6,018 matches
-
începe așa: Un soneto me manda hacer Violante; que en mi vida me he visto en tal aprieto...31 Când voi termina acest epilog, în funcție de ceea ce îmi vor răspunde, îi voi pune la sfârșit al treilea vers din a doua strofă de trei a sonetului. De asemenea să ne amintim, de ce nu? acea drăgălașă povestire pe care, în "Prolog către cititor" din a doua parte a operei nemuritoare, ne-o povestește unicul și marele umorist al literaturii noastre, povestirea nebunului acela
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sunt nebun. Dacă nu am ieșit din casă - n-am ajuns la CURVA de doamna Geta - asta nu înseamnă că am avut o revelație și voi începe să pictez sau să scriu poezii. Odată am încercat. Am și scris câteva strofe, dar căcăcioasa aia pistruiată a râs și a mototolit hârtia. I-o pusesem în bancă. Și pe ea a luat-o apa. Îi plăcea să meargă la pod, să se rezeme cu coatele de balustradă și să privească râul. La
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Champs Elysées... I se lipise de suflet și Podul Mirabeau, monument istoric. Motivul atracției nu erau "decorurile", care nu lipseau nici aici, ci cunoscutul poem al lui Apollinaire, "Podul Mirabeau", din care recită dus pe gânduri, cuprins de melancolie, ultima strofă: "Curg zilele spre alt destin Nici timpul nu se-ntornă-acum Iubirile nu mai revin Sub podul Mirabeau Sena unduie lin"! Uneori, după "poduri", trecea pe la Tour Eiffel, să se cufunde în vârtejul multicolor, sonor și pestriț al miilor de gură-cască. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
citim o "mențiune" asemănătoare, care înlătură orice ipoteză privind paternitatea lui Eminescu asupra acestui Imn religios comunicat de editori care au ținut să fie anonimi în ambele publicații și care, din prudență sau din considerent de spațiu tipăresc doar trei strofe din cinci câte are poezia lui Alecsandri. "Scrie Imn lui Ștefan cel Mare, la cererea Comitetului pentru organizarea serbării de la Putna, comitet din care făcea parte Eminescu și Slavici". Iar în ediția bibliofilă Vasile Alecsandri, Poezii, Editura Minerva, București, 1974
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
figurează astfel indicațiile, pentru a atrage mai mulți cititori: "Balada p..dei. Poezia lui George Topârceanu, contraindicată celor slabi de înger". Urmează textul, imposibil de reprodus aici: un moto de patru versuri, un prolog de 16 versuri, plus alte trei strofe, referitoare la trei tipuri, trei vârste, trei atracții diferite după trei conformații specifice ale sexului feminin. Nu o să cad în ridicolul de a face comentariul didactic al poemului (deși cineva, pentru amuzament, îl poate realiza) și nici analiza lui stilistică
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
cenușă rând pe rând/ Nu sunt decât lentila prăfuită,/ prin care timpul a privit râzând" (Lentile). Suntem, cu astfel de versuri, în plin modernism, caracteristica poeziei dinesciene fiind această expresivitate ce trebuie căutată la nivelul versului sau, cel mult, al strofei și nu la nivelul poemului ori al volumului. Stau anii tunși în mine , precum recruții -n tren" (Adorm pe câmp), " Ziua alunecă pe lama cuțitului,/ și nu se mai taie" (Jurnal de bord), " Trec berzele ca o leucemie a stelelor
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
rândul ei, să-l iubească. Comentariile profesorului Nazarie strecoară mai multe indicii ale unui fond precreștin pe care locurile îl păstrează, iar domnișoara Christina și Egor sunt avataruri ale unei istorii străvechi, pe care le consemnează cele două poeme eminesciene. Strofele recitate, fie din Luceafărul, fie din Strigoii, par să aibă o funcție magică, incantații care servesc într-un rit ce se cere împlinit în mod imperios. Romanul Măștile perpetuează în plin secol XX tradiția șamanelor japoneze. Cât despre povestea doamnei
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
populat cu inamici de litere și cu iubite zărite de la distanță: "Apoi, cu ochii plini de visuri încă,/ M-am scuturat ca dup-o catastrofă/ și m-am trezit din nou pe-aceeași stîncă// Pe care mă găseam în prima strofă." Potrivită, oricînd, pentru o lume lenevind la soare și, vorba lui Eminescu, "arsă de clipele/ stării pe loc", e-o strofă din parodia "originală" după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură,/ Lumea-njură/ Pe agentul
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
