4,463 matches
-
stele, din cântecul scripetelui, din truda brațelor mele. E asemenea unui dar pe care-l întinzi inimii cuiva. Ar trebui ca oamenii să înțeleagă asta. VULPEA: Câteodată înțeleg. E deajuns pentru asta să știi să privești o floare sau un strop de apă. MICUL PRINȚ: Da, o floare... un strop de apă... Acum rămâi cu bine. Trebuie să plec. VULPEA: Te du cu bine! MICUL PRINȚ: Mi-ai promis că-mi dăruiești o taină. VULPEA: Taina mea este și a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asemenea unui dar pe care-l întinzi inimii cuiva. Ar trebui ca oamenii să înțeleagă asta. VULPEA: Câteodată înțeleg. E deajuns pentru asta să știi să privești o floare sau un strop de apă. MICUL PRINȚ: Da, o floare... un strop de apă... Acum rămâi cu bine. Trebuie să plec. VULPEA: Te du cu bine! MICUL PRINȚ: Mi-ai promis că-mi dăruiești o taină. VULPEA: Taina mea este și a ta. E foarte simplă: lucrul cel mai prețios rămâne câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un nod de care nu ai cum să treci, fără să te Împiedici. La Tecuci, ea Își construiește, cu temeinicie, poezia și viața care sunt mereu la timpul prezent, lăsând În urmă susurul Oltului și foșnetul brâului oltenesc pentru un strop de poezie moldavă”. Nu-mi rămâne decât să urez acestor bravi cutezători, ziditori ai cuvântului scris, activitate rodnică și cât mai multe apariții ale revistei “Tecuciul literar-artistic”. Mult succes! Valentina Becart Un drum la Iași (joi, 6 septembrie 2012 - scurt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
antologie, dar nu vă mai spun nimic.” „Cum ar fi viața fără cultură?” George Nechita) Și cât de frumos și adevărat o spune! Viața fără cultură este ca o zi fără soare; mohorâtă, searbădă. Este ca o fântână fără un strop de apă lângă care te prăbușești. “Literatura este ca ziua: are o dimineață, o amiază, o seară și o noapte. Aurora este de preferat crepusculului? Dar oare lăsarea serii nu-și are și ea frumusețea ei ca și dimineața? Oare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plecarea mea la studii. Am rupt definitiv legătura cu cel care mi a fost soț. Fiul meu pleca.Mi se părea că nu este real, că totul e doar o gumă. Durerea care Îmi ardea sufletul, flăcările acoperind și ultimul strop de senin pe care-l Întrezăream, nu poate fi descrisă În cuvinte. După ce m-am chinuit să urmez o facultate, după pierderea celor două ființe dragi, am ajuns să-mi petrec restul zilelor la țară, alături de părinții mei. Cea mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Exista În ea o ură Înverșunată față de mine. Nimic din ce făceam nu-i era pe plac. Revenirea mea acasă a Înverșunat-o și mai mult. Eu eram un om Înfrânt de viață și nu știam unde să găsesc un strop de alinare. Singură și Înfrântă... Femeie simplă, s-a opus mereu oricărei evoluții. Sigurele ei pasiuni erau: creșterea animalelor și cultivarea pământului. Aveam pământ și În câmp, la o distanță considerabilă față de casă. A trebuit să merg cu ea la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din vioara lui Zinzin și îi făcea mai ușori, le amorțea durerile, majoritatea dintre cei mai flămânzi aveau viziuni, erau părtași la Cina cea de Taină, unde urmau să-l trădeze pe Iisus pentru o bucată de pâine și un strop de vin, viziunea nu era una prea plăcută, dar ei știau de ce li se arată, era exact ceea ce ar fi făcut dacă li s-ar fi oferit o bucată de pâine adevărată și un strop de vin adevărat, stăteau răbdători
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bucată de pâine și un strop de vin, viziunea nu era una prea plăcută, dar ei știau de ce li se arată, era exact ceea ce ar fi făcut dacă li s-ar fi oferit o bucată de pâine adevărată și un strop de vin adevărat, stăteau răbdători să se termine o astfel de viziune, legenda vorbea despre vindecări miraculoase și mai ales despre pocăințe miraculoase, de aceea lui Zinzine i se interzisese cu desăvârșire să mai concerteze în parcul din curtea orfelinatului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a născut cu acest defect, vrea să controleze pe toată lumea, să răspundă de fericirea fiecăruia, are prea multă energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
