552 matches
-
Sus, Blidari, Dumitrești (reședința), Dumitreștii de Sus, Dumitreștii-Față, Găloiești, Lăstuni, Lupoaia, Motnău, Poienița, Roșcari, Siminoc, Tinoasa, Trestia și Valea Mică. Comuna Dumitrești este asezată pe cursul mediu al râului Râmnicul Sărat, la vărsarea râului Motnău în acesta, într-o depresiune subcarpatică care poartă același nume, situată în zona de sud a județului Vrancea la hotarul cu județul Buzău. Prin comună trece șoseaua națională DN2N, drum de importanță locală care o leagă spre vest de Chiojdeni și Jitia și spre est de
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
care de altfel s-a și aliat în timpul celui de-al doilea război mondial. Chiar înainte de dezlănțuirea celui de-al doilea război mondial, Ungaria s-a folosit de relațiile strânse pe care le avea cu Germania pentru a anexa Regiunea Subcarpatica și alte părți din teritoriul Slovaciei, ca urmare a înțelegerilor primului arbitraj de la Viena. În 1940, Regatul Ungariei s-a alaturat Axei cu condiția retrocedării Transilvaniei. Führerul Adolf Hitler a ajutat Ungaria să primească doar o mică parte a teritoriului
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
aprilie, armata ungară atacă trupele române pe valea Crișului. Acțiunea a avut drept urmare reluarea înaintării armatei române în Ungaria. Cu excepția diviziei de secui, armata română nu întâlnește o rezistență prea serioasă. La 20 aprilie este atins aliniamentul Hust (în Ucraina subcarpatica)-Satu Mare-Carei-Valea lui Mihai-Oradea, pe flancul sudic ajungând la Orosháza. La 5 mai, tot teritoriul până la Tisa, inclusiv podurile peste râu, era ocupat de armata română, continuarea înaintării fiind interzisă de Consiliul Suprem Aliat. În nord s-a stabilit legătura
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
Vladislav Vlaicu lipsesc „gălețile de grâu de la satul lui Costea”. Acestea vor reapărea după ce Mircea își extinde controlul asupra Banatului de Severin. Așadar, Nicodim începe să caute un loc pentru a întemeia o nouă mănăstire. În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la inițierea ridicării mai multor mănăstiri și biserici, cum au fost mănăstirile de la Gura Motrului și Vișina (la Gura Sadului), bisericile de la Coșuștea, Jidoștița și cea de pe malul râului Topolnița și schitul de pe Valea Aninoasei. Plecând din
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
platină) s-au descoperit în "cristalinul metamorfic" din zona Holbav. Lângă Codlea se ivesc ape mezotermale (27°C), asemănătoare celor de la Băile Tușnad. Pădurile ocupă o zonă întinsă în zona muntoasă și deluroasă a Țării Bârsei. Localitățile aflate în zona subcarpatică dispun de importante suprafețe cu fânețe și pășuni. De asemenea, în zona depresionară, șesul este prielnic culturii de legume și cereale precum și a plantelor industriale. Pe tot cuprinsul Țării Bârsei și a comunei Șercaia s-au pus sub ocrotire întinse
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
realizat șemineele. Clădirea principală în stil neoromânesc clasic, cu un turn de colț, prezintă elemente arhitecturale - coloane, colonada portalului, profiluri, frumos sculptate în piatră. Se regăsesc atât elemente ale reședințelor boierești fortificate, cât și detalii ale caselor țărănești din Muntenia subcarpatică. Două motive de limbaj arhitectural sunt recurente în compoziția imobilului, loggia și foișorul, tratate diferit. Zidăria este de cărămidă, iar planșeele principale din beton armat. Pentru soclu s-a folosit piatră de râu. Conacul număra 22 de camere, având patru
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
deformări plastice și ridicarea sării prin străpungerea formațiunilor de deasupra zăcământului) pentru sarea gemă, demonstrând că ele pot oferi o capcană eficace pentru zăcămintele de hidrocarburi. În acest context, prof. Mrazek a explicat distribuția acumulărilor de hidrocarburi în zona neogenă, subcarpatică. Aceasta a avut un impact deosebit în explorarea și exploatarea petrolului și a gazelor naturale, deoarece a deschis perspective noi. Până atunci, singurul model de capcană erau domurile anticlinale închise pe toate cele patru laturi. Ludovic Mrazek a influențat puternic
Ludovic Mrazek () [Corola-website/Science/305705_a_307034]
-
prevăzută cu șanțuri de apărare și redute pentru tunuri. în București s-a amenajat un sistem defensiv bazat pe mănăstirile Mihai Vodă, Radu Vodă, Antim și Mănăstirea Mitropoliei, situate în general pe înălțimi ușor de apărat. Transformarea mănăstirilor din zona subcarpatică în tabere fortificate încerca să suplinească lipsa de cetăți a Munteniei. În vederea organizării rezistenței pe termen lung, mănăstirile fortificate ale Olteniei (Tismana, Cozia, Strehaia, Motru, Bistrița, Polovragi și Crasna), au fost preschimbate în depozite întărite, unde se aflau mari cantități
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
