577 matches
-
bucată de pâine cade de sus.) BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind, șoptit.): Ai auzit? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: A căzut ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Trec păsări. (Pauză. Alte câteva bucăți de pâine cad peste ei.) BĂRBATUL CU BASTON (Stupefiat.): Da’ mi-a căzut pe față! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: Pâine! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Visezi. BĂRBATUL CU BASTON: Pâine albă. Pâine! Dumnezeule, cade pâine. (Tot măi multe bucăți de pâine cad de sus.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot ce spuneți voi. GARDIANUL: De ce să faceți tot ce spunem noi? De unde știți că tot ce spunem noi e bine? De unde știți că nu mă prefac? De ce sunteți atât de naiv? De ce credeți că plânsul meu e adevărat? ARTUR (Stupefiat.): Păi, nu e? GARDIANUL: Păi, nu! Dumneavoastră trebuie să vă plângeți. Dumneavoastră sunteți osândit, aveți conștiință. Noi suntem niște viermi. Așteptăm și noi să roadem firimiturile care vor cădea de pe gâtul dumneavoastră. De aceea vă zic... Nu vă lăsați! ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
punctul de vedere al zilei de azi, ziua de mâine e incertă, nu transpare cu nimic, este tot atât de dureroasă ca o gaură neagră, care înghite energie dar nu oferă nimic, absolut nimic, în schimb... Nici o certitudine, vreau să zic. COLONELUL (Stupefiat un timp; își masează piciorul.): Aha. (Redevine milităros.) Domnule, eu pentru altceva am venit aici! ARTUR: Vreți să treceți în locul meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie, de ea sunt agățate câteva resturi vestimentare; această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS (Molfăie.): S-a greșit... (Molfăie.) mașina lumii... (Molfăie.) o să cadă căcăreaza pe noi... (Molfăie.) PARASCHIV (Îl șterge pe gură.): Gata. MACABEUS (Indignat.): Gata? PARASCHIV: Restul sunt ai mei. (Mănâncă.) MACABEUS: Ia te uită! PARASCHIV (Mâncând.): Încearcă să dormi. MACABEUS (Stupefiat.): Ce împuțit poți să fii! Îmi mănânci mâncarea. Vezi cât sunt de bolnav și-mi mănânci mâncarea! PARASCHIV: Gura! MACABEUS: Ia te uită... Ia te uită... (Pauză; PARASCHIV mănâncă; termină și începe să se foiască prin încăpere.) MACABEUS: Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am în față unul dintre cei mai buni comis-voiajori care mi-au bătut până acum la ușă. Sunteți talentat. Ce vindeți? Promit că voi cumpăra orice, v-ați jucat rolul la perfecție. Fața musafirului se lungi văzând cu ochii. Părea stupefiat. Sau nu, nu părea, chiar era stupefiat. Încercă să articuleze câteva cuvinte, dar vorbele refuzară să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un pește extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică degetul arătător al mâinii drepte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
puțin bazată pe cuceririle științei în acest domeniu, a fost ca o revelație, dar acest fapt s-a dovedit în urma reexaminării tomografice realizate în prezența medicilor specialiști de la trei secții importante ale spitalului. Doamna doctor Eugenia Ionescu de la Urgențe era stupefiată și nu făcea din această situație un secret față de cei patru medici rezidenți prezenți la specializare. Din contra, explicațiile ei au fost ample. În principal, a avut în vedere noutățile cu privire la noua stare a lui Iustin: Stimați colegi..., aproape că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se bloca. Creierul său înceta să mai gîndească, dar și mușchii mîinii și ai degetelor i se crispau. De mii de ori i se întîmplase acest lucru și de mii de ori Bernard trebuise să accepte acea postură de spectator stupefiat în fața propriei sale impotențe. „o impotență de scriitor, evident, o impotență artistică”, își spunea el. Lui Bernard îi era imposibil să-și dea seama însă de unde venea paralizia, epuizarea sa totală după scrierea unei singure fraze. Uneori își spunea că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
