fier. Uciderea definitivă a Christinei cauzează moartea Sandei și a Siminei, în timp ce doamna Moscu se prăbușește definitiv în nebunie. Egor privește conacul ce arde și începe să fie chinuit de blestemul nostalgiei și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
această obsesie: „După atâția ani de „literatură realistă”, mă simțeam din nou atras către fantastic. Mă obseda o poveste al cărei personaj principal era o tânără moartă cu treizeci de ani în urmă. Aparent, ar fi fost vorba de un „strigoi” — dar nu voiam să reiau nici tema folclorică, atât de populară la noi și la vecinii noștri, nici motivul romantic al strigoiului (gen Lenore). În fond, nu mă simțeam atras de acest aspect al problemei. Dar mă fascina drama tristă
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
principal era o tânără moartă cu treizeci de ani în urmă. Aparent, ar fi fost vorba de un „strigoi” — dar nu voiam să reiau nici tema folclorică, atât de populară la noi și la vecinii noștri, nici motivul romantic al strigoiului (gen Lenore). În fond, nu mă simțeam atras de acest aspect al problemei. Dar mă fascina drama tristă și fără ieșire a mortului tânăr care nu se poate desprinde de pământ, care se încăpățânează să creadă în posibilitatea comunicațiilor concrete
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
aliatele ei: doamna Moscu, Simina, fetița posedată, vizitiul etc.). Personajul Sanda nu poate fi inclus într-o singură tabără, ci aparține alternativ ambelor tabere. În mod obișnuit, viii și morții rămân în lumi diferite, care nu comunică între ele. Apariția strigoiului cu statut dual tulbură echilibrul între cele două lumi, anulând frontiera ce separă lumea viilor de lumea morților. Prezența domnișoarei Christina în lumea viilor este reală, atestată de dovezi indubitabile (parfumul de violete, o mănușă pierdută ce se transformă în
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
cu sângele animalelor de la conac și din sat; irupțiile fantasticului în viața cotidiană sunt deci malefice. Trecerea între cele două lumi se face cu o caleașcă veche condusă de un vizitiu fantomatic, simbol al luntrii lui Charon. Uciderea ritualică a strigoiului restabilește ordinea firească a lucrurilor, redând trupul Christinei lumii morților, căreia acesta trebuia de mult să-i aparțină, iar focul simbolic din final șterge urmele conflictului. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
îndrăgostit de o împărăteasă moartă și de povestirea profesorului Nazarie despre moartea misterioasă a Christinei. Personajul pătrunde în visul lui Egor, dizolvând lumea onirică prin prezența ei și transformând-o prin propriile sale puteri supranaturale. Christina își refuză existența de strigoi și încearcă să revină în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, unind între ele cele două lumi: "„Nu te speria, dragostea mea, șopti atunci Christina. Nu-ți voi face nimic. Ție nu-ți voi face nimic. Pe tine te voi iubi, numai
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
păr!... Ia-o, păstreaz-o!”". Uciderea Christinei nu anulează însă blestemul, ci îl amplifică. Vraja este ruptă, iar Moartea irupe cu violență în spațiul înconjurător. Victoria eroului pare a fi o victorie à la Pirus. Egor este muritorul care a învins strigoiul, dar și-a pierdut propria șansă de a-și depăși condiția umană și de a pătrunde în Absolut. „Domnișoara Christina” este o nuvelă cu un filon fantastic îndepărtat extras din folclorul românesc și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
șansă de a-și depăși condiția umană și de a pătrunde în Absolut. „Domnișoara Christina” este o nuvelă cu un filon fantastic îndepărtat extras din folclorul românesc și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este o notă romantică comună atât nuvelei lui Eliade, cât și în textelor eminesciene citate mai sus. „Domnișoara Christina” reia tema dragostei imposibile a
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
și nu dezechilibrează ființa. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Nuvela „Domnișoara Christina” este singulară în ansamblul operei lui Mircea Eliade, având o oarecare nuanță demonică (strigoi, fetițe posedate, tineri care trăiesc neputincioși sentimentul morții) introdusă probabil sub presiunea subiectului referitor la contactul posibil între strigoi și oamenii vii. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
că exprimă o spiritualitate românească. Nuvela „Domnișoara Christina” este singulară în ansamblul operei lui Mircea Eliade, având o oarecare nuanță demonică (strigoi, fetițe posedate, tineri care trăiesc neputincioși sentimentul morții) introdusă probabil sub presiunea subiectului referitor la contactul posibil între strigoi și oamenii vii. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o dexteritate însușită din lecturile englezești”, în timp ce eseistul Ioan Petru Culianu afirma că narațiunea lui Eliade face apel la toate
