1,444 matches
-
Richard A. Posner, preopinentul său în speță, prolific și respectat autor de publicații savante. Asemenea dezvoltări istorice nu sunt triviale, și ele constituie un puternic argument împotriva lui Rawls. Poate mai puternic și mai ușor de tranșat decât alte argumente subiacente ale lui Gray contra lui Rawls, bazate pe premisa că viziunile (mai raționale și mai „obiective”) despre ceea ce este just nu pot fi separate de concepțiile despre bine (mai puțin riguroase și mai dependente de lumea nesigură a judecăților de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dintre elementele acestuia să fie inaccesibil experienței conștiente. Psihanalistul pledează pentru unul din elementele conflictului, dar tot el arată că, într-un anumit fel, se poate spune că întregul conflict dispare. Pentru el, noțiunea de apărare este inseparabilă de conflictul subiacent și, în consecință, mecanismele de apărare trebuie studiate întotdeauna în cadrul conflictului. 3) Pentru M. Sillamy (vezi N. Sillamy, 1980), apărarea este un mecanism psihologic inconștient, utilizat de individ pentru a diminua angoasa generată de conflictele interioare între exigențele instinctuale și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conștient că respectivul comportament al său are o orientare defensivă; - subiectul nu este conștient de pulsiunea ori afectul care au declanșat respectiva apărare. Dacă apărarea ar deveni conștientă, doar cele trei elemente citate ar fi conștiente, și nu activitatea psihică subiacentă, adică mecanismul de apărare. O dată ce scopul vizat (unul defensiv) sau pulsiunea ori afectul subiacente devin conștiente, apărarea în cauză încetează a mai fi utilă, funcția sa de disimulare dispărând. În sfârșit, să mai spunem că, pentru Wallerstein, manifestarea comportamentelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de pulsiunea ori afectul care au declanșat respectiva apărare. Dacă apărarea ar deveni conștientă, doar cele trei elemente citate ar fi conștiente, și nu activitatea psihică subiacentă, adică mecanismul de apărare. O dată ce scopul vizat (unul defensiv) sau pulsiunea ori afectul subiacente devin conștiente, apărarea în cauză încetează a mai fi utilă, funcția sa de disimulare dispărând. În sfârșit, să mai spunem că, pentru Wallerstein, manifestarea comportamentelor de apărare - care nu trebuie confundată cu mecanismele de apărare - este constituită din comportamente, afecte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clinicătc "Utilizarea mecanismelor de apărare în practica clinică" 1. Un punct de plecare: analiza apărăriitc "1. Un punct de plecare\: analiza apărării" Dacă descoperirea mecanismelor de apărare a însemnat un progres în eforturile lui S. Freud de a explica procesele subiacente tulburărilor mentale, A. Freud a fost aceea care a demonstrat pentru prima dată, în lucrarea Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), importanța acestor mecanisme în practica clinică, grație mai cu seamă tehnicii cunoscute sub numele de „analiză a apărării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
noastră, riscul de eșec în relațiile afective. Apărarea transpersonală se exprimă sub forma a trei modalități de schimb cu celălalt: apropierea extremă de acesta, tentativa de a-i câștiga admirația sau ruperea relațiilor. Anxietatea care există în orice grup este subiacentă mecanismelor de apărare grupală. Acestea au făcut obiectul unor importante cercetări, întreprinse de Anzieu (1975) și Kaës (1976, 1980, 1993), care definesc organizarea defensivă a grupului, creată de un aparat psihic grupal. Pe baza lucrărilor lui Jaques (1955/1965)32
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conduită a celui care ia agitația drept acțiune (sens peiorativ). Pentru cercetătorii care au colaborat la DSM-IV (1994/1996), activismul nu acoperă de obicei comportamente patologice. Această activitate de substituție este defensivă pentru că se află în relație cu conflictele emoționale subiacente. Activismul ar fi „un apel la a recunoaște că respectiva conduită este legată de unele conflicte emoționale”, ceea ce nu înseamnă totuși că o asemenea atitudine este întotdeauna posibilă sau de dorit. Așa se întâmplă cu genul de activism care are
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
învățătură sau copiilor autiști, dându-le părinților descumpăniți iluzia „vindecării” copilului lor. De fapt, aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prin formațiunea reacțională sunt și semnul unor activități de contrainvestire. În acest fel, conflictul rezultat din ambivalență este, după cât se pare, rezolvat. O demonstrează surplusul de tandrețe sau atenția anxioasă electivă a unei paciente isterice față de copiii săi, înlocuind ura subiacentă legată de moțiunile pulsionale infantile ale femeii. Tot astfel, în isteria de conversie, transpunere corporală a tensiunilor psihice, „contrainvestirea își alege (...) fragmentul asupra căruia va putea fi concentrată toată investirea sa” (Freud (1915c/1968). Asemenea copacului ce ascunde pădurea, simptomul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că „mecanismele de apărare nevrotice, precum refuzul, refularea și izolarea, nu explică în mod adecvat fenomenul alexitimiei”. După Nemiah și Sifneos, „la pacientul obsesional se observă o abundență a fantasmelor endogene care indică existența și natura afectelor și pulsiunilor izolate subiacente”. „Altfel spus, indivizii nevrozați ajung să refuleze ori să se apere în diferite moduri împotriva sentimentelor și fantasmelor asociate conflictului psihologic”, în timp ce „personalitățile alexitimice par a avea o lacună în posibilitățile lor de a sesiza propriile sentimente interioare”. Comentând două