ca dup-o catastrofă/ și m-am trezit din nou pe-aceeași stîncă// Pe care mă găseam în prima strofă." Potrivită, oricînd, pentru o lume lenevind la soare și, vorba lui Eminescu, "arsă de clipele/ stării pe loc", e-o strofă din parodia "originală" după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură,/ Lumea-njură/ Pe agentul sanitar/ și-l întreabă fără noimă:/ - Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?...". Sau trecerea bucolică a
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
alții pe care îi știe și el . De-asta i se poate servi, atît de bine (dacă ai, firește, talentul de a "lucra" literatura cu materialul clientului al lui Șerban Foarță), un adaos pe ritm și rimă. E interesant, citind strofe care se agață de te miri ce din schițe, să deduci cam în ce fel funcționează stilul nostru de lectură. Avem tendința - pentru necesități de inventar, de fișare după subiect - să reducem o carte, sau o "pastilă" care ne-a
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
Ce rămâne din viață). Într-un astfel de stil, curățel, sunt scrise majoritatea textelor (excepție făcând cele din ciclul Lupta), lipsite de consistență și de forță, dar agreabile și salvate, când și când, de finaluri ingenioase. În poemul citat, ultima strofă schimbă într-o oarecare măsură datele problemei, printr-o definiție existențial-filozofică a la Leonard Cohen: "fără să le spună nimeni/ oamenii știu însă că/ poezia este ceea ce rămâne din viață/ după ce o trăiești". Schema aceasta distributivă, cu un final mai
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
inimii/ și îmi închipui că/ sunt îndrăgostit)" (Prima iubire). În sfârșit, în ultimul cerc din proximitatea centrului vedem poeme remarcabile, anunțând secvențele apoeticului copleșitor, dar care păstrează într-un fel sau altul legături cu versul premeditat. Registrul naturalist este neechivoc, strofa nu devine încă o pastă verbală omogenă, ci rămâne o țesătură atent realizată, cu contraste aranjate, cu imagini bine aduse din condei: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios -/ închid
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
compusă într-adevăr de Asachi în anul 1809, adică atunci cînd limba poeziei românești se prezenta sub forma unei corcituri pitorești între greacă, turcă, slavona bisericească și regionalisme dintre cele mai bizare, toate amestecate nonșalant între ele. în schimb, prima strofă a odei La Italia sună astfel: "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lîngă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin, Unde mîndre monumente
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
la început doar sub semn ilustrativ și pitoresc, steaua devine treptat, în cazul lui Asachi, simbol plurivalent, exploatat în cele mai variate situații și contexte. Aproape de fiecare dată cînd imaginea stelei se ivește în versul asachian, este vorba de o strofă sau de o poezie reușită. "Pe aripele fantaziii mă înalț amu spre stele": așa începea sonetul Viitorul, unul dintre primele ale lui Asachi, datînd din perioada sejurului roman. Cerul stelit se numește una dintre primele proze poetice ale literaturii noastre
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
1942, ne pregăteam să dăm bacalaureatul. Plănuiam și un banchet, deși duceam lipsă de bani. Toată clasa, elev cu elev, urma să se perinde prin fața tablei negre, să fie fotografiat, - eu, fiind "poetul clasei", trebuia să scriu pe tablă o strofă, să fac un soi de portret. Totul se constituia într-un fel de album, pe care elevii urmau a-l păstra ca amintire. Ciudat. Numai "portretul" lui Stănicel îmi rămăsese în minte; nu știu de ce. El suna așa: Pentru banchet
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
Manolescu apare ca un Ianus, original mai puțin în stabilirea primelor, în bună parte cunoscute, cît în aproximarea ultimelor, în care scînteiază imprevizibilul. Impresia este de unitate organică, de coerență cumva familială a scrierilor și a personalităților peste fruntariile temporale: "Strofe delicate scrie Asachi pe marginea unui portret miniatură al iubitei: Atinsă-i fi de mîinele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele, în care, din nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în catrenul
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
celor ce ați restabilit liniștea în capitala noastră. (Strigăte de entuziasm, aplauze, ceea ce avea să devină o modă în cimitirele noastre.) în loc de ură, aici voi ați sădit flori, ca sufletele voastre gingașe. (Un poet, din mulțime, recită cu avânt o strofă, dar nu se înțelese nimic, doar dispărutul, care tăcuse cu respect pentru artă, avusese un zâmbet al lui, schimonosit de atâta încordare.) Vă mulțumesc, încă o dată, - continuă cel din racla de nuc, pentru acțiunea voastră cinstită de forță muncitorească, și
