449 matches
-
poruncă ce vine de sus. Eu nu accept porunci nedrepte; Dumnezeu e binele, milostenia, adevărul, iar nu minciuna vicleană, înșelătoria, răutatea. Glasul gros al lui Tommaso tremura, de-acum nu mai exista cale de întoarcere și loc de recurs la subterfugii, făcând uz de un ton mai smerit sau invocând neglijența, indiferența sau ipocrizia. Învățase că în astfel de momente e bine să-ți aperi propriile poziții și să mergi până la capăt, fără să renegi, altfel riști să fii strivit. Tu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
obliga pe fiii veteranilor să presteze serviciul militar. Persistând adversitatea acumulată în epoca precedentă față de viața militară și amplificându-se destul de alarmant după rescript milanez (313), măsurile legislative au avut efecte modeste. Plecând de la aceste rezultate, și dorind să înăbușe subterfugiile și evaziunile, Constantin a dat un alt decret (320) anulând privilegiilor oferite ecleziasticilor și tuturor acelora care ar fi intrat în rândul clericilor pentru a evita serviciul militar, după data menționată în decret. Ba mai mult chiar, o altă lege
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să intre În dialog, iar Încercările ce le-ar Îngădui-o provoacă inevitabil tensiuni. Nu vom vorbi, astfel, niciodată Între noi despre o singură carte, ci despre o Întreagă serie În același timp, care o să se interfereze În discurs prin subterfugiul unui asemenea titlu precis, fiecare trimițând la ansamblul unei păreri asupra culturii căreia Îi este simbol temporar. În fiecare clipă a discuției noastre, bibliotecile interioare pe care le-am construit În noi de-a lungul anilor și care ne păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Al doilea interviu" s-a acoperit de un nemeritat praf al interdicției în încăpătoarele dulapuri ale Consiliului Culturii. Piesa, ce poate fi alăturată scenariilor de film "Reconstituirea" sau "Croaziera" e o disperare strigată, țipată, urlată, plînsă față de minciună, nu ca subterfugiu, ci ca mod de existență. Pentru că, dacă în prima variantă a interviului, cei patru muncitori dintr-un îngrozitor de trist cămin de nefamiliști răspund (adică mint) ca la carte... așa cum se cere...,în cea de a doua variantă Al doilea interviu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ființele, le cântărește, le judecă, dar mai ales dublează, cu propria-i privire, privirea supravegherii ce are loc pe scenă. El e solicitat să „dubleze” vegherea, care reprezintă statutul său firesc, pentru a trece de partea „supravegherii”, observând capcanele și subterfugiile ce se construiesc pe scenă. Ele pot duce la adevăr sau... la minciună, în fața ochilor săi „suprainformați”. Această carte este marcată de o experiență și poartă amprenta unei descoperiri: scena este supravegheată. Din sală, dar, mai mult decât atât, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mijloacele cu putință, de personajele supuse testului. Hamlet, „informat” de Fantoma tatălui său, caută confirmarea spuselor acesteia folosindu-se de dispozitivul de supraveghere construit cu ajutorul trupei de actori, dispozitiv numit, de altfel, „cursa de șoareci”, nume ce trimite explicit la subterfugiile unei capcane... Vom apela și la alte exemple, căci principiul „dispozitivului” se regăsește de la Racine până la Marivaux și Strindberg. Dacă Socrate era convins că se poate ajunge la adevăr prin interogația dialectică, aici e utilizată viclenia, la fel de eficace în montarea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sau pervers, ea beneficiază de legitimitatea proprie statutului lor: orice surplus de informație înseamnă un surplus de putere. O axiomă de mult timp însușită de cei atotputernici. Supravegherea, mai ales cea politică, este strâns legată de trădare, de viclenie, de subterfugiu. Ea se bazează pe ordinele emise de către o autoritate superioară, însoțite de făgăduiala unei recompense. Căci supravegherea, oricine știe asta, nu se face pe gratis... ea implică și cheltuieli. Ce poate fi mai explicit în acest sens decât scenele (mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
putea ajunge în anturajul unui personaj inaccesibil, aflat în ținuturi îndepărtate, străine, trebuie trimis acolo un emisar. Îndeplinirea sarcinii pretinde - mijloc prin excelență teatral - o deghizare. Ca să poți spiona, trebuie să devii un altul... iar publicul, martor - ca întotdeauna - al subterfugiului, nu se va simți păcălit, ci va urmări cu simpatie manevrele iscoadei delegate de stăpân să culeagă informații. Supraveghere la distanță... scop pentru realizarea căruia se apelează la principiile esteticii brechtiene: nimic nu vizează aici surpriza, totul se concentrează asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ale teatrului, iar vălul face parte dintre acestea. El are meritul de a nu limita la actualitate un mecanism politic ce funcționează dintotdeauna. Funcția creează organul, ne spune un vechi adagiu. Politica îl confirmă și ea, căci, acolo unde există subterfugii, vicleșuguri și șiretlicuri puse în slujba Puterii, apare și un organ de execuție: agentul dublu, în cazul de față Narcis. Acesta navighează cinic de la un comanditar la altul, pentru a-și păstra poziția, înclinându-se după cum bate vântul, trecând fără
