5,777 matches
-
printr-un proces complex de relații între membrii colectivității școlare (elevi, profesori, maiștri, director). Aceste două caracteristici sunt puse în evidență atât de organizația ca sistem, cât și prin funcționarea și articularea reciprocă a fiecărui subsistem (clase școlare). Caracteristic fiecărui subsistem este să prelungească trăsăturile întregului; viața psihosocială a fiecărei clase, precum și relațiile dintre clase, reflectă caracteristicile instituției școlare, ale sistemelor de învățământ, ale modului de producție. Care sunt caracteristicile psihosociologice ale „sistemului școală”? a. întreține multiple relații cu mediul social-economic
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un acord relativ general asupra modului de aplicare a fiecărei noțiuni în teoria psihologică. În psihologia funcțională a personalității, eul se exprimă printr-un sistem de funcții reglatoare - de confirmare a realității, luare a deciziilor etc. - aflat în slujba integrării subsistemelor personalității. Pe de altă parte, îi permite individului să se exprime prin acțiuni creatoare capabile să provoace schimbări de mediu și să contribuie la actualizarea persoanei prin educație și exprimarea potențialului său (pp. 252-253). Când ne reîntoarcem la Darwin și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rând, încercăm să investigăm în același timp interacțiunea dintre numeroasele aspecte importante - pentru că tocmai din aceste interacțiuni se desprinde portretul complet al creatorului. În al treilea rând, concepția noastră despre alcătuirea procesului de creație al individului creator din trei mari subsisteme - cunoaștere, scop și impuls - obligă cercetătorul să analizeze modul în care ele se îmbină în personalitatea creatorului. Ideea de cuplare lejeră a contribuit la abordarea holistică: părțile componente sunt îmbinate, însă nu se respectă același pattern în două cazuri diferite
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a putea constitui subiectul unui întreg capitol, așa cum sunt abordate sistemele fiziologice - sistemul nervos central, sistemul osos, sistemul endocrin ș.a.m.d. Unele aspecte vor fi aprofundate, altele doar menționate; unele se încadrează cu ușurință în unul dintre cele trei subsisteme aminitite anterior - cunoaștere, scop și impuls -, altele doar le intersectează. De exemplu, metaforele sunt deseori considerate, în același timp, expresii cognitive și afective, așa cum este considerat versul lui Blake „Tigrii mâniei sunt mai înțelepți decât caii instrucției” (1790/1946, p.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
această regulă de importanță generală, emisă cu referire la societatea globală și la guvernul său, poate fi extrapolată mutatis mutandis la nivelul diferitelor sectoare de activitate observabile empiric. Orice conceptualizare a societății ca sistem social antrenează posibilitatea de a distinge subsisteme mai mult sau mai puțin autonome. Astfel de subsisteme, deși solidare cu ansamblul, funcționează pe baza unei scări de valori proprii și de norme specifice. În această situație, în cadrul fiecărui subsistem, definit printr-unul sau mai multe domenii de activitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
societatea globală și la guvernul său, poate fi extrapolată mutatis mutandis la nivelul diferitelor sectoare de activitate observabile empiric. Orice conceptualizare a societății ca sistem social antrenează posibilitatea de a distinge subsisteme mai mult sau mai puțin autonome. Astfel de subsisteme, deși solidare cu ansamblul, funcționează pe baza unei scări de valori proprii și de norme specifice. În această situație, în cadrul fiecărui subsistem, definit printr-unul sau mai multe domenii de activitate, trebuie menținut un consens asupra unui principiu de legitimitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
societății ca sistem social antrenează posibilitatea de a distinge subsisteme mai mult sau mai puțin autonome. Astfel de subsisteme, deși solidare cu ansamblul, funcționează pe baza unei scări de valori proprii și de norme specifice. În această situație, în cadrul fiecărui subsistem, definit printr-unul sau mai multe domenii de activitate, trebuie menținut un consens asupra unui principiu de legitimitate care să asigure preeminența unei categorii de indivizi considerată ca elită: politică și administrativă, desigur, dar și elită militară, elită a afacerilor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un câmp este un spațiu social structurat în care se desfășoară luptele pentru putere (Bourdieu, 1994, pp. 53-57). El are propriile norme (propriile „reguli ale jocului”, am putea zice), și dă naștere unui habitus specific. Așadar, este vorba despre un subsistem social ale cărui forme de reglementare afectează comportamentele individuale. Dar orice câmp comportă un principiu de diferențiere socială care generează antagonisme individuale sau colective. El poate fi descris ca „un câmp de forțe a cărui necesitate se impune agenților angajați
