474 matches
-
inițial, adaptarea altora, fond sonor, lumini etc.; * receptorul mesajului transmis de regizor receptor reprezentat, în acest model, atât prin actor, cât și prin spectator; se remarcă, totuși, în această interpretare a comunicării teatrale, necesitatea de a diferenția cele două instanțe subsumate, schematic, aceleiași poziții: actorul este cel care primește indicațiile regizorului, dar în același timp este cel care dă viață personajului și transmite, prin acesta, mesajul artistic spectatorului (spectatorul ca instanță, așadar, diferită de cea a actorului); de altfel, implicit, spectatorul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sa proporții, vestimentație, cromatică, trăsături hiperbolizate sau nu etc.; * spectatorul ca receptor final al mesajului artistic, rezultat al intermedierii prin regizor, actor și, eventual, păpușă. Deși liniară, reprezentarea nu exclude relații injective și bijective stabilite între toate aceste instanțe comunicative subsumate comunicării-teatru, care devine astfel o comunicare supraordonată, care-și subordonează multiple acte comunicative convergente sau divergente spațial și temporal. Astfel, autorul transmite mesajul, prin creația dramaturgică, regizorului; acesta comunică actorului [și realizatorului de păpuși, în cazul teatrului de păpuși] concepția
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spectatorul re-creează, după dramaturg, universul operei, realitatea transpusă prin aceasta (ipostază care poate fi pusă în paralel cu teoria lecturilor multiple și a cititorului recreator); * limbaj teatral cod valorificat în transmiterea mesajului artistic, în cadrul spectacolului de teatru; limbajul teatral 68 (subsumat artei teatrului, înțeleasă ca "artă a cuvântului", ca "artă a dicției" și ca "artă a acțiunii" G. Tovstogonov, apud Silvestru, 1966, p. 29 -, dar și ca "artă a metamorfozelor" Jouvet, 2002, p. 26) își subordonează o serie de sub-limbaje69/limbaje
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
teatru (ipostază în care spectatorul, ca și cititorul unui text literar, poate interacționa diferit cu personajul dramatic/literar 80); entitate reperabilă/recognoscibilă în planul real, în realitatea obiectivă (atestată sau nu istoric de exemplu, personaje istorice, personaje contemporane etc.), sau subsumată planului imaginar (vezi, de exemplu, personajele feeriei), în condițiile în care, în general, "un personaj este reprezentabil și teatral într-un anume fel pentru dramaturg și în alt fel pentru regizor" (Popescu, 1987, p. 64); * spațialitate dramaturgică 81 vs. scenică
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
o "triplă enunțare" (Ciobotaru, 2006a, p. 79) realizată de către autorul textului dramatizat, de autorul dramatizării și de către actori. I.3.2. Strategii teatrale Strategia teatrală se constituie într-o coroborare a tehnicilor, mijloacelor și formelor de organizare a demersului teatral, subsumată, în principiu, lumii spectacolului. În principiu, pentru că în contextul lucrării de față trimiterile vor fi și/mai ales către spectacolul comunicării, în general. În această accepțiune, strategiei teatrale i se subordonează: (a) în universul spectacolului: * strategia dramaturgului; * strategia regizorală; * strategia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
prezent și activ în "spectacolul" comunicării; (c) în cadrul comunicării didactice/educaționale: * strategia profesorului-dramaturg și, uneori, a elevului-dramaturg; * strategia profesorului-regizor și, în anumite contexte, cea a elevului-regizor; * strategia profesorului-actor; * strategia elevului-actor; * strategia profesorului-spectator; * strategia elevului-spectator. A. Comunicarea teatrală (a1) Strategia dramaturgului, subsumată intenției de a crea o operă literară care să aibă toate datele necesare pentru a putea fi reprezentată scenic, "trebuie să armonizeze două strategii: una este a literarității textului, cealaltă se referă la teatralitatea sa" (Popescu, 1987, p. 7), de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nivel "exprimă" ceva despre locutor/pentru interlocutor: (a) clișeele intrarea într-un/acceptarea unui ritual al comunicării; (b) faptele ce consideră locutorul important a fi prezentat în contextul respectiv; (c) opiniile ce consideră locutorul a fi relevant pentru situație (opinii subsumate așa-numitului "dialog oficial", în termenii lui Collett, 2005, p. 89, reperabil într-o situație de comunicare); prezintă opiniile care să nu constituie o amenințare la adresa feței pozitive sau negative a participanților la actul comunicativ; (d) sentimentele, reacțiile emoționale transmitere
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
o anumită cromatică etc. (desigur, toate acestea vin în completarea componentelor nonverbale și paraverbale ale comunicării) vezi, de exemplu, într-o situație de comunicare interpersonală, susținerea ideilor prin arătarea unor fotografii, iar în cazul comunicării didactice/educaționale, derularea unei activități subsumate temei Toamna într-un decor cu frunze galbene, ruginii, cu fructe, legume, pe un fond sonor adecvat, cu locutor îmbrăcat în culorile acestui anotimp etc.; * necesitatea exersării utilizării componentelor verbale, nonverbale și paraverbale ale sistemului comunicativ atât de către vorbitorul comun