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prins între control și supraveghere. Teatrul cultivă raportul cu supravegherea ca pe o experiență căreia spectatorul îi observă desfășurarea și îi percepe efectele. Suprainformat, acesta se vede confruntat cu strategiile umane și cu vicleșugurile politice, cu trădările personale și cu subterfugiile pasionale. În versiunea ei teatrală, profană, supravegherea nu este nici consecința unei priviri divine ce domină lumea, nici rezultatul unui control exercitat de tehnologii futuriste. Supravegherea este o realitate a prezentului și atât. Ea presupune întotdeauna un „parteneriat”, de unde și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
oamenii identifică o noțiune și o teorie. O altă surpriză este ideea că autopoieza implică non-interacțiunea. Este o prostie, un non-sens. Ideea nu este să tratezi sisteme închise, ci să reconceptualizezi ceea ce este natura interacțiunii (...)"85. Frînă de ultim moment, subterfugiu în "micro" sau adevărata prevenire împotriva generalizărilor abuzive... Închiderea operațională joacă rolul de model teoretic sau este ea "o noțiune locală?" Întrebarea rămîne pusă. 3. Atlan circumscrie problema La toate acestea, Atlan răspunde în bloc: i se pare evident că
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
străzi atâtea fraze./ una singură nu se mai termină.// orașul alunecă printre poeme. bulă de aer prin tuburile cu perfuzie" (Feluri de a suporta dispariția unui capăt de stradă (file de spovedanie), dicțiunea de sine, confesiunea riguroasă, deși întârziată de subterfugii descriptive ori autoironice, rămâne finalitatea de fond a poeziei lui Dan Bogdan Hanu. Miezul vastului poem intitulat O evacuare de ultimă generație (Poemul care nu poate fi întrerupt) epos nostalgic al ființei poetice, marcată atât de limitele proprii, cât și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de structuri nominale și verbale având câte un analogon imediat identificabil în canonul liricii anterioare: cum am mai afirmat, ne aflăm în fața unei poezii de o mare încărcătură tensională, pe care chiar autorul ei tinde uneori a o reduce prin subterfugii ca ironia sau intertextualitatea savantă. De multe ori, poetul erudit apelează la o operație inedită, pe care aș numi-o de permutare a referenților livrești, în așa fel încât cititorului să îi fie aproape imposibil să decodifice sursa ironiei plurietajate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
căreia el se structurează e aceea a unui trecut exemplar în care contactul direct cu pămîntul protejează omul de degradarea timpului, îl asociază marilor ritmuri ale naturii, îi asigură condițiile unei vieți "autentice", eliberată de orice stratagemă și de orice subterfugiu. Țăranul cunoaște adevărata măsură a timpului, fiecare din gesturile sale e încărcat de semnificații care văd în ceea ce este indistinct realități esențiale. "Pămîntul nu minte", va afirma mult mai tîrziu mareșalul Pétain, invitîndu-i pe francezi să se întoarcă la pămînt
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vorbit cu adevărat, sîntem obligați să admitem că filiația divină include și ea un sens simbolic. A devenit uzual să declarăm drept simboluri anumite pasaje prea evident ilogice din textele biblice, ca, de exemplu "șarpele vorbitor". Nu este decît un subterfugiu atît timp cît nu știm să definim ce este limbajul simbolic și nu am ajuns nici măcar să cunoaștem cu exactitate semnificația cutărui sau a cutărui simbol. De altfel, presupunînd ca un asemenea pasaj include un sens ascuns, trebuie să recunoaștem
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simpla introducere a referințelor americane ajunge uneori pentru ca un autor să fie etichetat drept "transmițătorul" reacționar al celor mai conservatoare idei de peste Atlantic (adesea rezumate la "toleranță zero" și la locuțiunea atât de utilă și grăitoare de "criminalizare a sărăciei"). Subterfugiile pretențioase folosite în Franța pentru a critica evaluarea practicilor, programelor și politicilor de prevenire sau de reprimare în numele unei așa-zise lipse de conștiință critică a celor care practică acest tip de evaluare sunt uneori peste poate de agasante prin
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
