1,576 matches
-
În jurul nostru, servindu-ne ! Vreau să-i surprind privirea lui Jack și să râd, dar el nu pare absolut deloc impresionat, de parcă toate astea ar fi un lucru absolut normal. Poate că pentru el chiar e normal, am o revelație subită. O, Doamne. Poate că are un valet care Îi face În fiecare zi ceai și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și la tata, care desface cele două scaune pliante. Nu pot să mă așez la un picnic În familie, În timp ce Jack mă așteaptă să facem sex. Trebuie neapărat să fac ceva, repede. Gândește-te. — Îhm... chestia e, zic cu inspirație subită, că nu cred că pot să rămân cu voi. Am o groază de treabă de făcut. — Nu-mi spune că nu poți să-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Chiar așa ? — Da, da. Se apleacă În față, confidențial. Și când zic șeful cel mare, zic chiar șeful cel mare. — Șeful cel mare, repetă Jack. Sunt impresionat. — Jack, poate pune Kerry o vorbă bună pentru tine ! exclamă mama, cu inspirație subită. Nu e nici o problemă pentru tine, nu, Kerry, draga mea ? Mai am un pic și izbucnesc Într-un râs nebun. Adică aș face asta, dacă situația nu ar fi atât de total și de incredibil de strigătoare la cer. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sunt În stare să rostesc nici un cuvânt. Acum, că mi-a dispărut șocul, am cumplitul sentiment că e posibil să izbucnesc În râs. — Faci parte dintr-un grup de... avocați care dansează. — Da. Lissy Încuviințează din cap. Am o viziune subită cu mai mulți avocați pledanți, cu peruci pe cap, care dansează și, fără să mă mai pot abține, pufnesc În râs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să râzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
plac. Știu ce mănâncă, știu ce bea. Știu ce-și dorește de la viață. Poartă patruzeci și patru, dar și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănâncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mâna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mâncat Cheerios. — În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uluită, că nici nu mai sunt În stare să deschid gura. Îi Întâlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zâmbește ușor, stângaci. Iar mamei Îi tremură vag mâinile În clipa În care lasă florile jos. Sunt stresați, am o revelație subită. Sunt stresați, amândoi. Tocmai Încerc să mă obișnuiesc cu ideea, când apare Paul În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicând din sprânceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sunt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încântat, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmbrăcați, simt că-ncep să-mi duduie creierii. După părerea mea, nu era În stare nici să se țină pe picioare, darmite să danseze. Te rog, Doamne, ajut-o să nu se facă de râs. Te rog. Am o viziune subită cu Lissy stând ca un iepure speriat, incapabilă să-și amintească pașii. Și cu publicul țintă cu ochii pe ea. Simplul gând mă și face să mă cutremur. OK. N-am să las să se Întâmple una ca asta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e... îngrozitor. — Să mi‑l dau jos? Da. Ia stai, dă‑ți și vesta. El își dă ascultător vesta și puloverul jos - și e incredibil, arată mult mai bine doar în cămașă simplă albastră. Aproape... normal! Apoi am o inspirație subită. — Stai așa! Fug la mine în cameră și înșfac una din sacoșele de pe scaun. În ea e un pulover pe care i l‑am cumpărat acum câteva zile lui Luke de ziua lui, dar am descoperit că are unul exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încep șovăitor. Și, de asemenea, să... studiez moda prin ă... intermediul revistelor... — Ești o fire sportivă? zice Elinor, săgetându‑mă cu privirea. Mergi la vânătoare? — Îhm... nu. Dar, de curând, m‑am apucat de scrimă! adaug, cuprinsă de o inspirație subită. Costumul îl am, nu? Și am cântat la pian de la vârsta de șase ani. Perfect adevărat. N‑are nici un rost să amintesc că m‑am lăsat de pian la nouă ani. — Frumos, zice Elinor, regalându‑mă cu un surâs înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
N‑avem timp pentru asta! urlă. Și‑așa avem criză de personal! Trebuie să punem mâncarea pe masă! Criză de personal? Mă holbez la el. Apoi, în clipa în care îmi cad ochii pe fusta neagră și am o revelație subită, izbucnesc într‑un râs uimit. — Nu, eu nu sunt... adică, eu sunt, de fapt, una dintre... Cum să‑i spun asta, fără să‑l jignesc? Sunt sigură că meseria de chelner e o meserie plină de satisfacții. Oricum, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oară. Am căzut amândoi de acord. N‑o să se mai repete niciodată. Niciodată! Și nu trebuie să spui nimănui. — N‑o să spun. — Vorbesc foarte serios, Bex. Nu vreau să știe nimeni. Nimeni! — Nu! Promit. De fapt, spun, cu o inspirație subită, cred că am ceva pentru tine. Mă reped în hol, deschid o valiză și scotocesc după punga de la Kate’s Paperie. Scot o felicitare din teanc, scriu repede în interiorul ei „Pentru Suze, cu dragoste, Bex“ și revin în bucătărie, lipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
l‑au dat pe Luke peste cap? am întrebat, frământându‑mi degetele. — Peste cap? face Michael. A fost dat de‑a berbeleacul și călcat în picioare de o turmă de porci sălbatici. De câteva ori am ridicat receptorul, cu dorința subită de a vorbi cu el. Dar, de fiecare dată, am tras aer adânc în piept și l‑am pus înapoi. Acum are viața lui. Eu trebuie să‑mi văd de a mea. De viața mea nou‑nouță. Aud un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
