102,802 matches
-
al simplei afinități spirituale cu muzica aleasă. Atât eșantionul subiecților, cât și cel al lucrărilor alese a fost clar influențat de ceea ce s-a studiat la cursul respectiv sau la altele, de "accentele" pe care le-am pus pe un subiect sau pe altul, din lecturile orientate spre un anume subiect, din audițiile realizate. Și totuși, nu mă pot abține să nu comentez rezultatul acestor opțiuni. Concluzia mea este că o parte importantă a tineretului nostru trăiește auditiv în plin regim
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
cât și cel al lucrărilor alese a fost clar influențat de ceea ce s-a studiat la cursul respectiv sau la altele, de "accentele" pe care le-am pus pe un subiect sau pe altul, din lecturile orientate spre un anume subiect, din audițiile realizate. Și totuși, nu mă pot abține să nu comentez rezultatul acestor opțiuni. Concluzia mea este că o parte importantă a tineretului nostru trăiește auditiv în plin regim al consolării. Prin regim al consolării înțeleg un spațiu muzical
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
opuse este o problemă de timp, după deriva lor de la începutul secolului 20. Epoca noastră a făcut primul pas, iar semnale diferite indică faptul unei apropieri dintre muzica serioasă și cea de divertisment. Voi reveni în alt context asupra acestui subiect. O altă observație importantă este că tinerii - din ce în ce mai mult - înțeleg muzica ca pe un suport pentru imagine. Aproape tot ceea ce sună poate fi transferat într-o lume imaginară vizuală, de preferință cinematografică. Muzica "serioasă" nu mai poate fi urmărită fără
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
după expresia lui Guy Scarpetta, mai mult decît de ambiția pornirii ab ovo. Totuși istoria ne impune și factorii săi imprevizibili. De exemplu relația Est-Vest, cu analiza căreia își inaugurează Maria-Ana Tupan cartea consacrată "discursului postmodern", marcînd însemnătatea particulară a subiectului pentru noi, românii, și totodată una din probele pe care abordarea acestuia o implică pentru "viziunea totalității" la care aspiră postmodernismul. Prăbușirea Cortinei de Fier, reunificările ce i-au succedat, fluidizarea circulației bunurilor materiale și spirituale, susține autoarea, cu sprijinul
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
păcate, prea puțin. Montarea este susținută și revelată de dimensiunile spațiului, de fîșîitul și sunetele costumelor, de lumea obținută prin obiecte, de culori, de lumina specială, aproape cinematografică, rece și caldă, parșivă, care scaldă scena. Deși textul romanului are un subiect nu tocmai facil - alchimia - maniera în care este scris s-a dovedit mai accesibilă și comercială (păstrînd proporțiile termenului). Inevitabil acest lucru se regăsește, amplificat, însă, și în spectacol. Traseul lui Santiago este punctat schematic prin cîteva povești (cărți), dispar
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
urma urmei, este romanul lui Martin Walser o scriere antisemită? Autorul și unii critici neagă această acuză. Alții întrevăd în roman, ca și în unele din textele precedente ale lui Martin Walser, urmele unui antisemitism latent. Deocamdată, iată, pe scurt, subiectul cărții: Andre Ehrl König, personajul central, este critic literar și star t.v. Discreționar, el îi ridică în slăvi pe unii autori și îi nimicește pe alții. Puterea lui este nelimitată, toți i se aruncă la picioare inclusiv naratorul, Hans
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
veleităților de tot felul, romanul Moartea unui critic este mai mult decît transparent. Măștile se lasă cu ușurință înlăturate, iar unele enunțuri pot avea rezonanțe antisemite pe fundalul unui sistem de referințe identificabil fără echivoc. Dar acesta este un alt subiect deși el rămîne factorul care a alimentat cel mai puternic disputa în jurul romanului. Nu mai puțin adevărat este că, în chiar argumentele pro și contra, s-au reflectat ostilități, simpatii, coeziuni de grup, rivalități între critici, autori, ziare, reviste. Practic
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
elimină nimic în chip definitiv, autorul Umbriei își revendică poziția unei plenitudini, a unei împăcări cu eul său și cu ambianța, în care am putea socoti că răspunde "realitatea" poetică a existenței înseși. E îngînată astfel, într-un fel, centralitatea Subiectului de căpetenie al acesteia. Chietudinea contemplativă a poetului e un soi de imitatio Dei. Spre deosebire de artiștii damnați, care-și cîntă patetic frustrarea, Adrian Popescu găsește de cuviință a-și declara împlinirile, satisfacțiile, "norocul", printr-o suită de mulțumiri ce exclud
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