de pe culmile Tigăi, Turcu, Neamțu etc. Ele au dezvoltate îndeosebi părțile expuse spre est și sud-est (arbori-drapel). Extremitatea sudică a Munților Baiului se află relativ frecvent și sub înfluența maselor de aer sudice care înaintează din Câmpia Română, peste dealurile subcarpatice, pe văi, și ajung uneori până dincolo de Muntele Cumpătu, determinând aspecte diferite ale vremii între nordul și sudul acestor munți. Nu rareori, vara, în timp ce culmile din jumătatea nordică sunt acoperite de nori, iar ploaia își face simțită prezența, în sud
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
continental temperat ,putându-se afirmă că există un microclimat hunedorean cu nuanțe banatice datorat unor elemente locale, precum formă de căldare a reliefului localității a stratul de pulberi aflat în atmosferă și a râului Cerna. Râul, fiind situat în zona subcarpatica are un climat carpatic. Temperatura medie anuală este de +9,6˚C, media lunii celei mai reci -ianuarie- este de -2,8˚C și media lunii celei mai calde este de +20,2˚C în luna iulie. În timpul iernii temperatura
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
atât locale cât și regionale care definesc individualitatea Subcarpaților Vâlcii. ■ Limita nordică a teritoriului, deși este aproape peste tot clară, ridică, totuși, unele probleme ale modului concret și variat în care se face trecerea și legătura culmilor montane cu dealurile subcarpatice de la sud. S-a pus întrebarea dacă limita dintre cele două mari unități este sau nu clară, prin existența depresiunii subcarpatice de contact sau este o întrerupere completă a lanțului depresiunilor de sub poala sudică a Carpaților Meridionali, cu repercusiuni asupra
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
totuși, unele probleme ale modului concret și variat în care se face trecerea și legătura culmilor montane cu dealurile subcarpatice de la sud. S-a pus întrebarea dacă limita dintre cele două mari unități este sau nu clară, prin existența depresiunii subcarpatice de contact sau este o întrerupere completă a lanțului depresiunilor de sub poala sudică a Carpaților Meridionali, cu repercusiuni asupra posibilității de fixare a limitei. Trecerea nu se face printr-un uluc depresionar unitar care să urmărească fidel contactul morfologic și
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
se face printr-un uluc depresionar unitar care să urmărească fidel contactul morfologic și structural dintre aria carpatică și cea a Depresiunii Getice. Aici apar mici depresiuni de contact la ieșirea văilor din munte, alternând cu sectoare în care dealurile subcarpatice se sudează direct de cea mai joasă treaptă montana, nivel de 800 - 1000 m. Această situație poate fi urmărită constant intre Bistrița Vâlcii și Valea Olăneștilor, constituind o trăsătură specifică contactului regiunii subcarpatice cu Munții Căpățânii. Limita morfologică corespunde parțial
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
munte, alternând cu sectoare în care dealurile subcarpatice se sudează direct de cea mai joasă treaptă montana, nivel de 800 - 1000 m. Această situație poate fi urmărită constant intre Bistrița Vâlcii și Valea Olăneștilor, constituind o trăsătură specifică contactului regiunii subcarpatice cu Munții Căpățânii. Limita morfologică corespunde parțial unei limite geologice. La est de Bistrița Vâlcii sedimentarul Depresiunii Getice înaintează mult spre nord, intrând în alcătuirea treptei inferioare a munților, iar contactul se menține în general în lungul fâșiei de formațiuni
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
fâșiei de formațiuni eocene diferențiate litologic și se înscrie ca atare în relief. În această fâșie de contact se pun în evidență și unele accidente tectonice (falii), iar dispunerea monoclinală a stratelor a permis dezvoltarea văilor subsecvente. De aceea, depresiunea subcarpatică dintre Topolog și Bistrița, și deci și limita ei nordică, este de natura petrografică, influențată numai în foarte mică măsură de accidente tectonice locale. Culmile montane coboară treptat spre sud, sub forma unor spinări domoale sau mai repezi, ce se
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
general, de-a lungul fâșiei de trecere dintre cele două unități, formațiunile sedimentare au dispunere monoclinală, fără a fi afectate de accidente tectonice importante care să determine schimbări morfologice și apariția unor denivelări. Între Topolog și Olt, contactul dintre dealurile subcarpatice cutate și formațiunile piemontane se înscrie în lungul Văii Sâmnicului și al afluentului său de pe stânga, Valea Gibei. Astfel depresiunea de contact între Topolog și Olt se concretizează prin valea largă a Sâmnicului, care separă culmile subcarpatice cu relief de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
contactul dintre dealurile subcarpatice cutate și formațiunile piemontane se înscrie în lungul Văii Sâmnicului și al afluentului său de pe stânga, Valea Gibei. Astfel depresiunea de contact între Topolog și Olt se concretizează prin valea largă a Sâmnicului, care separă culmile subcarpatice cu relief de dealuri mai înalte și aspect ondulat, de culmile piemontane domoale, chiar netede, ce se înclină treptat spre sud. Între Olt și Bistrița Vâlcii limita trece prin sudul depresiunii Râmnicu Vâlcea - Băbeni Bistrița, prin estul dealurilor Șirineasa, Culmea