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui relele celor vii. i sunt niște creaturi „mitologice” ale poporului dac adoptate ulterior de catre poporul român. Dacii considerau strigoii reprezentarea răului, spiritele celor adormiți ale căror fapte nu au fost demne de intrarea în „Împarația lui Zamolxis”, dar aceste date fiind transmise doar pe cale orală, legenda și-a pierdut conținutul inițial. Ulterior poporul român i-a transformat în niște
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
oameni sub influența alcoolului, oameni cu probleme psihice, etc.) Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul "strega", ce înseamnă "vrăjitoare". În folclor apar multe referințe la aceste entități, prin poveștile cu strigoi. Tudor Pamfile ("Mitologie românească") îi definește astfel: "Strigoiul", "strâgoiul" (fem. "strigoaica"), "moroiul" (denumire folosită mai ales în Ardeal și în părțile apusene ale Munteniei, precum și în Oltenia), "vidmă" (Bucovina), "vârcolacul" sau "Cel-rău", mai este numit de către meglenoromâni și "vampir." Strigoiul
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
etc.) Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul "strega", ce înseamnă "vrăjitoare". În folclor apar multe referințe la aceste entități, prin poveștile cu strigoi. Tudor Pamfile ("Mitologie românească") îi definește astfel: "Strigoiul", "strâgoiul" (fem. "strigoaica"), "moroiul" (denumire folosită mai ales în Ardeal și în părțile apusene ale Munteniei, precum și în Oltenia), "vidmă" (Bucovina), "vârcolacul" sau "Cel-rău", mai este numit de către meglenoromâni și "vampir." Strigoiul se naște ca orice copil, dar are, în
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
strigoi. Tudor Pamfile ("Mitologie românească") îi definește astfel: "Strigoiul", "strâgoiul" (fem. "strigoaica"), "moroiul" (denumire folosită mai ales în Ardeal și în părțile apusene ale Munteniei, precum și în Oltenia), "vidmă" (Bucovina), "vârcolacul" sau "Cel-rău", mai este numit de către meglenoromâni și "vampir." Strigoiul se naște ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o "chitie", "perdea" pe cap , o "cămașă" pe corp sau o "căciuliță" pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu "bale diavolești" sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine și-i pune pe cap o "chitie roșie", precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage și o înghite, transformându-se. Se zice că strigoiul este chel în creștetul capului. El nu mănâncă usturoi și ceapă, se ferește de
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
pe cap o "chitie roșie", precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage și o înghite, transformându-se. Se zice că strigoiul este chel în creștetul capului. El nu mănâncă usturoi și ceapă, se ferește de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Șira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr. Dacă într-un sat este
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
bolnavii care în timpul convalescenței rămân nesupravegheați și trece peste ei o pisică sau morții nepăziți peste care au trecut pisici, câini, șoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă. Exista strigoi vii și strigoi morți. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau își părăsesc trupul și încep să danseze sau să facă tot felul de răutăți. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei (30 noiembrie). Strigoii iau laptele de la
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
convalescenței rămân nesupravegheați și trece peste ei o pisică sau morții nepăziți peste care au trecut pisici, câini, șoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă. Exista strigoi vii și strigoi morți. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau își părăsesc trupul și încep să danseze sau să facă tot felul de răutăți. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei (30 noiembrie). Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
ei o pisică sau morții nepăziți peste care au trecut pisici, câini, șoareci, găini sau orice altă pasăre. De aici provine datina de a păzi mortul când este în casă. Exista strigoi vii și strigoi morți. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau își părăsesc trupul și încep să danseze sau să facă tot felul de răutăți. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei (30 noiembrie). Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
în casă. Exista strigoi vii și strigoi morți. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau își părăsesc trupul și încep să danseze sau să facă tot felul de răutăți. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei (30 noiembrie). Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină și aduc moartea printre oameni și printre vite. De Sfântul Gheorghe (23 aprilie) flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar și
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
și printre vite. De Sfântul Gheorghe (23 aprilie) flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar și pentru a nu se transforma în aceste făpturi. Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi și i se citește rânduiala de către preoți și i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înțeapă cu un cui sau un cuțit, pentru a rămâne legat de sicriu și a nu putea
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]