985 matches
-
trebuia s-o fac. — Bun, îmi explică Fat Paul, nu poți să pleci, nu-i așa? De asta nu mai poți scăpa. Ce-i drept e drept, John. Vreau să spun că abia s-au căsătorit. Marți. Dădu din cap, subțiindu-și buzele livide. Se duse spre masa de biliard. Bilele au căzut ca niște bombe și s-au îngrămădit toate în buzunarul lor. Îmi arată bila albă și bila neagră. — Hai, omule, am spus eu. Las-o moartă. Iisuse, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Epistolele lui Pavel, pe care Lawrence le interpreta În felul său, Încercând să descopere adevărul În fiecare literă din text. Cum adevărul migra de la o buche la alta, scoțându-și capul său de vierme ba aici, ba colo, În paginile subțiate de atâta răsfoit, Oliver fu nevoit să le decupeze una câte una cu lama și apoi, adunându-le grămadă În clopotniță, să le dea foc. Făcând această operațiune, masterandul era ferm convins că adevărul ultim ascuns În Epistolele lui Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă treziți că vi se tocește fața...”. „Poftim? Ce ați spus?” rămânea surprins medicul... „Pe lângă faptul că sunteți orb, mai sunteți și surd... Am spus să aveți grijă să nu vă uitați prea des În oglindă, c-o să vi se subțieze trăsăturile și o să arătați la față ca un ou...” Deși stăteau Împreună de șapte ani bătuți pe muchie, cei doi soți, În semn de respect reciproc, se adresau unul altuia cu „dumneavoastră”. De altfel, fiecare dintre ei Își apăra, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devenea pentru Noimann un lăcaș sfânt, pe care nu aveai dreptul să-l tulburi nici măcar c-o răsuflare, În timp ce pentru alții același pat era accesibil oricărei fantezii abacadabrante, mai mult sau mai puțin morbide?! „Și ziceți că o să mi se subțieze fața?” Întreba cu un aer absent Noimann, Îndreptându-și, pentru a câta oară oare? șuvița rebelă de pe frunte. „Asta Înseamnă că am să Întineresc...” „V-ați pus vreodată, totuși, Întrebarea cum o să reacționeze o soție când, trezindu-se În zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și proferând amenințări? Cât despre Oliver, până la venirea noului Mesia, e bine să-l lăsăm În stadiul de copac. Când se va plicitisi de frunze, se va putea acoperi de pene....” Bărbia sa se mișcă deasupra mesei. Buzele i se subțiară, În timp ce degetele bătură darabana cu delicatețe În farfurioara de porțelan pe care se aflau două pliculețe de zahăr neîncepute și o linguriță de inox. „Deocamdată Îl vom lăsa să-și facă mendrele, dar la momentul oportun vom acționa În consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și zicea: Ia vezi, măi Costică, ce fac ăia p-acolo prin curte? Și betu nea Costică parcă-l văz, ieșea după ei, noapte, Întuneric și ăia buf, buf!, Își cărau cu pumnu sau cu picioarili.“ Bătrânul care povestește Își subțiază dintr-o dată vocea Într-un mod foarte caraghios, probabil pentru a-l imita pe proprietarul de atunci al cazanului. Unii dintre ceilalți râd, semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îmbrăcată Într-o pereche de colanți uzați din liceu, un pulover de lână cu fermoar și un jerseu gros și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și subțiau coapsele, pe care Îi purtam acum cu religiozitate. Picioarele Îmi erau Înfofolite Într-o pereche de șosete angora flocoase și vârâte În niște mocasini Minetonka foarte moi. Cu talpă de cauciuc. Cu mărgele. Cu franjuri. În liceu fuseseră o aberație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de drum. Într-un sfert de ceas, plecăm... Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era mic și călcau mai mult prin glod...Pe măsură ce trecea timpul, învălmășeala norilor a prins a se subția și lumina soarelui scăpătat spre chindie devenea atotbiruitoare. Când noaptea și-a întins zăbranicul, căpitanul a cercetat ceasul. ― Sergent major Dinsus, la mine! - a strigat căpitanul. ― Ordonați, domnule căpitan. ― Transmite ordinul de oprire și vino iute înapoi. ― Am înțeles. Când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că Mickey Cohen cumpărase parte din Teamsters, sindicatul camionagiilor, de la reprezentantul lor de pe Coasta de Est - un tip care urmărea să investească banii în cazinourile din Havana. „Mickey C. ar putea fi muls pentru câțiva dolari dacă fondurile orașului se subțiază prea mult. Pun pariu că nu l-ar deranja dacă i-ar vedea pe cei de la AUFT fără contracte, înlocuiți de oamenii lui”. Loew se înroși la față. Dudley Smith bătea darabana cu pumnul. „Nu e prost prietenul nostru Malcolm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny trecu pe o pagină curată. — Ăsta e domeniul în care excelezi, Cyril. Felix Gordean. Tot ce știi, tot ce-ai auzit, tot ce-ai gândit despre el. Vandrich zise: — Felix Gordean e... un tip... dat dracului. Cuvintele i se subțiară într-un sâsâit. — Nu se cuplează cu bărbați, femei sau animale. Singura lui satisfacție e să-i strângă pe tipi la un loc, să-i facă să admită că sunt ceea ce sunt, apoi... să le procure ceea ce le trebuie. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Oamenii lui Midhat nu se mișcau. - Midhat să vină imediat În fața mea!!! țipă sultanul, iar generalii din jurul lui Înțeleseră că stăpânul lumii Începea să se teamă. Midhat sosi și se Înclină. - Am ordonat atacul! țipă din nou Mahomed, cu glasul subțiat de furie. - Lumina Răsăritului... spuse Midhat, Înclinându-se din nou, nici un războinic nu va ataca mongolii atâta vreme cât se află lângă trupul lui Amir... moartea unui mare conducător nu poate fi murdărită... moartea e mai presus de noi, și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acoperită până la gât cu un văl mare înfășurat pe trup. Avea pe frunte o compresă udă, care părea o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră în cine știe ce fiolă internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