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
reperabile în comunicare/comunicarea-teatru Instanța locutorială este reprezentată, în comunicarea interpersonală și în cea didactică/educațională, prin "comunicator" cel care construiește și transmite un mesaj interlocutorului/ interlocutorilor, într-un anumit context comunicativ; în această ipostază, locutorul poate actualiza tehnici teatrale subsumate, cu precădere, poziției dramaturgului și a regizorului (în condițiile în care locutorul poate lucra la proiecția, construcția și derularea actului său comunicativ), respectiv poziției actorului (prin prisma exersării valențelor verbale, nonverbale și paraverbale ale transmiterii mesajului vezi, de exemplu, dicția
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
locutorului în cadrul actului comunicativ și, pe de altă parte, exercițiile necesare optimizării acestor manifestări. Ambele tipuri de elemente tehnice vor fi exemplificate în continuare: * exerciții de dramatizare 2 de transformare a unui text epic sau a mai multor texte epice subsumate aceleiași teme într-un text având caracteristicile celui dramatic, destinat reprezentării scenice; de cele mai multe ori, dramatizarea unui text epic necesită valorificarea unor "acțiuni-pretext" care să permită diminuarea timpului dramatic într-un timp scenic realist pentru o piesă de teatru; vezi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
actul artistic presupune, în acest caz, interacțiune 39, nu sumă de replici succesive: "actoria presupune un joc între mai multe persoane"; de aceea este importantă intercomunicarea în cadrul unei scene (Chubbuck, 2007, p. 31). Dintre multiplele exemple de exerciții și jocuri subsumate tehnicilor teatrale valorificabile de către interlocutor, pot fi avute în vedere, în contextul demersului propus prin lucrarea de față: * tehnici verbale: * Mingea de tenis 40: exercițiu în perechi, fiecare persoană trebuind să fie atentă la replica anterioară, să o preia și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
persoană comunică neinteligibil un mesaj (eventual, într-o limbă inventată sau folosind formule chimice/matematice în loc de cuvinte propriu-zise), însă cu intonația corespunzătoare sensului (informațional/emoțional etc.) pe care dorește să-l transmită; interlocutorii sunt provocați să decodeze mesajul etc. * tehnici subsumate "disciplinei" spectatorului implicând: * pentru interlocutorul dintr-o situație de comunicare-teatru (așadar, pentru spectatorul de teatru 47): eventuala lectură a piesei de teatru sau a textului aflat la originea dramatizării (pentru a avea o primă cheie de decodare a spectacolului, prin
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
textul) verde (verosimilul); albastru (proces mental fața invizibilă a destinatarului) galben (proces relațional fața vizibilă a destinatarului); alb (aparența enunțătorului cum vrea să pară) gri (esență, realitate cum este enunțătorul realmente). 43 Pentru diferențieri în plan terminologic, vezi discurs pedagogic (subsumat instituției școlii, în general) vs. discurs didactic (orice "discurs care își propune să transmită informații și cunoștințe unui destinatar generic") Dospinescu, 1998, p. 206. Aici, am optat pentru sintagma generică discurs didactic/educațional. 44 Pentru comunicarea didactică, vezi și Hobjilă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vorbe și mișcare" (Tudose, 2002, p. 64). 56 Cf., pentru trimiteri către teatrul educativ, teatrul terapeutic și teatrul social, Ciobotaru, 2006b, pp. 6-7; pentru teatrul de obiecte Ciobotaru, 2006b, p. 49; Gîtză, Chimet, Silvestru, 1968, p. 77 etc.; pentru teatrul-forum (subsumat teatrului social, alături de "Teatru Statuie, Teatru Imagine, Teatru Ziar, Știre și Teatru Legislativ") Sîrbu, 2007, p. 2; pentru teatrul muzeal Zbughea, Bem Neamu, Iordan & Mastan, 2010, pp. 18-19; pentru teatrul seminar Țuțea, 1993, pp. 7-9; pentru teatrul virtual Pepino, 2007
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ci fiecare cuprinde, în desăvârșirea ei exterioară, o infinitate de "lecturi" posibile" (Eco, 1969, p. 49), "pe plan sincronic și diacronic" (Corti, 1981, pp. 22-23). 67 Relevantă este, în acest sens, și "existența modelului de receptare" (Pascadi, 1971, p. 200) subsumat gustului estetic al publicului, în general. 68 Pentru particularizări în cazul limbajului scenic păpușăresc, vezi tabelul elementelor acestuia în Bălăiță, 2007b, pp. 6-8. 69 În opinia lui T. Kowzan (1975, pp. 182-205), teatrul implică 13 sisteme de semne: 1. cuvântul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cf. Zelinschi, 2006, pp. 16-17): comportamente pozitive (de solidaritate; de destindere; de acord); negative (de dezacord; de tensiune; de antagonism); neutre (răspunsuri își spune părerea, informează, repetă, confirmă etc.; probleme cere o opinie, o evaluare, cere sugestii, direcționări etc.). 59 Subsumat tipului de ascultare activă sau, după Pânișoară, 2004, p. 124, "interactivă". 60 Vezi și T.K. Gamble & M. Gamble, apud Pânișoară, 2004, p. 129; Cameron, 2006, pp. 96-98; Pânișoară, 2004, p. 128; Ilica, 2003, pp. 115-116; Stoica-Constantin, 1996b, p. 34 etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