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Dej și regimul Ceaușescu trebuie semnalată din această perspectivă. Odată cu maturizarea sistemului, nevoia de cadre profesionalizate devine evidentă, În acest sens optându-se pentru o recrutare și o promovare bazate pe o minimă specializare sau pentru obligativitatea completării studiilor. În subiacent am putut infera următoarele: Sistemul penitenciar a avut tendința de recruta persoane manipulabile, care au fost ușor de fidelizat, devenind adevărate unelte ale represiunii. Profilul uman al acestor cadre (după cum reiese din dosarele profesionale și din memorialistică) este de natură
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
despre un raport, și evident că aceste lucruri au fost rostite mai apăsat. Vladimir Tismăneanu: Este vorba de reformarea și asigurarea independenței judiciarului, o chestiune care s-a discutat mereu după 1990: problema corupției, ce are, fără Îndoială, ca problemă subiacentă, epurarea serviciilor secrete - pentru că ele merg mână În mână. Ai amintit Iugoslavia - același lucru se Întâmplă și În România. Dacă s-ar face un Who’s Who al marilor firme vizibile și invizibile din România, s-ar putea observa cum
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sunt sau nu relevante pentru o evaluare a capacității de gândire responsabilă, așa cum o definește Frankenstein. Sunt oare asemenea diferențe nimic altceva decât produsul diferențelor individuale în exprimarea opiniilor critice sau reflectă ele diferențe fundamentale la nivelul proceselor de gândire subiacente? Opinia mea personală este aceea că atât critica directă, cât și cea implicită reprezintă procese de gândire independente, egale ca valoare. Exprimarea directă a criticilor presupune un vorbitor „mai curajos” care este gata să-și apere opiniile mai degrabă decât
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
vedere comportamental, el rezultă totuși dintr-o acțiune. Este adevărat că uneori ni se întâmplă să «dormim din picioare», dar, în majoritatea cazurilor, somnul este consecința unei decizii («mă duc să mă culc»). Să încercăm, prin urmare, să descoperim mecanismele subiacente ale acestei decizii. Studiul sistemic al comportamentelor a permis evidențierea mai multor factori interni necesari elaborării unei decizii. Mai întâi, factorii care «se impun» individului, regrupând elemente perceptive și proprioceptive, precum și numeroase determinări (sociologice, culturale). Elementele respective se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o problemă dată, iar virtualul apare ca o configurare dinamică de forțe și de finalități. Virtualizarea transformă actualitatea inițială în soluție a unei problematici mai generale. Se pot degaja mai multe înțelesuri ale realității virtuale (vezi Nifle, 2002), cu ipostaze subiacente. Într-o primă accepțiune, realitatea virtuală este o simulare a lumii, obținută prin manipularea unor modele, a unor structuri, a unor legături specifice. Cea mai nouă unealtă de simulare pare a fi computerul, el însuși un simulacru al funcționalității și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fiind la rândul lui observat de ei. Romanul este, în parte, acela al formării unui scriitor ca „ucenic neascultător”. Aceasta înseamnă, s-ar zice, că scriitorul împiedică sensul aparent al faptelor să se fixeze și produce o derută prin care, subiacent, se comunică un sens subversiv despre infernul istoriei. Cartea e și mai barocă, și mai complicată, și mai livrescă decât cea anterioară; se face și mai mult apel la mit, la legendă, la basm. Pe de altă parte, din confuzia
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
cântată la fluier fără a face „un pont”, adică un pas strașnic de „bătută” țărănească, chiar și când e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl convertește ușor în șarjă dezlănțuită. Așa se întâmplă în Sectarii (1938), roman-pamflet la adresa politicianismului. Șarja groasă trece dincolo de marginile artei, iar violența demersului este atât de stihinică, încât scrierea se transformă într-o aglomerare de caricaturi stângace
