682 matches
-
de ani. „Înăuntrul acelui muzeu nu se găsește doar istoria Irakului“, proclamase profesorul său, „ci istoria întregii omeniri“. Acum nu părea cu mult mai impozant decât o piață unde cumpărătorii se păruiau pentru zarzavaturi. Doar că acestea nu erau roșii strivite sau ardei înnegriți, ci opere de artă și unelte care supraviețuiseră de la începuturile civilizației. Salam auzi voci furioase: doi șefi de bandă se certau. Unul îl pălmui pe celălalt, așa că se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici nu poate fi vorba despre Cartierul Francez. Psihicul meu s-ar face fărâmițe în atmosfera aceea. În plus, acolo, străzile sunt foarte înguste și periculoase. Aș putea fi ușor trântit de o mașină sau izbit de o clădire și strivit. Fă cum vrei, grăsanule. Aceasta este ultima șansă pe care o ai. Cicatricea domnului Clyde începu să se albească din nou. — Chiar așa? Bine! Vezi să nu te apuce altă criză. S-ar putea să luneci în cazanul cu cremvurști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dinții. Parcă de ciudă că a ezitat atât. Sau poate ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se vedeau acum aproape la tot pasul țigări strivite, fumate doar pe jumătate. „Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din senin. Dar ce, parcă pot?” Nu l-am mai întrebat de ce-l deranja în acest caz fumul țigărilor mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
profil, ieșind prietenos la iveală din oceanul de acoperișuri, frivol ca Într-un tablou de Dufy. Era deasupra mea, Îmi cădea În spate. Îi ghiceam vârful, dar mă mișcam mai Întâi În jurul lui și apoi Înăuntrul arcelor de la baza lui. strivit Între un picior și altul, Îi măsuram cu privirea gleznele, pântecul, părțile rușinoase, Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am trăit toate umilințele posibile acolo. ― Nu vorbi așa, Galilei. Nu cunoști rugul. ― Unul dintre inchizitori se uita tot timpul la mâinile mele. Din toată ființa mea nu-l interesau, parcă, decât degetele. ― Se întreba, poate, cum ar fi arătat strivite. ― Mi-au trecut prin minte multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai groase. Ne-am apropiat și l-am întâlnit acolo, împreună cu alți longobarzi, pe Rachti, tras la față, ca și cum ar fi fost bolnav. Ne-a arătat un amănunt care trecuse neobservat: chiar sub ciotul destrămat al crăcii era un șarpe strivit și, puțin mai încolo, un cuib răsturnat cu două păsărele moarte. - O mare nenorocire o să se abată asupra unei familii longobarde de vază. Doi dintre fiii ei vor muri, și familia voastră va fi martoră, a prorocit Rachti. Longobarzii credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru el. Christiane i-o sugea și Îl Îngrijea când era bolnav; Christiane era importantă. În același moment, știu că nu-și va mai revedea fiul niciodată. Patrice, fiul Christianei, lăsase apartamentul Într-un hal fără hal: bucăți de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars pe alocuri. Ea șovăi un moment, vru să se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era un oraș murdar, anost și periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ar trebui făcut. Ar trebui bătuți de-a dreptul. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. BĂRBATUL CU BASTON (Agitându-și bastonul prin aer): Bateți până nu mai rămâne nimic din ei. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. Bătuți măr. BĂRBATUL CU BASTON: Striviți ca viermii. Asta ar merita, striviți ca viermii și lăsați în praf ca viermii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Să putrezească fără groapă! BĂRBATUL CU BASTON (Trist.): Da, numai că mai întâi trebuie să-i prinzi. E întotdeauna mai greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de-a dreptul. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. BĂRBATUL CU BASTON (Agitându-și bastonul prin aer): Bateți până nu mai rămâne nimic din ei. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. Bătuți măr. BĂRBATUL CU BASTON: Striviți ca viermii. Asta ar merita, striviți ca viermii și lăsați în praf ca viermii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Să putrezească fără groapă! BĂRBATUL CU BASTON (Trist.): Da, numai că mai întâi trebuie să-i prinzi. E întotdeauna mai greu să-i prinzi decât să-i bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