vina Bucureștiului că acordă burse de studii tinerilor din Republica Moldova și că mare parte dintre acești tineri nu vor să se întoarcă la Chișinău după aceea. Am detectat în CURIERUL NAȚIONAL un editorial scris de un anume Cristian Unteanu, Bruxelles. Subiectul dlui Unteanu e distincția (sau asocierea) dintre rromi și țigani. Editorialul său, care poate sta ca probă pentru maniera în care unii ziariști români privesc problema țiganilor care emigrează din România, literalmente scandaloasă, are un singur "merit". Ne reamintește că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
lui Arnold van Gennep. Gesturi, imagini, cuvinte, obiecte - iată arsenalul pe care comunitatea tradițională îl pune în joc atuci cînd un copil vine pe lume. Toate, cu atenție analizate de autoare și înfățișate cititorului cu abilitate și evidentă pasiune pentru subiectul abordat. Urmînd sugestiile lui Mihai Pop, obiceiurile sînt privite ca acte de comunicare, după model lingvistic, iar descrierea manifestărilor cutumiare prilejuite de naștere, căreia autoarea îi dedică un întreg capitol, e, din acest punct de vedere, cît se poate de
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
culturii tradiționale cu o pătrunzătoare înțelegere a teoriilor antropologice asupra sacrului. E interesant studiul Narcisei Alexandra Știucă prin felul în care autoarea reușește să îmbine observația și analiza etnologică cu cea antropologică. O reușită a lucrării, pentru că în acest fel subiectul abordat e pus în lumină dintr-o perspectivă proaspătă, ce aliază interpretări mai vechi cu analize recente și în principiu nu foarte cunoscute la noi ale unor subiecte asupra cărora părea că s-a spus totul: magia, actele ceremoniale, riturile
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
etnologică cu cea antropologică. O reușită a lucrării, pentru că în acest fel subiectul abordat e pus în lumină dintr-o perspectivă proaspătă, ce aliază interpretări mai vechi cu analize recente și în principiu nu foarte cunoscute la noi ale unor subiecte asupra cărora părea că s-a spus totul: magia, actele ceremoniale, riturile de trecere. Narcisa Alexandra Știucă, în pragul lumii albe, volum editat de Centrul Național de Conservarea Tradiției și Creației Populare, col. "Anotimpuri culturale", București, 2001, 232 p.
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
Neagu sau Everac. Hărțuită la fiecare cotitură, târâtă prin procese absurde, amenințată cu confiscarea puținelor sale proprietăți (în afara vilei de la Neptun, nu există nici o singură altă posesie a Uniunii care să nu fi fost sau să nu fie chiar acum subiectul unui proces amorsat de putere sau de interpuși ai puterii), Uniunea Scriitorilor constituie o permanentă bârnă în ochii găștii neo-comunist-ciocoiești. Regimul Iliescu își manifestă fără jenă ura față de scriitori fie ignorând constant doleanțele sosite din Calea Victoriei 115, fie premiind și
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
grupul disponibil. Ne chemăm între noi pe numele mic, cu apelative copilărești aproape uitate de noi înșine: sunt diminutivele cu care ne strigau părinții, în urmă cu zeci de ani. Vorbim despre tot ce ne interesează, fără restricții tematice, dar subiectul predilect rămîne "epoca de-atunci", ce făceam la școală, cum erau profesorii, în ce fel descopeream lumea; pe scurt, cum era viața în Paradis, adică în locul de unde am fost alungați după trecerea bacalaureatului. Ați înțeles desigur că e vorba de
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
Sub același unghi moral, lirismul lui Valeriu Mircea Popa își dezvăluie însă și o latură demoniacă. Semnalele ingenuității alternează cu cele ale unui cinism ce se complace în sine, mizantropic, printr-o extensie a dezamăgirii ființei, printr-o extrapolare a subiectului asupra celorlalți. Jocul devine indolent, golit de umanitatea sensibilă, mecanizat în libertatea sa care nu consfințește decît eșecul: "ar trebui să înlocuiesc numele acestui oraș/ cu un simplu număr care înseamnă pustiu/ poate deșertăciune/ ce părere ai despre asta Janis
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
însă Ecclesiocrația, cartea lui Andrei Cornea din 1984, știu de fapt că autorul reușește să fie accesibil chiar și atunci cînd vorbește despre "mentalități culturale și forme artistice în epoca romano-bizantină". Merită să amintim aici această splendidă carte, cu un subiect mai degrabă specializat și care reușește totuși să prindă cititorul în mreje. Că va fi existat în anii '80 o lectură politizată a ei e foarte posibil, dar cartea își păstrează azi frumusețea neștirbită. Iată o analiză a ceea ce înseamnă
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