exprime temerea în cuvinte. Rafira, care fusese tot timpul martoră la discuție, nu scoase o vorbă, dar mâhnirea băiatului îi străpunse, precum o andrea înroșită în foc, întreaga ființă. Simți cum pe obraji se prelinseră câteva lacrimi rotunde, ca niște stropi de ploaie veniți așa ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși inima ei de mamă grijulie. Rafira luă toate acele gânduri nespuse, făcându-le nevăzute în tainițele cortului. Se culcară cu toții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doar că așteptarea ei i se păru fără sfârșit. Când nu citea, compunea muzică. Muzica Îl ridica și-l cobora lin, pe valuri armonioase, deschizându-i lumi noi, purtându-l departe, prin locuri neștiute, unde sufletul i se Împrăștia În stropi de sunet. Degetele Îi alergau zglobii pe corzile instrumentului, lăsându-se călăuzite de puterea imaginației, de plăcerea cu care improviza. Numai că acum chitara, care În mâinile lui prindea viață ca vrăjită, răspândind În camera imensă atâta frumusețe, nu-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmbată spiritul și-mi călăuzește pașii. După alte lovituri, aplicate cu măiestrie, se prăbușește definitiv, ca un bizon lovit violent de tomahawk-ul celui mai iscusit vânător, Într-un val de praf amestecat cu transpirația mea șiroindă, care-și aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă bâlbâi, mi-a atins Încet buzele cu degetele ei subțiri și mi-a făcut semn că mă urmează. Hotelul nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
clipească, ca să fie sigur că făcuse o faptă bună pentru cei care nu pot decât să asculte. SOARELE RĂSARE DIN TELEVIZOR Mai întâi intră plutonul de execuție și Sebi înlemni: o bucată de zid dată cu var la repezeală peste stropii de sânge uscați cam la nivelul ochilor, parcela de iarbă și buruieni îndoite și pline de salivă, pământ gălbui cu urme zimțate de bocanci. Nimeni nu părea pregătit să-i vadă pe toți cei doisprezece soldați cum pășesc încet ca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scolasticii), care constituie tocmai individualitatea cazului. Strict vorbind, nu există În concret două contracte sau două testamente identice; până și În lumea fizică, unde asemănările sunt mai mari, iar individualitatea apare mai puțin extinsă, se știe că nu exista doi stropi de apă sau două frunze de copac absolut egale una cu alta. Și totuși, față de această nemărginită varietate, dreptul Își fixează schemele sale, categoriile sale, care trebuie să cuprindă În mod uniform o serie Întreaga de cazuri. Dreptul procedează prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
clipa în care calul a pus piciorul dincoace de dunga apei de la marginea nisipului, a pornit, din senin, o furtună, care a măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi acolo. Furtună, vârtejuri, cu mari stropi de ploaie, care loveau cu puterea plumbilor de la un imens și nevăzut bici, distrugând totul, amestecând mese cu veselă, oameni cu scaune și cu tot ce mai era pe acolo. Multe persoane au fost doborâte și învârtejite, într-un fel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cunoaștere. Îți scapă mereu din vedere că joci la masă cu un maestru cu puncte de expert. Vezi? Mă provoci mereu să-ți atrag atenția asupra acestei evidențe." "Maestre", m-a interpelat Doru cu surâs în care picuraseră și câțiva stropi de ironie amicală, "ai grijă și nu mai fă ghidușii de-astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și eu foarte bine treaba asta, dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Vasile. "Acumaaa! Stai așaaa! Gata, nene", făcu medicul de dincolo de paravanul acela misterios. "Am terminat?", îndrăzni pacientul. "Nu, n-am terminat. Îți mai fac două laterale." N-a durat mult. Medicul se uită atent pe jos și la pat. Niciun strop de sânge. Delia îl îndrumă spre ieșire pe Vasile. Radiologul o căută din priviri pe Fany: "Unde-i moaca aia, mă?", își întreabă asistenta. "De Fany ziceți?" "Da' de cine?" "A! S-a dus să-și ia o cafea." "S-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să luăm un autobuz. Stropii de lapoviță pe geamurile aburite ale autobuzului. Serpentine. Spre Sfântu Gheorghe. Încep să văd totul numai cu ochii Iozefinei. De câte ori n-o fi trecut și ea pe aici? Oare cu ce zâmbet? Pleacă tocmai acum când ar fi avut multe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
s-a ivit din spatele pădurii, câte un firicel de glas răgușit pornea un crâmpei de cântec cine știe de unde și de când ivit în sat...Apoi, picătură cu picătură, cântecul s-a întremat și până la urmă toți cei care aveau un strop de glas s-au alăturat îndrăznețului care a deschis calea cântecului... Asta s-a întâmplat sâmbătă seara. Sau, poate, în ajun de sărbătoare... Nu mai țin minte... Și eu care credeam că oamenii din satul tău o țineau cu țoiul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă dâră-n barbă - și s-a dus la masa lui Vasile Căpitanu. Avea chef de cislă. Vasile Căpitanu însă ședea tăcut, ca de obicei... La un timp l-a întrebat pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se învârte după vânt? Tu nu vezi că mi s-o uscat limba-n gură ca la găini când dă cobea peste ele? Mai bine ia seama că ulcica asta s-o făcut bolovan de când n-o mai văzut un strop de vin... După aceea mai stăm de vorbă. Frumos mai știi s-o aduci pe după chersâc, Pâcule! - l-a luat în primire moș Dumitru. Păi dacă nu știam mă mâncau câinii. Sau, cum se mai spune, îmi mâncau câinii din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]