seară, ca formă de divertisment, personalul meu vede un film documentar. se numește Tovarășul președinte Mao inspectează țara. Refuz invitația de a merge și eu. După ce au dat drumul proiectorului portabil în bucătărie, aud coloana sonoră. Mă lovește o tristețe subită. Nu mă pot abține să nu merg să văd proiecția. Când se termină, aplaud cu mulțimea, cu lacrimi în ochi. Trăiască tovarășul președinte Mao și multă sănătate tovarășei Jiang Ching! ovaționează toată lumea. În vis, aud fluieratul unui motor cu aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Seara cuprinde încăperea. Micuța Lună stă lângă telefon. Încă nici un răspuns de la biroul lui Chun-qiao? întreabă Doamna Mao. Nu. Dar de la Yao? Nici de acolo. Apropo, Doamnă, am pierdut legătura și cu Wang. În mintea ei are loc o coliziune subită de gânduri, în urma căreia se materializează teama. Doamna Mao simte cum, treptat, nu mai poate respira. Prin cap i se perindă imagini, ca într-un film, care mai târziu se vor dovedi a se potrivi cu ceea ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din Institut pretextând unele îndatoriri de serviciu și m-am dus s-o caut la muzeu, În drumul spre muzeu m-am oprit sè cumpèr castane prèjite de la doi bètrânei pe care, dându-le de lucru, îi urmèresc cum intrè subit în vibrație asemeni jucèriilor cèrora li se învârte cheița, sunt fericiți cè le-am cerut trei sute de grame, în general, lumea cumpèrè o sutè, Trèncènesc cu mine, eu inițiind cu ei un dialog fèrè noimè, despre vreme, despre furnizorii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de zece ani, oricât m-aș strèdui sè recunosc prin perdeaua grea de neguri, frânturi de peisaj și sè reconstitui mental locurile pe care le traversèm, mi-e imposibil sè-mi dau seama unde suntem, Neobișnuit mi se pare și felul subit în care m-am decis sè iau acest tren de care habar nu aveam cè existè, desi venisem la garè cu gândul de a lua acceleratul, trenul cu care, în mod regulat, fac aceastè cèlètorie de întoarcere, Dacè merge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
forma la marginea Bucureștiului, aproape de râul Colentina. Privi, pentru ultima oară, apele Dâmboviței săltând ca o apă vie sub soarele puternic, iarba și sălciile de pe maluri, joaca unor copii goi la gura Gârliței și, ceva mai lung, cu o spaimă subită, roata unei mori. Se învârtea prea repede. Mâine toate astea vor fi deja măcinate și preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sulul de covoare pe care-l strângea la piept, văzu hotărârea din ochii lui întunecați, dincolo de crăpătura dintre turban și văl, și brusc se simți stânjenit, fără să știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat de un mare camion de gunoi, și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pornit și, cu televizorul și radioul urlând din toate puterile, nu am auzit nici măcar un cuvânt din acele mesaje. Recunosc că nici nu m-am străduit prea tare. Mă Încerca un puternic atac de mizantropie. Pe la zece, pradă unui val subit de foame și de milă față de propria persoană, am comandat o pizza. Dacă În Weekendul pierdut, Ray Milland, ajuns la jumătatea celei de-a treia sticle de whisky, ar fi hotărât că ce-i lipsește e o pizza quattro formaggi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i urmeze la tron. „Niciodată un sultan nu i-a lăsat moștenire fiului său un imperiu mai Întins!” Îi spunea el. În acea vreme, da, Terken era satisfăcută, nici o durere nu-i schimonosea surâsul. Apoi moștenitorul a murit. O febră subită, fulgerătoare, nemiloasă. Medicii s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă insesizabilă. Disperată, Terken și-a venit, totuși, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Guvernul vrea să profite de această ocazie pentru a informa populația că se continuă În ritm accelerat lucrările de cercetare care, așa speră și este Încredințat, vor conduce la o cunoaștere satisfăcătoare a cauzelor, până În acest moment misterioase, ale dispariției subite a morții. Informează de asemenea că o amplă comisie interdisciplinară, incluzând reprezentanți ai diferitelor religii În vigoare și filozofi aparținând diferitelor școli În activitate, care au Întotdeauna un cuvânt de spus În aceste chestiuni, este Însărcinată cu misiunea delicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că ceea ce se urmărea era oficializarea În timp record a unei situații anormale, astfel Încât să se evite confirmarea o dată În plus a zicalei că o nenorocire nu vine niciodată singură, ceea ce, aplicat la situația de față, ar Însemna, după moartea subită, putrezirea În casă. Se demonstră atunci faptul că un prim-ministru nu din Întâmplare ajunge În funcții atât de Înalte și că, așa cum a tot afirmat neobosita Înțelepciune a popoarelor, fiecare popor Își are guvernul pe care-l merită, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
făcut, Între timp, moartea, din noaptea fatală În care și-a anunțat Întoarcerea. Dat fiind rolul important pe care l-au avut În aceste Întâmplări nemaivăzute, a fost bine că am explicat cu abundență de amănunte cum au răspuns la subita și dramatica schimbare de situație căminele apusului fericit, spitalele, companiile de asigurări, maphia și biserica catolică, Însă, cu excepția cazului În care moartea, ținând seama de cantitatea enormă de defuncți care trebuiau să fie Îngropați În orele imediat următoare, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
iau, gândi ea. Din Întâmplare se uită pe fereastra taxiului și recunoscu strada pe care treceau, aici locuiește violoncelistul și acela este parterul unde stă el. Morții i se păru că simte o apăsare bruscă În plexul solar, o agitație subită a nervilor, putea fi fiorul vânătorului când zărește prada, când o are În cătarea puștii, putea fi un fel de teamă obscură, ca și cum ar fi Început să-i fie frică de ea Însăși. Taxiul se opri, Acesta e hotelul, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]