european și mondial, deși cîteva țări (Belgia, Luxemburgul și olanda) deciseră să conserve moneda unică euro. în aceeași perioadă o altă undă de șoc se propagă în toată europa, întrucît Catalonia și Țara Bascilor spaniolă își declarară independența. europenii rămaseră stupefiați constatînd că din spania nu mai rămînea mare lucru, deși noile republici independente continuară să ființeze în sînul Uniunii europene. alte evenimente, precum decizia marii Britanii de a nu mai participa DeLoC la bugetul Uniunii europene, sau alegerea primului președinte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lung. Era cea mai importantă știre din ziua aceea. Primul care află din ziar a fost un unchi, Decebal, fratele tatălui său. Pe la prânz a venit la ei acasă și îi dă fără un cuvânt să citească articolul. A rămas stupefiat și mai mult mirat, de ce gogomănii au putut scrie ziariștii. Îi povestește cum s-a întâmplat în realitate, niciodată nu l-a auzit să înjure dar atunci unchi- său a scăpat o înjurătura urâta despre ziariști. Tatăl său era în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să îi cedeze. În fața aureolei sale tunurile regelui au amuțit iar armatele s-au împrăștiat în cele patru vînturi"204. În vorbele lui Le Bon recunoaștem ecoul admirabilei descrieri a acestei întoarceri pe care ne-a lăsat-o Chateaubriand: populația stupefiată, poliția eclipsată iar în jurul giganticei sale umbre un gol imens. "Fascinați, dușmanii îl căutau și nu-l vedeau; se ascundea în propria-I glorie, așa cum leul din Sahara se ascunde în razele soarelui pentru a scăpa de privirile vînătorilor orbiți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
componente de bază mi se par comune oricărui proiect de formare a dascălilor pentru a preveni și a face față violenței în școală. Știți, sunt în domeniul educației de peste douăzeci și cinci de ani și încă sunt surprins, ca să nu spun deseori "stupefiat", de reflexul nostru, ca educatori, de a recurge la soluția magică, la intervenția simplă și universală care, rapid și eficace, ne va permite să rezolvăm definitiv probleme importante care durează de mult timp. Acesta este sindromul "pentru fiecare problemă complexă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care acesta Își Închipuie că o domină până În cele mai mici amănunte. Zona incontrolabilă, aceea dintre eul privitor și eul privit, devine tocmai un spațiu al literaturii. Al ficțiunii. În interiorul acestuia, scriitorul Își Îngăduie nenumărate și imprevizibile manevre. Constatării aproape stupefiate că imaginea proprie tinde să dobândească o existență independentă i se opun strategiile dominării. Într-o formă extrem-minimalizatoare, Michelet concepe chiar o pseudo-scrisoare, Lettre de Jules à Michelet, prin care Încearcă dezamorsarea presimțitei desprinderi a eului scris de eul biografic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să citesc de pe caiet, de ce nu am învățat pe de rost realizările partidului? M-am înroșit și m-am așezat, înfrântă, frântă pe dinăuntru. Nu de rușine, nu mi-a fost nici o singură clipă rușine. Eram roșie de indignare, eram stupefiată de revoltă. Ceilalți doi colegi, mai vechi în clasă, s-au ridicat rând pe rând și au recitat, fiecare, directivele P.C.R., ca pe niște versete biblice"; vezi Cristina Hermeziu (coord.), Revoluția din depărtare, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 107
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
suna anapoda fără nici o logică dar totuși speram ca asta să-l scoată din starea ceea. Privind parcă prin mine, undeva departe spre marginea câmpiei, mai mult mârâi decât zise: „Ei și... ”. Apoi se cufundă iar în gândurile lui. Rămăsesem stupefiat, nu mă așteptasem la acest răspuns. Mă așteptam la orice dar la acesta așa de aiuristic, nu. Poate de puține ori în viață rămăsesem așa descumpănit, cu gura căscată de spontaneitatea unui răspuns ce-mi crea o stare de neacceptare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
erau îndrumați "să nu se ducă în România pentru că este un câmp de operațiuni minor" (Norman Stone, dar și Glenn E. Torrey, Stanley Washburn, Alfred Knox, citați de Larry L. Watts). Șeful Misiunii Militare Franceze din România s-a arătat "stupefiat" de mașinațiunile rusești, croite pe "agende ascunse", menite ca Rusia "să fie compensată, la sfârșitul războiului, pe cheltuiala României" (Glenn Torrey). Comandantul trupelor rusești din Dobrogea declara cinic colegilor din Antantă: "Sunt convins că nu se presupune că noi am
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