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
al lumii. Prin "declanșarea" ficțiunii, caligrafia acoperă leprozeria. Urletele leproșilor "decorează cerul", pe când micul cerc de prieteni peripatetizează prin grădini cultivate, abordând subiecte ca "ecologia sufletului". Stampele abundă în prima secțiune a volumului. Iar a doua se încheie printr-o strofă extrem de sugestivă: "și încă: râsul bătrânilor așa se auzea/ de parcă cineva se spăla pe mâini/ de parcă păsări palmipede/ lopătau în apele moarte" (Stare secundă). Când poemele sunt de mai mare întindere, ele rulează fie un episod de vacanță (de creație
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
Dora Pavel " Îmi plăcea la nebunie să transcriu" Dora Pavel: Domnule Emil Brumaru, nu de mult, v-am rugat să-mi expediați prin mail o pagină de manuscris. Mi-ați trimis, prin poștă, un poem de trei strofe, intitulat Tamaretă, scris răsfirat cu creionul pe partea poroasă a unei coli de desen. Părea un creion special, ca pentru graficieni (de altfel, și textul dvs. era însoțit de minuscule desene, unul incorporat în chiar litera "i" a prenumelui din
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
sul de hârtie groasă, de bună calitate, amintind de pergament, iar pe el - cules cu o literă mare, frumoasă - imitând scrisul de mână - un lung "Imn de slavă Regelui Carol II", semnat Radu Gyr. Are nu mai puțin de 12 strofe, care ar solicita prea mult spațiu spre a fi reproduse în întregime, încât mă mulțumesc să reproduc doar patru din ele, revelatoare și pentru celelalte. Așadar: "Măria Ta pe vremuri poetul plânsu-mi-s-a că de la Vatra Dornii a podidit omida și
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
bani. O poezie simplistă, fără miracol, îngînată ca un refren al pomenirii și al pomenii. Pentru țigănia ei rituală sînt luați la refec lăutarii, vinovați, altminteri, și pentru stricarea, prin "adaptare" pentru urechile simandicoase ale domnilor de la oraș, a frumoaselor strofe populare. Iar vocația lor de imitatori sîrguincioși e pusă pe seama teoriilor domnului... Eugeniu Lovinescu. De la el ni se trage. O temă tot sensibilă - fiindcă umorul domnului Topârceanu e cum nu se poate mai grav - este împăcarea poetului cu idealul. Poetul
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
limbă, trebuie să ne imaginăm că cele două forme, CL și P1, sunt echivalente: se iese din capcană fie mutând semnele citării, fie apozitând cu virgulă și eliminându-le definitiv. Simetria (scrisă) a poemului cere, însă, aceste citări în fiecare strofă, deci CL ar fi ultima decizie. Mai avem o discordanță semnificativă la versurile 9-10, pe care Titu Maiorescu le preia în primele 3 ediții: De aceea, una-mi este mie / De-ar vorbě, de-ar tăcč, exact invers decât în
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
să le adunați într-un sipet de taină, iar pe aceasta o transcriem în continuare, ca să rămână limpede, pentru cititorul pe drept cârcotaș, că autorului nu i se face vreo nedreptate. Textul se intitulează Dragoste nemărginită și are doar două strofe: "Dragostea ce-i port în suflet mă înalță și mă poartă/ Spre noi culmi și universuri, numai cu a mea consoartă!/ împreună doar cu ea. Și ceea ce unește - dragostea/ Vom petrece cea mai dulce și frumoasă viață - pururea.// Atât de
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
Anca Murgoci Liberalii și democrat-liberalii susțin la unison că intonarea Imnului Național fără strofa a doua, în care e menționat Împăratul Traian, a fost doar o greșeală a firmei care a organizat, sâmbătă, congresul comun PNL - PDL. Senatorul PNL Marius Obreja, vicepreședintele Senatului, spune că nici măcar nu a conștientizat că această strofă a fost
Liberalul Marius Obreja nu știe versurile Imnului Național by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77496_a_78821]
-
Național fără strofa a doua, în care e menționat Împăratul Traian, a fost doar o greșeală a firmei care a organizat, sâmbătă, congresul comun PNL - PDL. Senatorul PNL Marius Obreja, vicepreședintele Senatului, spune că nici măcar nu a conștientizat că această strofă a fost evitată. Marius Obreja a explicat că el nu știe așa bine Imnul de stat al României, motiv pentru care nici nu a sesizat omiterea strofei. „Vă spun sincer că nu prea știu versurile din Imnul Național, dar vă
Liberalul Marius Obreja nu știe versurile Imnului Național by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77496_a_78821]