2,461 matches
-
fantezia lui Dosoftei vor fi însă superioare, chiar dacă prețul l-a reprezentat îndepărtarea, uneori sensibilă, de proza ritmată și uniformă a psalmilor biblici. Resursele de poeticitate găsite de Dosoftei în Biblie nu prezentau un evantai prea larg, în comparație cu nivelul de subtilitate a mesajului poetic atins de literatura secolului al XVII-lea. În traducerea slavonă de la care pleca (coroborată, poate, cu cea grecească, eventual chiar cu originalul ebraic, cum e înclinat uneori Mihai Dinu să creadă), poetul român nu întîlnea mai mult
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
mai mult, dar nici mai puțin decât atât, ca să reiau o vorbă a lui E.Lovinescu, pe care am pus-o ca moto la prima mea carte. Remarc uneori la cronicarii tineri ispite chirurgicale și un stil care învelește în subtilități coconul operei, întocmai ca acela din care ies viermii de mătase. Le recomand stilul tranșant și direct. Al doilea dăunător este excesul. În laudă sau în contestare. Cronica e datoare să vădească un simț al măsurii mai mult decât oricare
Cronica literară și dăunătorii ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4329_a_5654]
-
de la publicare: „Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă este un volum foarte bine dozat, pertinent, care nu lasă nici o afirmație neacoperită și nici un verdict fără a fi temeinic probat de furcile caudine ale rezistenței teoretice și ale subtilității artistice. Miza lui Radu G. Țeposu aici nu pare a fi aceea a proclamării unui nucleu tare al generației optzeci și nici aceea a propunerii unor autori bine individualizați, a unor nume deja confirmate, ci mai degrabă a reflectării unui
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
toate acestea adunate în volumul Choses vues publicat la doi ani după moartea autorului. În aceste scrieri și nu în operele sale de ficțiune, descoperă scriitorul chilian „libertatea majoră” a scriitorului francez, într-o „voce” cu o uimitoare „vibrație și subtilitate”, prospețime și actualitate. În mod paradoxal, aceste scrieri, care revelă „latura cotidiană și adesea secretă, cu foarte redusă autocenzură, a unei personalitrăți gigantice”, constituie „una din lecturile cele mai surprinzătoare, variate, instructive care se poate imagina”. O evaluare, în alt
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
intelectualmente, rămâne opac. Fără strălucire demonstrativa, fără ingeniozitate. Cu câteva săptămâni în urmă scriam despre o antologie a lui Liviu Ioan Stoiciu. Susțineam acolo, delimitându-mă politicos de majoritatea comentatorilor dinaintea mea, ca Stoiciu este, culmea, un extraordinar poet al subtilităților, aproape un manierist. Fără să vrea asta și, probabil, fără s-o știe. Am aflat, ulterior, că punctul meu de vedere i s-a părut autorului inacceptabil. Înțeleg foarte bine de ce, insă n-am de gand să mi-l schimb
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
își relevă nuanțele. Frivolitatea este doar aparență, un escapism trist, o rețetă de supraviețuire. Idila cu tânărul francez relevă o certă finețe a femeii redescoperite, iar modul fermecător în care acesta îi face curte găsește o persoană sensibilă, receptivă la subtilități. George este însă descoperirea lui Giurgiu, personajul prin care poți citi o întreagă lume. Felul în care ascultă explicațiile docte ale doctoriței Gina Filip (Clara Vodă) privitoare la proasta calificare rasială pentru reproducere a muncitorilor români, cu o doză de
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
iar textele de aici reprezintă tot atîtea predici pe care filosoful le ține în singurătate, încredînțîndu-le hîrtiei în tăcere. Mereu se adresează „ascultătorului” pe care îl numește „refugiul meu”, într-o intenție de elogiu căruia nu i se poate tăgădui subtilitatea. Kierkegaard fuge de lume și se refugiază în sufletul cititorului, fiecare predică fiind de fapt o evadare în intimitatea celuilalt. Avînd însă pudoarea unor convenții ce țineau de uzanța limbii din epocă, filosoful ezită a-și numi textele „predici”, ci
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
Cornel Nistea și Mircea Stâncel.) Despre personaje literare și mentalități În revista ARGEȘ (nr. 6) descoperim un eseu de mare întindere, care ni-l arată pe autor, D.R. Popescu, în cea mai bună formă. Intitulat „Poporul turmentat”, textul analizează cu subtilitate personajele din capodopera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”. Benefiind de suportul unor asociații livrești surprinză toare, textul său are în centru figura cetățeanului turmentat, în care vede un exponent al poporului turmentat: „Cetățeanu’ turmentat! Care nu are nici nume, nici
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