privea fresca și-și ținea paharul cu prea mare atenție. Din spatele ochelarilor, ochii deschiși la culoare, de un cenușiu foarte palid, Îl țintuiau acum pe pictor. - Știu ce zici. Mi-am văzut soția murind. Faulques nu voia să se arate stupefiat, nici să-și dezvăluie emoțiile. Dar ceva i se citea probabil pe chip, fiindcă zărise iar gaura neagră din gura musafirului. - S-a Întâmplat la câteva zile după ce mi-ai făcut poza, a continuat acesta. Dumneata nu m-ai zărit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fi spus! Mina: N ar fi avut nici un rost. Ilie: (mai impetuos) În schimb are rost să mă contrazici tot timpul, să-mi dai peste cap toate hotărîrile și planurile... Să mă ridiculizezi! Asta are rost, nu? Mina: (cuminte, dar stupefiată) Doar nu vrei să-mi spui că povestea cu cavoul e un plan care... Ilie: (violent) E un plan și încă unul foarte serios, la care m-am gîndit mult și în care cred. Să știi asta!Dar e destul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
i-ai dat tatei darul?! Alex: Ba i l-am dat, dar nu l-a desfăcut. (aduce pachetul în fața lui Mihai) Mihai: (desface pachetul și scoate din el o pereche de ghete cu patine; toți cei de față rămîn oarecum stupefiați) Hm! interesant! Cu totul și cu totul interesant! Nu mă așteptam. (dar nimeni nu ghicește, de fapt, ce vrea să spună Mihai) Maria: Da' ce dar o mai fi ăsta, Doamne! Patine în plină vară! Păi ce să facă tata
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a băut mai mult decît trebuie. Păi cum ți-ai închipuit tu că ditamai rectorul să se cațere pe patine! Mihai: (violent) Mai termină odată cu rectoratul ăsta! Rector în sus, rector în jos! Ei află că nu sînt rector! Maria: (stupefiată, șocată) Cum nu ești rector?! (privind spre ceilalți cerîndu-le parcă ajutor) Nu se poate să nu fie rector! Mihai: Ei uite că se poate. (Alex pleacă în birou) Maria: Și-atunci de ce nu ne-ai spus nimic? De ce nu ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am spus. Și de restul mă ocup eu. E clar. Am să plec, dar o să mă întorc exact cînd va fi nevoie. Ea 2: Să te caut eu? El n: Nu, vin eu la timp. (iese) Ea 2: (rămîne oarecum stupefiată; El n a vorbit repede și mult și straniu, nu-i așa?; pare că vrea amintească ce i-a spus; renunță și se duce, ca atrasă de o forță hipnotică, spre fereastră, pe care o închide cu repezicune) Ce vîntoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Din cauza ta. Ea 2:... Da... și din cauza mea. El n: Eu ți-am spus să nu le interzici să se întîlnească, iar tu ai făcut exact invers. Ea 2: De unde știi tu că... El n: Am ascultat caseta... Ea 2: (stupefiată) Adică ai lăsat casetofonul deschis?! El n: Da. Și ce-i cu asta! De la tine am cules ideea asta... Ea 2: (speriată) Știi ce, eu nu mai vreau. El n: Ce nu mai vrei? Ea 2: Să mai facem... să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aveam eu rezervele mele... cumpăram din cei 500 de lei... (pauză) Na, că mi s-a făcut poftă... (își scoate sticla din buzunarul de la piept al hainei și trage o dușcă, după care se apucă de o pasiență; toată lumea e stupefiată) Sursa dublă: (apropiindu-se de Trimisul lui Dumnezeu) Ce zici de omul nostru? (Trimisul lui Dumnezeu își ridică ochii din Biblie pentru puțin timp, apoi privește din nou în cartea deschisă) Ce crezi, individul ăsta, omul ăsta o să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a fost fatală mamei sale. Iosif Schwartz, povestește că, după eliberarea din închisoare, ajunge la București și, în timp ce aștepta trenul spre Timișoara, a intrat la o frizerie să se bărbierească. Atunci când s-a uitat în oglindă a rămas stupefiat văzând chipul unui om îmbătrânit și obosit, cu dinții căzuți și a înțeles de ce gardienii i se adresau cu “moșule”. Din fericire atunci când a ajuns acasă fiul său l-a recunoscut. Nu același lucru s-a întâmplat în cazul meu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
vitae, și doar apoi de măștile anturajului, banal și ipocrit, deci inautentic. Diaristul joacă rând pe rând rolul lui Tolstoi și își iese din rol în chip șocant, sfidează conveniențele, se ascunde în locuri imprevizibile și este mustrat de tolstoieni, stupefiați inclusiv de hotărârea septuagenarului de a se apuca din nou de scris. Vanitatea artistului, nemântuită, modifică stereotipiile înaltei societăți și ale familiei, suspicioasă în privința singularizării iritate a acelui monarh cu aere de mujic. La 60 de ani (în 1888) Tolstoi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]