639 matches
-
în jos la colțuri ca pentru o silă permanentă. înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici și subțiri și dinții albi mărunți, avea aerul unui țingău. Venea pe la Sia în fiecare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu mulțumire, că lucrurile merg strună Nu-i trecuse prin gind să măsoare timpul parcurs sau >ă-și oroieete-ze filmul trecutului. 149 îi'i adevăr, cum oare îi căzuse pe cap acea fată trunchioasă lui Lică, un băiat atât de subțirel, de talie mijlocie, cu o mustață mică, neagră, pe un botișor simpatic, fluierîncl mereu între dinții mărunți albi, tari, pe care îi strângea de obicei și la plăcere și la necaz. Acea jăvruță de fată îi căzuse lesne pe brațe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În poezia sa practică metoda dialectică. Nu se consideră ca Beniuc în „Mărul de lângă drum”, gata să îndestuleze trecătorii flămânzi și însetați. Nu! El răstoarnă această metaforă. „În pomul vieții sunt un măr copt/Legat de ram/ Printr-o codiță/Subțirică atârnând.”... „Voi cădea curând/Scuturat de vânt...” Dar de ce va cădea” Pentru că: „În interiorul meu/Se lucrează mereu/Să-mi slăbească/Prinderea de ram.” Efemeritatea omului este surprinsă și în „Roata lumii”: „După ce n-am să mai merg/Urmele mele se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Îl rugă să-l aștepte și Julius Îl văzu că-și pune fularul și dispare pe ușa camerei. Crezu că o să aibă timp să se apropie din nou de balustradă și să mai arunce o privire spre „vestibul“, dar glasul subțirel al Înțeleptului Îl chemă, spre surprinderea lui, din capătul coridorului. — Vino, Îi spuse. Julius reuși să vadă că fata care cînta bolerouri nu era la fereastră, desigur că se gătea ca să vină la recital. Se grăbi să-l ajungă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade un cântat subțirel și cam isteric, după cum îi este firea dobândită prin îndelungi potriviri genetice. V-aaliniați! Bune lucruri spuneau cei de demult. Iacătă unul singur: Intuiția fundamentală a lui Avicenna, exprimată încă din Logica (al-Shifa'), este că predicatul "om" nu poate fi atribuit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pentru a evita atacurile posibile, va fi ușor să scoată de la ea tot ce știa. Sesiză senzația nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pentru a evita atacurile posibile, va fi ușor să scoată de la ea tot ce știa. Sesiză senzația nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la Evdoșka, nu pentru că-l știa mai sărac, ci pentru că-l știa mai vorbăreț. El însuși era mai degrabă taciturn, așa că i plăcea să asculte. — La Rosenberg, la Casa de Sănătate! Evdoșka înjura când și când îngrozitor, iar glasul lui subțirel, de scopit, nu se potrivea cu vorbele. Era caraghios să pomenești cu un asemenea glas, de copil, despre toate alea. Doctorul știa, ca toată lumea, că birjarii aparțin unei secte muscălești și că se lasă castrați de bunăvoie, unii de flăcăi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în fața nevestelor redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile despre care scrisese nu demult în Universul, unul, la Tuzla, cu foc roșu, altul, la Mangalia, cu foc alb. Și la ea, când se-aprindea unul, când celălalt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
astea apar mâine, eu n-am câștigat, ce să spun, nici nu mă așteptam... A fost lume puțină, că era vreme rea, tragerea nu s-a mai făcut în Cișmigiu, cum era plănuită, ci la Hotelul Bulevard. O să iasă cam subțirel numărul, își făcu griji primul redactor, la care Pavel ridică dintr-un umăr, iar Peppin din amândoi. Luară cu mare atenție clișeele aduse de Marwan pentru „Ilustrația noastră“ - până la urmă se înțeleseseră la preț - erau într-adevăr foarte bune, pe lângă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Isher. Ia uitați-vă la această firmă ipocrită: "Dreptul de a cumpăra arme... " Aaaa! Se întrerupse și spuse: - Du-te acasă, Creel! O să avem noi grijă să nu se vândă arme în localitatea noastră! O urmări cu privirea pe femeia subțirică pierzându-se printre umbre. Dar aceasta nu apucase să ajungă la jumătatea străzii, când Fara strigă: - Și dacă-l vezi pe băiatul ăla al nostru pe la vreun colț de stradă, ia-l acasă. Nu trebuie să mai întârzie seara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înțeleagă, începuse să privească dușmănos tot ceea ce ținea de sat. Dar sfidarea lui încăpățânată se lovise la fiecare pas, până acum, de această neîndurătoare închisoare. Cum se deschisese cușca nu era prea limpede. Firește, intervenise fata de la magazinul de arme. Subțirică, cu ochi gri-verzui, inteligenți, cu o față frumoasă, cu trăsături ce purtau nimbul greu de definit al unei persoane care luase multe decizii izbutite, îi spusese: Da, da, vin din Orașul Imperial și mă întorc acolo joi după-amiază". Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și tovarășii săi erau încă acolo. Când dădu cu ochii de ei, înțepeni și înțelese de ce s-a întors să-i privească. Se răsuci pe călcâie și se duse glonț la vânzătoarea de la magazinul de arme, o fată frumușică și subțirică, de vreo douăzeci de ani, care stătea într-un colț citind o carte. Ochii ei îi cercetară atent fața când el îi povesti cum i s-au furat banii. Încheie cu vorbele: - Uite ce aș vrea să știu. Mă sfătuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în bucătăria de la parter era numai bona copiilor și o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor, care era roșcovan și greoi, dar cu ochi albaștri, ca ai lor. Godun ar fi vrut să îi știe zdraveni, se plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cu obrajul plin de sânge, Când o văd inima-mi plânge. Că eu de când am viață N-am avut altă dulceață, Numai c-o strângeam în brațe Roșie și mîndră-n față. Trecui sara pe uliță, Mândra ședea la portiță În subțirică polcuță, Poale albe subțirele Pe pofta inimii mele. Și, zo, ea d-așa zicînd: - Hai noi doi să ne iubim, Că noi bine ne lovim La gene și la sprâncene Ca și doi golumbi la pene. 22 Știi tu mândră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi țin chinuirea, Face dorului prăznuirea, Inimei mele peire. Pre întristătoarea soarte Rău se bate să mă poarte, Dorul mă ajunge foarte Vai, necazuri pân-la moarte. Ilenuță bobocică, Ce despărțire ne strică, Greu nour se mai ridică Într-o vârstă subțirică. Mă-grăbesc de-a mă aduce Târziul să nu m-apuce, Face-mi-s-ar calea cruce Ca fața să nu-mi usuce. Te - mbrățoșez cu - ntristare, Lăcrămez cu sărutare, Murgul m-așteaptă afară Să pun piciorul în scară, 195 {EminescuOpVI 196} Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă fi-nghițit peșin Iar nu acum să leșin, De câte ori te-oi vede Să-mi fie inima rea, Unde te văz, moriu, mă-ntinz Și ca iarba mă aprinz, Unde te văz frumușică Eu mă pierz ca o furnică, Unde te văz subțirică Mă cuprinde-o mare frică. No. 34 Puică, cum te-am iubit eu Să te - ajungă dorul meu, Să te arză cu mânie Să nu te mai văz eu vie Și să crăpi și să plesnești Ca ceara să te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Idiotul de Popovici s-a împușcat că nu-l iubea nevastă-sa. Hm, nu-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și taică-său, generalul... Cretinii..." Se căută jos, în marginea fotografiei. Un tânăr subțirel cu privire neagră, piezișă, și un ușor început de chelie. Puse degetul pe carton. El era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar! Cum fuge timpul, domnule!" Făcu lumina mică și dădu drumul în surdină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câteva secunde, apoi luă scara rulantă în direcție contrarie. Înregistră absent discuția din spate, două fete cu haine de blană și cizme albe. ― Jimmy, i-am zis, mama ar vrea să vadă cum arăți... Știi ce mi-a răspuns? Vocea subțirică se sufoca: "Ei drăcie, n-am nici o fotografie mai recentă". Locotenentul surâse. Cumpără niște trandafiri de la o țigancă și o luă pe Edgar Quinet. CAPITOLUL VI CASA GROAZEI Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surâse Azimioară. ― Vreau să mă conving, ceea ce în ultimă analiză e același lucru. În viața mea nu am întîlnit o sinucidere mai clasică. Totul e perfect. Atât de perfect, încît te gândești fără să vrei la ceva regizat. Melania Lupu, subțirică și elegantă, eleganța aceea care nu are nimic de-a face cu hainele ― chestiune de ținută și prestanță ― clătina capul plină de demnitate. Afișa o tristețe reținută, politicoasă, zâmbea cum știu să zâmbească oameni deprinși în general cu societatea. Grigore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Panaitescu era un bluff. Un bluff sinistru. Azimioară sosi roșu la față cu ochii strălucitori. ― A început să ningă! E minunat! Maiorul își aminti de un decembrie prin '48 sau '49... Era student, îndrăgostit până peste urechi de-o colegă subțirică. Semăna puțin cu o pasăre. O chema Kuky, de fapt Zoe, dar părea o chestie pe atunci să ai doi de k și un y la nume. Tot prima ninsoare... Ajunseseră pe jos până la lacuri. O adevărată expediție. Băuseră apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asemenea, Maiestate, poate vă interesează să știți că s-au scris în privința asta două articole de psihologie, dintre care unul este semnat de cel mai mare dintre Negatiștii noștri în viață, Edward Gonish. Cu coada ochiului, Hedrock văzu că trupul subțirel și mlădios al femeii se apleca înainte, că ținea buzele întredeschise, ochii larg deschiși cu profund interes. Întreaga ei ființă părea să reacționeze la fiecare din cuvintele lui. ― Ce a spus Gonish despre mine? întrebă ea aproape în șoaptă. Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
stângaci. Tatăl era feroviar. Când era liber, îl vedeai totdeauna șezând într-un colț lângă fereastră cu mâinile lui enorme rășchirate pe pulpe, gânditor, privind mișcarea de pe stradă. Mama se ocupa totdeauna de gospodărie, Jeanne o ajuta. Era atât de subțirică încât Grand nu putea s-o vadă traversând o stradă fără să fie neliniștit. Vehiculele i se păreau atunci nemăsurat de mari. Într-o zi, în fața unei prăvălii aranjate de Crăciun, Jeanne, care se uita pierdută la vitrină, se răsucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
i-au oripilat pe părinții ei. Wakefield și-o imaginează mignonă, cu păr lung și negru, cu ochi căprui și cu haine oarecum lălîi. Și este foarte sigur că ea va Întîrzia. Este surprins cînd apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]