le știau pe toate. ARTUR ( Ia sticla și bea; își vor da sticla unul altuia.): Ce-a fost a fost! GARDIANUL: Asta e viața... (Amândoi, unul lângă altul, jigăriți și triști; replici plictisite.) ARTUR: Nu trebuie, totuși, să ne lăsăm striviți... GARDIANUL: Păi, nu? ARTUR: Trebuie să facem față... GARDIANUL: Cum să facem față? Eu am făcut trei copii care tușesc, tușesc... ARTUR: Toți? GARDIANUL: Toți. ARTUR: Astea nu sunt vremuri să ai copii. GARDIANUL: Ah, dacă ați ști cât m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sfârșit... Important e că unul dintre noi s-a dus după vârf. Ei? Ce credeți ca s-a-ntâmplat cu vârful? MAJORDOMUL (Iluminat, în culmea extazului, către VIZITATOR.): Ei? Vă dați seama? GRUBI și BRUNO ( Într-un glas.): Ei? VIZITATORUL (Strivit.): Ei?! GRUBI (Dezumflat.): Nu pricepe! BRUNO: Stai! Stai s-o luăm de la cap. (Începe reconstituirea.) Eu stăteam așa. (Se așază.) Tu erai după vârf. Du-te după vârf! (GRUBI se îndepărtează.) Eu lucram mai departe aici. Se apucă de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
N-are cum să ți se facă rău de la scursorile tale. PARASCHIV: Nu beau. Am băut destul. Nu mai pot să beau. MACABEUS: Niciodată nu poți să spui c-ai băut destul. Trebuie să-l bei și pe ăsta. PARASCHIV (Strivit.): Eu n-am băut niciodată... Nu-mi place să beau... Am vărsat toate sticlele... MACABEUS: Deci nu le-ai băut, le-ai vărsat... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Te trezeai în fiecare noapte și vărsai câte o sticlă. PARASCHIV: Le vărsăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
promis! CASIERUL (Speriat.): N-am promis nimic! Ce-ți pasă ție? HAMALUL: Îmi pasă! îmi pasă foarte mult! (Către CĂLĂTOR.) Vedeți? N-are curaj să vă dea biletul... E un mincinos. Ne-a mințit pe toți! Pe toți! CASIERUL (Din ce în ce mai strivit.): Nu pot să dau... știți... biletele... nu pot fi date oricui... oricum... Degeaba... Înțelegeți? Sunt un om plictisit, sunt un om distrus, da... Nu pot să vă mint... Nu pot să-mi bat joc de călătorii prin ploaie... Înțelegeți? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știu. Ascultă, hamal nenorocit, n-o să vă meargă! Am să plec de aici, am să plec! Mă duc! Gata! Mai bine mor pe câmp decât să vă ascult minciunile și să vă văd pe voi... cum vă pândiți... (Tot mai strivit, se lasă în genunchi, plânge.) cum stați pe după uși... cu bocancii murdari... și vă râdeți, da... vă râdeți de paharul meu de apă... și de ploaie... Ați râs de mine, ați râs... HAMALUL: Nu, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați hohotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tata, mai am timp să-mi fac valizele? ȘEFUL GĂRII (E transfigurat, e alt personaj.): Nu știu. Nu știu nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știți că e ultimul tren? Ce fel de tren poate să fie ultimul tren? ȘEFUL GĂRII (Strivit.): Nu știu, nu știu nimic. Știam că trebuie să vină, într-o zi, dar nu știu nimic mai mult... CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Înseamnă că noi... că și noi... Că s-a cam terminat... ȘEFUL GĂRII (La fel, incert.): S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea drept în ochi. Sări de pe creangă și merse în întâmpinarea lui. Se opri dinaintea lui și yubani își întinse brațul, desfăcând palma, în care apăru un fluture galben, strivit și cu aripile frânte. — Îți place? Cu cel mai adânc respect, luă nefolositorul cadavru și dădu de mai multe ori din cap, afirmativ: — Îmi place. Apoi, scotoci în singurul buzunar al pantalonului, scoase o gută de vreo doi metri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu era decât un punct în depărtare pe mijlocul șoselei lungi. Se așeză la umbră, sub un șopron făcut din lemn și prelate. Era o ladă cu bere și destupă una, deși era caldă. Bău încet, privind copacii distruși, plantele strivite, hățișurile călcate în picioare și pământul devenit o