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
este tranșantă, stilul reliefului dintre Olt și Topolog fiind în multe privințe asemănător celui de la est de Topolog, dar cuprinde slabe reflexe ale tectonicii proprii Subcarpaților de la vest de Olt. ■ La vest de Valea Bistriței, de la care începe larga depresiune subcarpatică olteană Horezu - Tismana, relieful este mai ordonat. La est de Bistrița Vâlcii, dealurile și depresiunile subcarpatice se așază într-o rețea mai puțin ordonată, în care se regăsesc cele două șiruri de dealuri și depresiuni. Geologia Subcarpaților Vâlcii trebuie abordată
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
de Topolog, dar cuprinde slabe reflexe ale tectonicii proprii Subcarpaților de la vest de Olt. ■ La vest de Valea Bistriței, de la care începe larga depresiune subcarpatică olteană Horezu - Tismana, relieful este mai ordonat. La est de Bistrița Vâlcii, dealurile și depresiunile subcarpatice se așază într-o rețea mai puțin ordonată, în care se regăsesc cele două șiruri de dealuri și depresiuni. Geologia Subcarpaților Vâlcii trebuie abordată în strânsă legătură cu evoluția paleogeografică a Subcarpaților Getici, din care fac parte, care se desfășoară
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
clare la vest de Călimănești, în continuarea depresiunii Jiblea, dar mult mai restrânse ca întindere, depresiunile: Suța- Andreești pe valea Muereasca și Olănesti Băi- Livadia pe valea Olăneștilor, legate între ele prin șei joase. Închise la sud de o culme subcarpatică cu altitudine de 600-700 m, fragmentată de ape, aceste mici depresiuni de contact suplinesc rolul depresiunilor subcarpatice din alte sectoare. La sudul acestor depresiuni apar înălțimi tipic subcarpatice, înalte și ele de 600-700 m alcătuite din depuneri miopliocene cu structura
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
Andreești pe valea Muereasca și Olănesti Băi- Livadia pe valea Olăneștilor, legate între ele prin șei joase. Închise la sud de o culme subcarpatică cu altitudine de 600-700 m, fragmentată de ape, aceste mici depresiuni de contact suplinesc rolul depresiunilor subcarpatice din alte sectoare. La sudul acestor depresiuni apar înălțimi tipic subcarpatice, înalte și ele de 600-700 m alcătuite din depuneri miopliocene cu structura cutată de felul masivelor: Purcărețu, Bunești, Piscupia, se pune și mai clar în evidență prin ivirea în
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
legate între ele prin șei joase. Închise la sud de o culme subcarpatică cu altitudine de 600-700 m, fragmentată de ape, aceste mici depresiuni de contact suplinesc rolul depresiunilor subcarpatice din alte sectoare. La sudul acestor depresiuni apar înălțimi tipic subcarpatice, înalte și ele de 600-700 m alcătuite din depuneri miopliocene cu structura cutată de felul masivelor: Purcărețu, Bunești, Piscupia, se pune și mai clar în evidență prin ivirea în anticlinalul care taie valea Otăsău a masivului de sare de la Pietrari
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
masivului de sare de la Pietrari. Spre sud apare structura cutată pe mai multe anticlinale și sinclinale unde s-au dezvoltat depresiuni mici (Govora, Ocnele Mari) în rocile moi. În această parte șirul depresiunilor este închis de dâmburile orografice ale dealurilor subcarpatice, adânc tăiate și despărțite în segmente de văile numeroaselor râuri (Bistrița, Otăsău, Olănesti), coborâte aproape paralel de pe versantul sudic al Munților Căpățânii. În ceea ce privește latura sudică a Sucarpaților Vâlcii aceasta este alcătuită din dealuri înscrise pe formațiuni sarmastice, pliocene și cuaternare
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
culoar depresionar. Prin amenajările hidrotehnice lunca și terasele inferioare sunt acoperite de lacurile de acumulare. Indiferent de dimensiunile și de stadiul de evoluție, depresiunile sunt acelea care prin rolul jucat definesc particularitățile geografice- fizice, economice- umane, al întregului ținut deluros subcarpatic. În funcție de trăsăturile lor morfologice locale s-a desfășurat modelarea tuturor dealurilor din jur și în cuprinsul lor s-au păstrat urmele schimbărilor petrecute în decursul evoluției reliefului acestei regiuni. Teritoriul se desfășoară în zona climatului temperat continental, iar prin poziția
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
de Olt. Radiația solară constituie sursa energetică primară a dezvoltării proceselor geofizice și biologice. Radiația globală a regiunii este apreciată între 110 și 122 kcal/cm2, iar durata de strălucire a Soarelui este de 2100 - 2200 ore în această regiune subcarpatica ( 2047 de ore la Râmnicu Vâlcea). Între aceste valori radiația globală variază în raport cu particularitățile morfologice, gradul de înclinare a versanților și de fragmentare a reliefului. La acestea se adaugă modificările produse local de activitățile antropice generate de noxe ( cum este
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]