tot din cauza „originii sociale”. Urmează cursuri de calificare, devenind strungar la Uzinele „23 August”, ulterior și conducător auto profesionist. Reușește să fie admis, în 1953, la Facultatea de Filosofie, „măsluind actele”, cum precizează el însuși în Confesiuni violente (1994), dar, subterfugiul fiind descoperit, e exmatriculat. Repetă tentativa în anul următor, însă, bolnav, abandonează. Lucrează un timp la garajul Ministerului Finanțelor (1955-1956). În 1956-1957 e student la Cluj (la Filologie, limba și literatura germană), dar întrerupe din nou și definitiv studiile. Duce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.180, 347]. Cu o îndemânare instinctiva, mai mult jucându-se, femeia pariziana fixează elementele esențiale ale unei situații, precizează punctele nevralgice, ignoră tot ce e lipsit de relevanță. Influența lui Clorinde se bazează pe subterfugii politice. Pariziana guvernează cu plăcere, cu pasiune, din interes sau pur și simplu pentru a se distra. Clorinde iubește puterea pentru putere, la fel ca Eugène Rougon, și face din politica profesia să. Ea se implică în lumea finanțelor, leagă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
alimentează din „izvoarele verbului” (S.B.). În definitiv, doar în-scris se vorbește de/spre D-zeu: „D-zeu este, chiar dacă nu există”... un adevăr aberant, o aberație adevărată! În lupta cu finitudinea, cu sinele ca finitudine, „avocatul lucidității” a mizat pe subterfugii nonscripturale: muzica („Eu aud viața”), umorul și recursul la copilărie („întoarcerea la bucuriile copilăriei îți dă iluzia că moartea se îndepărtează, că nu-ți poate da tărcoale” - S.B.)... fie pe stratagema bibliotecii pharmakon-ice, pe scrierile autorilor precum Pascal, Shakespeare, Dostoievski
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
de distrugere de monumente. Nu în ultimul rând, se cuvine menționat exemplul de manual pe care acest caz îl oferă asupra ineficienței legislative și a mecanismului gripat al justiției: peste zece ani de tărăgănări ale proceselor până la verdictul final, datorate subterfugiilor inventate de cei care ocupau abuziv casa. Cum mă simt legat de destinul acestui imobil (în perioada 1994-1996 am încercat în van, dar cu sprijinul unor oameni care merită elogiați și azi, precum Ștefan Oprea, Constantin Simirad, Ion Amihaesei, Dan
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
alese, de 0,01%, pentru care chiar un procuror care-și riscă cariera la alegerile de anul viitor să fie convins să pună, pe dosarul lui, oricât de exploziv ar fi acesta, implacabilă ștampilă NUP (la noi: neînceperea urmăririi penale, subterfugiul scandalos care, într-o majoritate zdrobitoare de cazuri, se ascunde coruperea procurorilor și stoparea anchetei). Dacă această suspiciune legitimă, că procuratura statului New York "pune batista pe țambal", se va confirma pe 23 august, va trebui să-i adresăm Excelenței Sale domnul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
imprevizibile și hotărâte. În acest sens, intervalul reflecției este redus la minimum și, În anumite circumstanțe, chiar eliminat. Între decizia sinuciderii și punerea În act se suspendă orice graniță. A doua categorie include sinucigașii care amână decizia fatală prin diverse subterfugii. La aceștia, hotărârea alternează cu ezitarea, deciziei Îi poate urma răzgândirea, iar luptei aprige - abandonul. În cele din urmă, punerea În act e un deznodământ pe care nu-l mai aștepta nimeni - dar care nici nu mai uimește pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anumită ritmică și, mai ales, de o desfășurare temporală. El nu e simultaneitate, ci acumulare. Acumulare de nuanțe și secvențe ordonate În afara voinței lui. Cum autorul este În egală măsură rescris, proba timpului blochează ori, În orice caz, Încetinește constituirea subterfugiilor și stratagemelor intenționalității creatoare. Evoluția, oricât ar fi ea de lentă, a scriitorului, este Înregistrată de jurnalul intim cu o răbdare absolut incredibilă. Modificările, de la o zi la alta sau de la un deceniu la altul, trec În pagina de jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și moral de bază al omului contemporan. Pentru a nu te lăsa mințit trebuie în primul rînd să ai voința de a rămîne în cadrul adevărului. Dar, pentru a nu te lăsa mințit trebuie, de asemenea, să cunoști minciuna: procedeele ei, subterfugiile, modalitățile" [1996:212]. Cartea sociologului J. A. Barnes își găsește rațiunea tocmai în această necesară nevoie de cunoaștere, nevoie căreia i se subordonează și sinteza pe care o propune "modesta" introducere de față (recunoaștem fariseismul acestei ultime afirmații: desigur că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești. Starea poetică, aptă să „comunice” întreg cuprinsul lumii fenomenale, încearcă să surprindă momentul desfacerii lumilor și a timpului, al condensării și încâlcirii emoțiilor, inclusiv al unui erotism difuz. În absența iubirii, se pronunță divorțul estetic de lume cu Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]