471 matches
-
abisalitatea sa, una din acele „fântâni ciudate” prin care omul nu numai că poate privi în „adâncimile ființei”, dar și prin care omul, atât de schimbător, de „altfel” - el și societatea, organizarea socială în care trăiește! -, constată cu o anume „stupefacție”, care se transformă în adâncă uimire, o perplexitate și uimire ce nu sunt decât preludiul „adorației”!, că, în ciuda necontenitelor și necesarelor schimbări, „adaptări”, el - el rămâne identic, în esența sa. Parmenide, care câștigă adeseori în fața lui Heraclit, într-o luptă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al lui T. Maiorescu veneau în primul rând, credem noi, nu atât din „comportamentul săi inconsecvent, dezordonat”, ci - și miopia penibilă a unui Macedonski o arată prea bine, poet cu adevărat modern, atunci, în siajul școlii franceze - din o anume „stupefacție” față de viziunea atipică a poetului, desfidând motivele folclorului literar și al tradiției culturale românești, propunând o viziune și sensibilitate „străină”, germană, nordică. Privește-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde. Și picioarele privește-ți-le, seara, drept cum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tot felul de șobolani literari!Ă Trecuseră doi ani de la predarea manuscrisului, când Preda, chemându-mă în biroul lui în prezența lui Eugen Simion, mi-a declarat că „refuză publicarea”, deoarece romanul „nu e marxist”! Am trăit un moment de stupefacție și de uimire când același Preda mi-a propus apoi în repetare rânduri „să tai în două” romanul, declarându-mi entuziasmul pentru prima parte a cărții, „cea satirică”, dar recunoscând că nu înțelege și nu consideră „utilă deocamdată” cea de-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
emigrațiile, mai ales cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată spre stupefacția literaților și gazetarilor parizieni!, până la marginile mahalagismului cultural... Da, am luptat și am ieșit, unii dintre noi, răniți și mutilați, vezi ultimii ani de existență și moarte înainte de vreme a multor creatori de prima mână, un Preda, Nichita Stănescu, Virgil
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
politică a lui N.B.”: „Treceți Rubiconul, le-am spus solemn, cu o emfază jucată, celor trei prieteni, și intrați în cortul lui Cezar!”. A doua zi a început, solemn, plenara U. Scriitorilor, condusă de Zaharia Stancu și, spre surpriza, spre stupefacția noastră, a „grupului”, noi care ne înscrisesem de-a valma la cuvânt, cu alte zeci de scriitori, la „diverse”, suntem chemați primii la cuvânt și încă unul după altul, Nichita, Cezar, Matei, Grigore și eu. Era evident că Stancu, poate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai fideli, cei mai gras plătiți, nu reușiseră, un fel de cadratură a cercului: un bun roman de uzină, care să conțină, în „plus”, și un activist de partid. E drept, personajul cel mai palid, dar... totuși! Încă o dată, spre stupefacția „lor”, atunci și mai târziu, la primul meu roman am învins „pe terenul lor și cu armele lor”!, fapt ce i-a făcut pe nu puțini, naivi sau invidioși, a decreta „carierismul lui Breban”! Dar... după vara mea pariziană din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu au mai avut ce să zică și i-au lăsat pe agenții de intoxicare ai securității să răspândească zvonul ba c-aș fi nebun, ba colonel de securitate!... (E, acum de altfel, momentul desfacerii dosarelor de securitate și, spre stupefacția multora, nu Breban, ci, din păcate, alți scriitori „merituoși și venerabili” au mai călcat cu stângul, oferindu-și probabil neînsemnatele lor „servicii” securității statului. Din frică, din anumite interese, cine știe?! Dosarul meu încă nu l-am consultat până la această
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
personale și atipice a lui Ceaușescu a fost vara lui ’71! -, ci acei contestatari sau „nemulțumiți” dintotdeauna ai unui sistem, „prudenți” însă până la o dubioasă și „distinsă” pasivitate publică - când nu era „colorată”, cum s-a aflat de curând, spre stupefacția nu puținora, de „delațiuni” făcute securității în scris, din frică sau pentru a păstra unele suculente poziții în aparatul Uniunii! Dreptate au avut, mai ales, cei care au reacționat public și curajos, doar în ultimii ani ai degringoladei dictaturii ceaușiste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