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care fiecare dintre dominatori, dominat astfel de structura câmpului prin care se exercită dominația, o suferă din partea tuturor celorlalți (ibidem, p. 57). Fie că s-a recurs la noțiunea de câmp, fie că s-a păstrat limbajul mai tradițional al subsistemelor, competiția dintre domeniile de activitate este una dintre comportamentele echilibrului dinamic al oricărui sistem social și se poate traduce printr-o situație de concurență între elite specializate. Bourdieu furnizează un exemplu convingător al acestui fapt atunci când analizează relațiile dintre lumea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
heteronomiei „câmpului științific”. O deplasare a elitelor asemănătoare din punct de vedere formal a fost observată în Europa de Est în urma prăbușirii sistemului sovietic. Elita conducătoare își datora preeminența unor poziții specifice politice. Ca să ne exprimăm în termeni parsonieni, exigențele funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a căutat să-și asigure poziții cu un statut asemănător în domeniul economic. Această fracțiune a elitei conducătoare a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitelor asemănătoare din punct de vedere formal a fost observată în Europa de Est în urma prăbușirii sistemului sovietic. Elita conducătoare își datora preeminența unor poziții specifice politice. Ca să ne exprimăm în termeni parsonieni, exigențele funcționale ale subsistemului politic prevalau asupra exigențelor altor subsisteme. Când viitorul pozițiilor politice a încetat să mai fie garantat, o parte a elitei conducătoare a căutat să-și asigure poziții cu un statut asemănător în domeniul economic. Această fracțiune a elitei conducătoare a învățat să supună bunurile publice unor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
oamenii de afaceri joacă un rol mai mare în Statele Unite și în Japonia, în vreme ce intelectualii sau persoanele care beneficiază de un nivel superior al formației au mai multă influență în Europa. Dacă avem în minte un model fondat pe diferite subsisteme în interrelație, vom putea exprima lucrurile diferit, spunând că aptitudinea diferitelor elite strategice de a exercita o influență în afara propriului sector de activitate variază în funcție de culturi. Abordarea pozițională Pentru identificarea membrilor „elitelor strategice” au fost adoptate trei abordări diferite: abordarea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să cităm lucrările lui Laumann și Pappi, care sunt fundamentate pe modelul structural-funcțional al lui Parson (1976). Pe baza celor patru funcții din schema AGIL, a fost elaborată o tipologie a instituțiilor și organizațiilor locale. Funcția de adaptare A (sau subsistemul economic) este concretizată aici de întreprinderi și bănci; funcția de elaborare a finalităților G (sau subsistemul politic) de instituțiile municipale și de justiția locală; funcția de integrare I (sau subsistemul social strictosensu) de partide, sindicate și de sectorul asociativ; funcția
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
1976). Pe baza celor patru funcții din schema AGIL, a fost elaborată o tipologie a instituțiilor și organizațiilor locale. Funcția de adaptare A (sau subsistemul economic) este concretizată aici de întreprinderi și bănci; funcția de elaborare a finalităților G (sau subsistemul politic) de instituțiile municipale și de justiția locală; funcția de integrare I (sau subsistemul social strictosensu) de partide, sindicate și de sectorul asociativ; funcția de menținere a sistemului de valori L (sau subsistemul cultural) de Biserici, de sistemul școlar și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a instituțiilor și organizațiilor locale. Funcția de adaptare A (sau subsistemul economic) este concretizată aici de întreprinderi și bănci; funcția de elaborare a finalităților G (sau subsistemul politic) de instituțiile municipale și de justiția locală; funcția de integrare I (sau subsistemul social strictosensu) de partide, sindicate și de sectorul asociativ; funcția de menținere a sistemului de valori L (sau subsistemul cultural) de Biserici, de sistemul școlar și de instituțiile din sectorul sănătății. Astfel, a putut fi alcătuită o listă a instituțiilor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
funcția de elaborare a finalităților G (sau subsistemul politic) de instituțiile municipale și de justiția locală; funcția de integrare I (sau subsistemul social strictosensu) de partide, sindicate și de sectorul asociativ; funcția de menținere a sistemului de valori L (sau subsistemul cultural) de Biserici, de sistemul școlar și de instituțiile din sectorul sănătății. Astfel, a putut fi alcătuită o listă a instituțiilor și a organizațiilor-cheie, iar conducătorii lor au fost supuși chestionarului. Cadrul de referință parsonian permitea astfel confruntarea reprezentanților diferitelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
punct a unor matrice sociometrice care descriu relațiile dintre elitele locale”. Actorii „cei mai centrali” s-au demonstrat a fi și „cei mai influenți în afacerile locale” (Degenne și Forsé, p. 171). Acest tip de analiză dezvăluie existența a „trei subsisteme funcționale” ce pun în evidență trei categorii de elite specializate în colectivitatea studiată: elita tradițională, activă în domeniul religiei și al educației, cea științifică și cea economică. Aceste trei sectoare de activitate au „un centru comun” constituit din „membri notabili