mocirlă din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu, pământ amazonian, spălat de mii de ani de ploi neîntrerupte. Pământ sărac, prea cald, puțin populat de toată acea faună măruntă care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scăpare, iar restul sunt povești ! — Atenție la fluture ! bubui o voce În spatele meu. Am văzut atunci că fluturele Îmi intrase pe sub piele și Înainta În sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el : angalok-ul. El fusese cel care strivise fluturele. Stătea la intrarea În iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok‑ul. Trebuie să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
scăpare, iar restul sunt povești ! — Atenție la fluture ! bubui o voce în spatele meu. Am văzut atunci că fluturele îmi intrase pe sub piele și înainta în sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el : angalok-ul. El fusese cel care strivise fluturele. Stătea la intrarea în iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok-ul. Trebuie să pleci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trăiască și negustorul și să se bucuredracii, he, he, he! Ei, păi ce să te mai întreb? Fasole mănânci, acritură în zilele de post? Anul ăsta nu mi-a ieșit varza, s-a făcut toată neagră și băloasă ca melcul strivit. Popa Țuică puse repede mâna în capul Aurichii și începu să cânte din adâncul plămânilor lui: -Domnul și Dumnezeul nostru Isus Cristos: cu darul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, Aurelio, și să-ți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căruțașii. Îi dă inima brînciî Au trecut bariera orașului într-o goană sălbatică. Urcușul era ușor. Drumul îngust și întortocheat printre viile negre i s-a părut nesfârșit lui Stere. Oamenii -lau primit bucuroși. Mirosea a must și a strugure strivit cu picioarele. Între români lipsea Voica. A întrebat. Lumea a râs cu înțeles. O muiere a îndrăznit: - A găsit și ea unul tânăr, ce să te-aștepte pe tălică? O s-o ducă la Cepari, la părinți. Parcă se făcuse frig
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în granițele doctrinei oficiale, cu insistență asupra independenței economice a femeilor ca soluție emancipatoare și cu atitudine critică față de dubla zi de muncăxe "„dublazidemuncă", dar, cel puțin în cazul României, o astfel de gândire nu a putut avea influență publică, strivită fiind, ca și alte „devieri”, de către propaganda naționalist comunistă. Sensurile politicii au fost denaturate, astfel încât probleme politice au fost socotite nu cele pe care le aveau cetățenii, ci cele pe care le trasa partidul. Într-un astfel de context, ceea ce
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
fost petale pisate de flori de primăvară. Povestea începea cu propoziții lungi, leneșe, care, după două-trei pagini, începură să se legene. Literele se alungeau, începuturile încolțeau, crescând neînchipuit, ca niște tulpini firave, apoi cât niște trunchiuri, cu scoarța încrustată. Florile strivite erau ale unui cais ori ale unui migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui, fuseseră o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite, acolo unde găvanele nu erau de-a dreptul scobite, mâini ale căror unghii zgâriau tencuielile, gemând în locul buzelor strivite, umeri îngustați, coaste străpungând, ca niște arcuri de oțel, pielea subțiată a piepturilor costelive. Li se auzea murmurul, fără a se înțelege ce anume spuneau. O apă curgătoare, un ritm anume al lanțurilor care legau gleznele una de alta, ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deschide profesionist, printr-o tehnică avansată a spargerii. În cel de-al doilea caz, ești singur cu tine și faci operație pe cord deschis convins fiind că Dumnezeu se uită la cum decurge operația. A trăi înseamnă să poți supraviețui strivit între două imagini despre tine: a ta și a celorlalți. luni, 24 iunie Telefon cu Monica și Virgil. Monica îmi povestește foarte mândră cum au fost astăzi amândoi la stomatolog, având fiecare în dotare câte un baston impozant. Doctorul i-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]