articolelor, Andrei Cornea ironizează de altfel direct concluziile portretizatoare din demonstrațiile lui Constantin Noica și vorbește fără fior despre sentimentul românesc în cauză. Și totuși ceea ce scrie autorul își păstrează o importantă doză de seriozitate. Ironia e bine ascunsă. Iată subiectul primului articol: traducerea greșită a cuvîntului "logos" din Evanghelia lui Ioan. Se demonstrează cît se poate de serios cum "logos" ar putea fi tradus prin: discurs articulat, sens, raționament, esență, structură, argument etc. Mai puțin prin "cuvînt". Mai degrabă prin
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
nu total. Poeta ocolește mărturia ca atare, documentul grav al ființei, propunîndu-și a întemeia o lume imagistică plină de ghidușii și pozne, suficientă sieși, al cărei mecanism e pe de o parte revoltă împotriva realului, pe de altă dezicerea de subiect. Înlăturarea ostentativa a convențiilor, "originalitatea" crocanta reprezintă semnul mișcării centrifuge, întrucît inventivitatea, id est artificiul, certifică, cu maxim efect, despărțirea de ceea ce este dat. Însă în timp ce "poeții în blugi" întorc pe dos clișeele, exploatează proza vieții reciclînd-o prin deriziune, fără
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
intră-n urechi/ și deodată devii serios/ ai nevoie de un bastonaș/ cu minuta de păpușă/ să te scarpini cu ea sub perucă" (eu sînt șam nefericitul prinț al danemarcei). Astfel realul se neagă într-o grațioasa manieră, antrenînd autonegarea subiectului care se apără de sine cu ajutorul propriei sale fantasme. Aci imaginarul joacă rolul unui antilirism. Dar e cu putință așa ceva? Breton scria: "Imaginației îi stă în putere orice. Dar nu ne poate face să ne identificăm, în ciuda aparentei noastre, cu
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
al XVIII-lea francez și anume ca o confesiune făcută unui personaj care rămâne până la sfârșit în umbră. Există și puncte comune, dar și diferențe între scrierile secolului al XVIII-lea și acest roman, cum ar fi acelea referitoare la subiect. Numele povestitorului, Camille Des Grieux, trimite la romanul Manon Lescaut al abatelui Prévost, în care este vorba de iubirea dintre un cavaler și o prostituată. Diferența constă în faptul că iubirea din Teleny este aceea dintre doi bărbați: Camille și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
române (1944), Iorgu Iordan cita evoluția către cică (în capitolul "Dispariții de sunete"), explicînd-o însă în termenii pur afectivi care caracterizau perspectiva sa asupra oralității - și care în acest caz apar cu totul forțați: "trebuie să pornim de la emoția unui subiect vorbitor care raportează vorbele amenințătoare sau deznădăjduite ale cuiva: zguduit de cele auzite (și văzute!), 'înghite' sunetele inițiale". Nici una dintre formele scurtate actuale nu se identifică perfect cu cele care au condus la cuvintele deja sudate, dar asemănările sînt evidente
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
dacă scapă, o să le dea banii înapoi tuturor celor pe care i-a jefuit, cale de o viață. Mai ales că avea de unde: între timp acei bani, bine plasați, făcuseră pui... I-am dat înapoi banii, spunîndu-i că-i cumpăr subiectul! Mi-am spus că toți avem ceva de dat înapoi, și că e o metaforă extraordinară pentru un film. Îmi plac escrocii de genul ăsta: sînt oameni capabili să-și asume niște riscuri. Și eu sînt un jucător, m-am
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
șicaneze, iar pe împricinat să renunțe la participarea la balul oferit de pașă la București, tocmai pentru că nu știa ce haine se cuvine să îmbrace. Primul merit al autorului e acela de a ști cum să se oprească asupra unui subiect în mod ciudat destul de ocolit, deși lasă loc unor cercetări care pot fi extrem de interesante, tocmai pentu că subiectul e interesant și cu implicații mai ample decît ar părea la prima vedere. Stilul în care e scrisă cartea mizează pe
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
ce haine se cuvine să îmbrace. Primul merit al autorului e acela de a ști cum să se oprească asupra unui subiect în mod ciudat destul de ocolit, deși lasă loc unor cercetări care pot fi extrem de interesante, tocmai pentu că subiectul e interesant și cu implicații mai ample decît ar părea la prima vedere. Stilul în care e scrisă cartea mizează pe seducția cititorului. Nu e folosit un limbaj tehnic propriu-zis ci, mai degrabă, o parafrază în limbajul comun de astăzi
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
biblioteci și civilizații pierdute. Chiar dacă un asemenea exercițiu nu are o geografie determinată și, evident, nici un specific local sau regional, în România problema Cărții-obiect s-a particularizat indiscutabil după l990. Pentru că dincolo de nenumăratele ei posibilități expresive, Cartea-obiect a devenit un subiect de meditație morală, iar destinul său a căpătat accente patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în cenotaf. Parcă anume spre a
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]