privilegiile sale au fost înjumătățite, apoi reduse la neant. „Pasivitatea” sa, de fapt „lașitatea” sa din acea primăvară și vară a lui ’71 a fost primul semn de cedare a elitei politice și culturale, și ea e explicabilă poate prin „stupefacția” pe care a resimțit-o la acest neașteptat „viraj” al celui pe care, se pare, el l-a sprijinit, contra bătrânilor Chivu Stoica și Apostol, convins fiind - cum o confesează în unele interviuri înainte de moarte - că tânărul Ceaușescu, fiind „prost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
transmis de conducerea M.A.E. de la București. Ministrul se uită de câteva ori la ceas, destul de ostentativ, semn că trebuia să ne încheiem audiența. Am reușit să-i arunc ideea, uitându-mă și eu la ceas și constatând cu stupefacție că deja trecuse jumătatea de oră. Ne-am ridicat, ambasadorul arăta fericit că discutase cu ministrul și ieși pe ușa care se deschise prompt. În spatele lui, ministrul se apropie de mine și mă întrebă: Domnule consilier, de fapt ce voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cauză a Început să turuie ca o moară stricată Într-o limbă păsărească, pe care probabil nici ea n-o Înțelegea, folosind toate abrevierile din notițele luate la curs. Când s-a oprit, crezând că “m-a dat gata”, spre stupefacția celor prezenți i-am spus: Me Me Se Me Pe Be (mai mult sau mai puțin bine). Poftim? N-am Înțeles, Îmi spune victorioasă. Dar dumneata crezi că noi am Înțeles? Reia pe Îndelete tot ce ne-ai spus, ca să
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
aflat destul de târziu, când deja numele meu circula prin reviste -, au rămas foarte surprinși: "Cum, Danilov scrie? Noi știam de Liviu Pendefunda, de Bebe Mihăescu și de Cătălin Bordeianu..." Ei erau poeții școlii. Dar, Danilov? Ei bine, și Danilov, spre stupefacția colegilor și profesorilor, se apucase de poezie. Cam așa au fost. Și pot să-ți spun că nici astăzi la Liceul "Mihai Eminescu" din Iași, unde am învățat din clasa a V-a până la final și unde am avut norocul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu s-a schimbat nimic. Dacă deschid televizorul descopăr însă că totul s-a schimbat, că inclusiv limba română se modifică, evoluează. Zilele pe care le petrec în România, câte o săptămână la fiecare două sau trei luni, sunt o stupefacție continuă. Sentimentul extraordinar pe care îl pot avea într-o librărie văzând că se publică enorm de multe cărți interesante poate fi contrariat imediat de o anumită vulgaritate în viața cotidiană. Deseori sunt întrebat, când mă întorc la București sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trei erau manifeste pentru noua generație 80, ce se anunța cu claritate, în mod explicit, prin acest volum. Într-o bună parte din cronica lui Laurențiu Ulici din România literară, preluată în volumul Prima verba III, cred, criticul își exprima stupefacția că o editură premiază un volum la concursul ei de debuturi, alegându-l dintre sute de concurenți, și apoi îl cenzurează cu o cruzime care îl face de nerecunoscut. Cu toate acestea, versurile Ilenei au impresionat foarte tare și au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la față și tăcând dârz. S-au îndepărtat în grabă. Treaba lor, ne am zis, dar ușa s-a deschis din nou și a ieșit de astă dată Venera Antonescu, asistenta lui Tudor Vianu, care, spre surpriza (ca să nu spun stupefacția) noastră, a izbucnit în plâns. Nu se putea opri și cu greu am reușit să deslușim de la ea că profesorul s-a supărat, că este furios la culme, că fetele se prezentaseră lamentabil, absolut lamentabil, pe noi acest din urmă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de un spectacol șocant: aflați pe banca de rezerve a oaspeților, Ionuț Georgescu și Marius Stavrositu au fost la un pas să se încaiere! Cei doi au fost despărțiȚi cu greu de antrenorul Bozo Rudic și de președintele Cazacu, spre stupefacția generală. Conflictul dintre cei doi steliști începuse cu câteva minute mai devreme în teren, când Stavrositu nu a recepționat o pasă a coechipierului său, mingea ieșind în aut. Cei doi au avut o violentă contră verbală, după care au fost
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