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dezvoltării, nu numai de măsurare a acesteia deoarece: - configurarea sistemelor de măsurare este parte integrantă a gândirii prospective sau a spiritului de guvernare centrat pe dezvoltare; - societățile moderne au dezvoltat sisteme expert pentru colectarea sistematică de informație care este transmisă subsistemului politic pentru corectarea în timp real a deciziilor ce orientează întregul sistem social; - dezvoltarea comunicațiilor și tehnologiilor informației a făcut ca aceste sisteme să devină parte a mecanismelor de creștere a țărilor avansate. Este important de remarcat că înainte de generalizarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
susține că politicile discriminatorii sunt, în primul rând, responsabile pentru persistența segregării rezidențiale pe piața imobiliară urbană. Sistemul politic - Codrin Scutaru Aspecte teoretice În abordarea sa sistemică, societatea poate fi înțeleasă ca un ansamblu coerent și complex de componente, de subsisteme (economic, juridic, cultural, administrativ, politic) aflate în interacțiune. Sistemul politic (s.p.) se poate schimba în anumite condiții, fie ca răspuns la o criză politică majoră, fie ca răspuns la presiunea unei/unor probleme sociale ce remodelează configurația sistemului. În primul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
reacționeze constructiv, să găsească o soluție, să furnizeze un răspuns. Aceste răspunsuri, ca rezultate ale prelucrării din cadrul sistemului politic, reprezintă output-urile sistemului politic și pot fi de două tipuri : • Decizii concretizate în legi. Un sistem politic este concomitent un subsistem al sistemului social cu un rol determinat: acela de a produce decizii cu caracter obligatoriu pentru întreaga societate. • Acțiuni concretizate în politici publice care se elaborează pentru satisfacerea cerințelor existente la nivelul societății. Rezultatele prelucrării în cadrul s.p. produc anumite modificări
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
birouri și a salariaților cu înaltă calificare din industrie. Productivitatea ridicată a muncii, producția de serie, mass-media, procesele educaționale, mobilizarea politică și civică sunt elemente esențiale ale societății de consum. Statul se reorganizează și restructurează, crește în complexitate și dezvoltă subsisteme specifice, precum statul bunăstării, alocând resurse importante sistemului de securitate socială. În acest punct, avem de-a face cu o societate modernă, în care, așa cum afirmă Rostow, elementul decisiv l-a constituit automobilul ieftin, accesibil unei mari părți a populației
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
-și maximizeze puterea în sistemul internațional. Este cazul Statelor Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea, al Japoniei de la începutul secolului XX sau al Chinei din zilele noastre. puterile regionale, subsistemice - puteri ale căror interese și capacități nu depășesc aria propriului subsistem al relațiilor internaționale. Este cazul unor state precum Taiwan, Singapore, Coreea de Sud etc. Periferie - este compusă din acele state care nu au nici interese, dar nici capacități, chiar raportate la sfera propriului subsistem al relațiilor internaționale. Sunt state cu economii slab
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
căror interese și capacități nu depășesc aria propriului subsistem al relațiilor internaționale. Este cazul unor state precum Taiwan, Singapore, Coreea de Sud etc. Periferie - este compusă din acele state care nu au nici interese, dar nici capacități, chiar raportate la sfera propriului subsistem al relațiilor internaționale. Sunt state cu economii slab dezvoltate, cu capacități militare foarte reduse și a căror securitate depinde în mare măsură de aranjamentele internaționale ale Marilor Puteri. Este cazul unor state precum Portugalia, Irlanda, țările din sud-estul Europei, statele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
creșterea foarte mare a numărului actorilor internaționali, o tendință inversă față de cea din secolul precedent, când numărul actorilor tindea să se micșoreze. Această creștere a numărului de actori ai sistemului a produs o serie de dezechilibre foarte mari în diverse subsisteme ale sistemului internațional, dezechilibre ce au putut fi ulterior constatate și la nivel sistemic și care au condus în cele din urma la prăbușirea balanței puterii. Împreună, acești trei factori au condus la subminarea balanței de putere menținută aproximativ o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Configurația sistemului internațional în timpul „războiului rece” se distinge ca principală particularitate a acestuia - lumea este bipolară -, iar politica internațională este monopolizată aproape în întregime de către cei doi mari poli de putere: SUA și URSS. Politica internațională, chiar și la nivelul subsistemelor, este controlată de cele două superputeri. Termenul superputere se aplică acestor doi coloși pentru a surprinde capacitățile militare, tehnologice, economice, politice etc. de care dispun. Deși la sfârșitul celui de-al doilea război mondial au existat trei puteri considerate învingătoare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]