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Stroescu, 1979). GRANULOM (< fr. granulome, cf. lat. granulum - grăunte mic) - Formațiune patologică de talie mică produsă ca urmare a unui proces infecțios. Tipurile diverse de celule care se găsesc în ganglion, cât și dispunerea lor pot ajuta la determinarea etiologiei subiacente, fiind important în stabilirea diagnosticului. GREFĂ (< fr. greffe) - Operație prin care se transferă un țesut sau un organ în altă regiune a aceluiași organism (autogrefă) sau la un subiect diferit (heterogrefă); se are în vedere ca organul sau țesutul transferat
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
viguroase). OSTEOARTRITĂ (< fr. ostéo-arthrite) - Afecțiune în care cartilajul care protejează și învelește suprafețele articulare se deteriorează odată cu trecerea timpului. În cele din urmă, oasele, nemaifiind separate de cartilaj, se freacă unele de altele, ducând la lezarea țesutului și a osului subiacent, determinând apariția simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei. Denumită uneori boală articulară degenerativă sau osteoartroză, ea reprezintă cea mai frecventă formă de artrită și este cauza principală a durerii și invalidității în rândul adulților în vârstă. Boala afectează deseori articulațiile coloanei
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lat. percutere - a lovi) - Procedeu de explorare clinică ce constă în producerea unor sunete prin atingerea, lovirea cu degetele sau prin intermediul unui instrument special a unor regiuni ale corpului, pentru a obține unele date referitoare la starea fizică a organelor subiacente. Prin lovirea unui corp elastic, capabil să vibreze, se produc unele sunete care au intensitate, înălțime și timbru ce pot varia în funcție de starea fizică a corpului respectiv. Rezonanța obținută poate fi: slabă (matitatea este normală) - a unui organ plin, cum
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
deosebit pe dezvoltarea funcțiilor vitale și senzoriale. Funcției motoare i se recunoaște o componentă mobilizatoare (fazică) și una stabilizatorie (tonică). Caracterul distinctiv al acestei metode îl constituie folosirea excesivă a stimulării cutanate, în scopul controlării tonusului și a contracției mușchiului subiacent. Cea mai eficientă stimulare cutanată se realizează prin perierea tegumentului sau prin trecerea rapidă a unor cuburi de gheață. După I. Kiss (2007), această metodă are o bază neurofiziologică demonstrată. Stimularea mecanică și termică rece a pielii ce acoperă mușchii
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care este recitat mitul este proiectat în chip magic la "începuturile Lumii" și devine contemporan cu cosmogonia. Acesta se întoarce la Timpul originii, în scopul terapeutic de a-și relua existența de la capăt, de a se naște încă o dată. Concepția subiacentă acestor rituri de vindecare ar fi că Viața nu poate fi reparată, ci doar recreată prin repetarea simbolică a cosmogoniei, deoarece cosmogonia este modelul exemplar al oricărei creații. Putem înțelege și mai bine funcția regeneratoare a întoarcerii la Timpul originii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi ținta unei excizii chirurgicale, cuprinzându-se în piesa excizată margini de țesut tegumentar cu aspect normal macroscopic, în vederea examenului histopatologic. Examinarea în magnificație a leziunii, asociată examenului clinic, permite clinicianului să aprecieze extensia tumorală și interesarea țesuturilor adiacente și subiacente, atunci când aceasta este prezentă. Computer tomografia este importantă în evaluarea tumorilor voluminoase, în determinarea extensiei și afectarea structurilor învecinate. La pacienții tratați anterior, examenul clinic are o acuratețe mai redusă prin prezența cicatricilor, zonelor de grefa sau lambourilor. Tratamentul radioterapic
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
evaluarea tumorilor voluminoase, în determinarea extensiei și afectarea structurilor învecinate. La pacienții tratați anterior, examenul clinic are o acuratețe mai redusă prin prezența cicatricilor, zonelor de grefa sau lambourilor. Tratamentul radioterapic prealabil creează modificări radiologice în țesuturile moi și osul subiacent. În cazul leziunilor netratate anterior, excizia cu margini de 2-5 mm peritumoral este suficientă; în tumorile extinse, cu evoluție clinică îndelungată, extensia peste nivelul detectabil macroscopic este posibilă și, de aceea, lărgirea marginilor (10 mm) este de recomandat. În cazul
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
plăgii operatorii trebuie bine analizate în cadrul planului operației, iar posibilitățile reconstructive trebuie aduse la cunoștința pacientului. Este necesar un concept tridimensional al leziunii și intervenției chirurgicale preconizate, pornind de la o evaluare care să ia în calcul și posibilitatea afectării structurilor subiacente (glanda parotidă, musculatură facială, cartilagiile nazale). Abordul corespunzător poate duce la excizia în bloc a leziunii cu margini de tegument neafectate de procesul tumoral. După rezecția tumorală, în tumorile de dimensiuni mari este necesară verificarea eradicării tumorii prin examen extemporaneu
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]