avuție și putere, dar se aseamănă prin faptul că au de îndeplinit aceleași sarcini. În fine, cel de-al treilea eșalon al structurii se referă la distribuția capacităților. Statele se deosebesc prin prisma capacităților de a îndeplini sarcini similare, capacități subsumate conceptului de putere. Însă acest al treilea parametru se referă nu la putere ca atribut al unităților, ci la o caracteristică la nivel de sistem: polaritatea, definită prin numărul marilor puteri din sistem. Polaritatea va condiționa acțiunile statelor în arena
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă, întâlnim teoria hegemonică a politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria. Tabloul se bazează însă pe separarea netă între contribuțiile realiste în Studiile de Securitate și cele subsumate economiei politice internaționale, excluzând astfel o componentă importantă a studiilor realiste în domeniul Economiei Politice Internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
prin contracte și necesitatea intervenției celei de-a treia părți (a statului) pentru impunerea contractelor. „Bunuri” relativ noi cum ar fi bunăoară proprietatea intelectuală și tranzacțiile asociate acestora presupun costuri de definire, măsurare și impunere a drepturilor de proprietate, toate subsumate termenului generic de costuri tranzacționale. Cum instituțiile sunt reguli ce vizează definirea drepturilor de acțiune În privința anumitor bunuri, ele determină, alături de tehnologie, costurile tranzacționale; atunci când drepturile de proprietate sunt precis delimitate și există tehnologia disponibilă pentru măsurarea caracteristicilor relevante ale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În ceea ce se cheamă „costurile agentului”; ele se adaugă costurilor de producție, firma este În continuare considerată un actor maximizator, dar În condițiile obiective ale prezenței acestor costuri. Teoria agent - principal și problematica asociată structurii de capital a firmei sunt subsumate curentului managerialist. Se pune astfel problema care ar fi structura optimă de capital a firmei pentru a limita costurile agentului: o finanțare bazată pe credit sau pe capital social? Principala preocupare este aceea de a identifica modalități de aliniere a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
criminalitate internațională, trafic de droguri, imigrație ilegală și de abordare a unor aspecte planetare, cum ar fi de exemplu: protecția mediului.455 Politică Europeană de Securitate și Apărare (PESA)456 reprezintă un instrument relativ recent al palierului interguvernamental al UE, subsumat politicii mai largi externe și de securitate, aflat în evoluție conceptuală din 1998 (la summit-ul franco-britanic de la Saint Malo) și operaționalizat din 2003, când a fost adoptată Strategia Europeană de Securitate (ȘES) și au fost lansate totodată și primele
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și rămâne cel mai important donator 718 al țărilor aflate în nevoie, cele mai multe acțiuni în materie de securitate fiind legate de obiectivele ONU.719 Politică Europeană de Securitate și Apărare este un instrument relativ recent al palierului interguvernamental al UE, subsumat politicii mai largi externe și de securitate, inclus în 1998 (la Saint Malo) și operaționalizat din 2003, când a fost adoptată Strategia Europeană de Securitate (ȘES) prilej cu care au fost lansate primele misiuni destinate îndeplinirii obiectivelor stabilite prin Strategia
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
prin verosimilizarea diferenței de statut dintre planurile de realitate care intră în cadru. Modelul proxim poate fi Mircea Eliade. În Un începător dotat motivul manuscrisului găsit funcționează ca pretext pentru introducerea unor considerații despre SF, precum și a unor embrioni narativi subsumați genului. Noapte bună, Sofia subscrie la vechea interogație privind diferența dintre viață și vis. SCRIERI: Lovituri din umbră, București, 1967; Vocile vikingilor, București, 1970; Incursiuni în literatura de azi, București, 1971; Sfera, București, 1973; Zaharia Stancu, București, 1974; Dispariția unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
greutate din punctul meu de vedere tezei pe care o susțin, aceea a reinventării ideologiei. Vorbesc, mai întâi, despre modul în care am putea utiliza acest concept ca instrument analitic, și propun în acest sens un model de analiză ideologică, subsumat unei posibile teorii integrate a ideologiei. Aduc în atenție, apoi, calitatea ideologiei de liant al cooperării sociale, printr-o raportare diferită a conceptului la problema diverselor interese existente în spațiul social și politic. În fine, pun sub lupă și raportul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Castoriadis au numit, în ultima parte a secolului trecut, "instituirea imaginară a societății"8, chiar dacă această situare s-a plasat împotriva tradiției marxiste de la care ei se revendicau, una în cadrul căreia "legătura dintre ideologie și imaginar a fost în gereneral subsumată unei opoziții suprapuse între realități și idei; ideologia și imaginarul aflându-se împreună de partea ideilor, constituind așadar un fel de mediu eteric ce s-ar afla departe de adevărata realitate a producției materiale"9. Ca sumă a elementelor discursive-simbolice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]