toamna lui 1922, când a vorbit despre Papini, necunoscut pe atunci decât numai câtorva dintre cei prea puținii noștri cititori de literatură italiană, a fost Încă o revelație pentru noi, ascultătorii. Fără nici o foaie dinainte, vorbitorul ne-a uimit până la stupefacție cu străluci rea multistelară a minții sale cu adevărat inspirate, cu impro vi zațiile lui subite, elaborate sub ochii noștri, cu desfrâul, aș zice cosmic, al unei inteligențe artistice creatoare de frumuseți inedite și multiple - Însușiri pe care, mărturisesc, nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se vedea unde duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima, de groaza, de teroarea, de stupefacția și de ridicolul aflării mele În acel loc, În acea situație și cu acea femeie, Întrupare demonică a succubelor din Închipuirile delirante ale Evului Mediu. Ah! dar omul, femeia, ființa omenească, În sfârșit, cu reacțiile ei firești, cu scârba și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doi au devenit compozitori renumiți, respectându-se și apreciindu-se reciproc. După consemnările de mai sus, consider inutil să mai fac aprecieri asupra concertului la care s-au mai acordat și două bis-uri la insistențele publicului numeros care, spre stupefacția tuturor, a și gafat după prima parte a celei dintâi lucrări. Izbucnirea în aplauze, după primul respiro al orchestrei între părțile unei simfonii, este interzisă, dând o notă de neatenție și chiar ignoranță. De altfel, acest gest stânjenitor, frecvent la
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
importanță excepțională! Patru sute de persoane și-au confirmat participarea. Persoane importante. Prieteni de-ai mei, oameni extrem de importanți pentru fundație... — Ei, asta e, va trebui să inventezi niște scuze din partea mea. Elinor face câțiva pași spre el și văd, spre stupefacția mea, că fierbe de furie. — Luke, își dau cuvântul meu solemn că, dacă faci asta, n-am să mai vorbesc în viața mea cu tine. — Sunt total de acord. Haide, Becky. Îmi ia mâna și eu îl urmez, împiedicându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
solemn că, dacă faci asta, n-am să mai vorbesc în viața mea cu tine. — Sunt total de acord. Haide, Becky. Îmi ia mâna și eu îl urmez, împiedicându-mă ușor de covor. Chipul lui Elinor zvâcnește iar și, spre stupefacția mea, pentru prima oară în viață, o privesc cu ușoară simpatie. Pe care însă, în clipa în care îi întoarcem spatele și ieșim cu pași mari din apartament, mi-o înăbuș instantaneu. A fost cât se poate de rea, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
va ști ce și cum. Nu mai e o copilă, dar e temătoare în fața necunoscutului - care i-a rezervat destule surprize. Cu toată încrederea și cu multe mulțumiri, Nicu P. S. Să recunoaștem că nimic nu e mai cert ca incertitudinea. Stupefacția e atît de mare, încît mă tem să nu devină o stare normală. și numai așa vom putea să nu căpiem. Asemenea huliganism cred că numai la Hitler a mai cunoscut istoria. Dar e de ajuns. Datoria noastră e să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
înscriu violența în abis. Visul constituie regimul privilegiat al fantasmei, însă sub raport narativ aceasta se desfășoară coerent și acest fapt se datorează punctului de focalizare obsesional. Jan- darmii escortează un nebun furios scăpat de la Golia, nebun pe care, spre stupefacția lui Zibal, reprezentanții autorității îl eliberează. Mulțimea creează în jurul său spațiul necesar ca nebunul să își focalizeze privirea. Ale- gerea nu este rodul hazardului, ci o formă identificare cutumiară care circumscrie ritual scenariul. Nebunul alege casa lui Zibal și îi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ce este vorba ? Mitică împreună cu amanta lui Cleopatra, cu concursul prietenilor de pahar, își propun să-i facă o farsă de 1 aprilie colegului lor Mișu Poltronu. În societatea „amicilor” caragialeni qui pro quo-urile sunt avenite. Farsa speculează nu atât stupefacția don juanului improvizat, cât mai ales lașitatea acestuia probată cu o altă ocazie, iar evenimentul este relatat. O încăierare pe stradă, episod oportun ca locutorul să-și fasoneze profilul eroic și prestația virilă, revelează neașteptat lașitatea lui Mișu, o lașitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
făcând aprecieri despre partenerii de atunci și cei de acum. Își aminteau ce le spunea Stanislavski. Studenții erau stupefiați, venea totul de peste vremuri ca o pâclă. O actriță mai stingheră a spus monologul Zarecniei. Monologul din final cu viața ei. Stupefacție (a se comenta asta). Spectacolul nostru va avea niște împrumuturi. Se va face un scenariu din scrisorile lui Cehov, în mod special adresate fratelui lui (tatăl lui Michael Cehov) și surorii lui. Cehov - penultimul dintre cei șapte frați. Va fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]