poată gândi așa întotdeauna. Ce grozav ar fi! Dar ea este doar o biată femeie și veșnicia nu-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obrazului pudrat și este izbit de un miros oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără să vrea, își imaginează că femeia se mumifică treptat în ele, un strat de substanță verde întins peste cel existent, care se subțiază de fiecare dată. — Jonathan, zice femeia oarecum mirată. Este cazul să observ că nu semeni deloc cu familia. Domnule director, noi, cei din din famila Bridgeman, avem trăsături puternice. Figuri saxone. — Fascinant, zice doctorul Noble. Doriți ceai? — Ceai? Cum puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cele mai frumoase ore din cei patru ani de școală normală pe care i-am urmat nu se poate reda, fiindcă relief au numai lucrurile negative, iar lumina din sufletul nostru, cu cât e mai puternică, cu atât mai mult subțiază toate contururile din amintire și ne descurajează să le reconstituim. Profesorul nostru de istorie de la Cristur-Odorhei, unde fusesem transferat în urma desființării școlii normale din Abrud, era un om mic de statură, chiar foarte mic, la limita dintre un pitic și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest tabiet. - Domnule profesor, ați vorbit de claritate. Eu nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se întoarce, trimiteți-l la mine. Chiar dacă vom fi pe drum. Am înțeles, stăpâne. În secunda când tăcu, ochii lui Mitsuhide priviră din nou cu însuflețire spre acoperișurile negre din capitală. Poate fiindcă negura nopții se tot îndesea și se subția la loc sau pentru că ochii i se obișnuiau cu întunericul, reuși, treptat, să distingă clădirile orașului. Zidurile albe ale Palatului Nijo străluceau mai puternic decât orice altceva. Firește, privirea lui Mitsuhide era atrasă de acest singur punct alb. Acolo locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu sfârșită. După asta, Helen a adăugat cu o voce surprinsă: —Dumnezeule! Ce te-ai subțiat! Arăți foarte emancipată, curvă slabă ce ești! Aproape că am spus „mulțumesc“, dar mi-am adus aminte la timp. Scenariul obișnuit cerea ca eu să răspund „Adevărat, chiar am slăbit?“, la care Helen zicea „Nuuuuuu! De fiecare dată te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dispăruse aproape complet din peisaj. S-a întors către mine cu o figură furioasă. Ce se întâmplă aici? Uite, Rachel, a mâncat aproape toată pâinea. N-o să mai rămână deloc DE PRĂJIT pentru micul dejun! Vocea îi urcase și se subțiase cu fiecare propoziție și ajunsese în punctul culminant, DE PRĂJIT, la o tonalitate de soprană care ar fi putut sparge toate paharele. îmi era rău. Mă simțeam îngrozitor. Pentru Dumnezeu! Sufeream încă din cauza decalajului de fus orar. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ghidul lui Rachel avea să-i ofere lui Vivian niște beneficii majore. șefa mea se apuca tot timpul de câte-o nouă dietă. Căuta mereu un plan de hrănire magic, care-i să-i corecteze dezechilibrul chimic și să-i subțieze șoldurile. Poate că publicarea cărții lui Rachel avea să-i permită lui Vivian să evite plata acelui avans substanțial. În urmă cu câteva luni, Phil mi-a spus că Vivian plătise odată un avans exorbitant de o jumătate de milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu era. — Nu? — Am accelerat până la o sută, o sută douăzeci, pe urmă am încercat să încetinesc. Greu când n-ai frâne. Puteam să dau colțu’. — Frânele... — Da, frânele. Am adus mașina la garaj și le-am desfăcut. Plăcuțele erau subțiate rău, domn’ Glass, pe ducă. — Și ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă n-ați fi avut cealaltă problemă, cu rezervorul de benzină, n-ați fi aflat despre problema asta, cu frânele. Și dacă ați mai fi mers mult, ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aplicat, era atât de avansat, Încât le-o lua Românilor Înainte cu cel puțin o sută de ani! - Ei, nici chiar așa! - Ba chiar așa! Și social și național - de ce crezi că s-a băgat Marghiloman pe fir: ca să-l subțieze, să-l tragă În jos, la nivelul Patriei Mume, cu care ardeam de dor să ne unim... Până și liberalii, cât erau ei de liberali se speriaseră de programul Basarabenilor - și nu mai era Stere al nostru, să-i descânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceasta, nu-i așa? Trebuie să o aibă, floarea aceasta cu un parfum deosebit, grațioasă și străvezie, care te trimitea cu gândul la mușchi și la pădure. Trebuia s-o aibă și asta imediat! Privi în jur ca să vadă noaptea subțiindu-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama dealului și să se întoarcă înainte să sosească cei ce urmau să prindă maimuțele. Îmbrăcându-se în grabă, își luă cuțitul, secera și un ghem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
număr și ferocitate, și trebui să plesnească pe brațe și pe gât, căci erau atât de mulți și așa de mari, încât unii reușiră să-l piște chiar și prin haine. Simți clar cum crusta de sare începe să se subțieze și să devină tot mai periculoasă sub picioarele lui, dar înțelese că pe întuneric nu putea face altceva decât să se încredințeze lui Alah și să aștepte ca El să-i conducă pașii, așa că oftă ușurat când simți contactul dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]