care trebuie să vi le înfățișez, mă îndeamnă mai degrabă să întârziez încă. Am impresia că - în domeniul acesta așa de arid, așa de spinos, în care nu mergem decât pe muchie de cuțit, în care nu trecem decât printre subtilități, unde riscăm foarte adesea să rămânem agățați - este nevoie de o cât mai mare precizare. Am impresia că adeseori lucrurile pe care vi le spun trec pe deasupra d-voastră, uneori din lipsă de interes, alteori din lipsă de pregătire pentru
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că el e propriul său legiuitor și stăpân. Lucru la care eu am făcut așa: pârț! Așa e el legiuitor și stăpân cum sunt eu popă în cartier. Nu e om, Kant. N-a reușit să fie om cu toată subtilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant. Eu am citit Critica rațiunii pure ca student și am înlemnit de emoție. Acum am față de ea, ca mistic biblic, considerația pe
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
acela real. Scrupulos din fire, pare că exersează în vederea obținerii „formulei finale”. Voi relua lectura cât mai curând, ca să pot restitui manuscrisul, încât să am mulțumirea de a mă fi ținut de promisiune. Plebeu din fire, nu am perceput niciodată subtilitatea sentenței galice: „Promettre c'est noble, tenir c'est bourgeois!” (A promite este nobil, a ține promisiunea este burghez). 11 aprilie 2006 După ce am parcurs câteva pagini alese la întâmplare din caietul P.H.Lippa, mi-am dat seama că nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
utila treabă a fecundării, dată fiind „necesitatea istorică” de „a-și păstra sămânța”. Dacă oamenii străvechi nu erau convinși nici măcar de nocivitatea legăturilor incestuoase, cu atât mai puțin ar fi făcut caz de diferența de vârstă. Nu ajunseseră la asemenea „subtilități”. În schimb, modernii fac, involuntar, trimitere la caracterul quasiincestuos al cuplului și îl sancționează: „Ar putea să-i fie tată!” sau „Ar putea să-i fie mamă!”. Marca incestului pare să persiste în „inconștientul colectiv”. Dar să revin la textul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Lippa. Și, într-o paranteză, își trimite cititorul în Atena filosofilor care l-au invitat pe apostolul Pavel, aflat în trecere, să le expună învățătura Mântuitorului. L-au ascultat până la un punct. Pregătiți în știința argumentației raționale, stăpâni ai tututor subtilităților logice, aceștia n-au putut accepta că omul poate să învie prin forța credinței și a iubirii de Dumnezeu. Fiind „fizicieni”, vedeau doar trupul, viața și moartea lui. „Știința” îi oprea să accepte adevărata înviere, aceea întru spirit. Abia mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din prima tinerețe cu evocarea morții copilei de la Ipotești, în Mortua est! injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic profund tragic, suferința l-a aruncat pe Eminescu în sus, viziune formulată de contemporanul Nietzsche. Adresându-se Fecioarei Maria, poetul o roagă să-i redea credința în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în publicații anterioare, meditând, la anii adolescenței, asupra libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Homer, care nu cunoaște sentimentul culpei, eroul eschilian are conștiința vinei sale. La Sofocle, mitul apare mult mai umanizat; eroii săi sunt oameni care se înalță însă deasupra condiției obișnuite prin suferință. Eroismul rezidă nu în forța fizică, ci în subtilitatea și puterea minții. Euripide a trăit într-un climat social și spiritual profund deosebit, într-o lume marcată de criză, de derută, o lume în care sofiștii zdruncină credința în zei („Omul e măsura tuturor lucrurilor”, va spune Protagoraă. De
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
al doilea, apoi, după exemplul lui Sofocle, mai tânărul său rival, al treilea actor. Personajele sale sunt încarnarea unei mari idei, a unor pasiuni ce pot umple singure întreaga piesă. Linia alcătuirii personajelor sale e una simplă, fără nuanțe și subtilități, simplitate ce i-a fost reproșată de Aristofan în Broaștele, dar care le conferă un aer solemn și măreț. Cu toate acestea, Clitemnestra și mai ales Oreste au momente de regret sau ezitare ce le completează portretul moral și îi
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și în special "răi". Dramaturgul e Horia Gârbea și cartea lui spune aproape totul încă din titlu: Doamna Bovary sînt ceilalți. Sînt "patru texte pentru teatru" de o savoare literară incontestabilă, egal și justificat revendicată de ingeniozitatea țesăturii dramatice, de subtilitatea probelor de intertextualitate și de expresivitatea dialogului. Personaje din piese celebre reunite în situații inedite (de pildă în Pescărușul din livada de vișini îi reîntîlnim, între alții, pe unchiul Vania al lui Cehov, pe Nora a lui Ibsen, pe Zoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai e nevoie de Securitate, nimic nu Îl poate apăra de el Însuși, fiindcă oamenii care Îl alcătuiesc știu totul despre ceilalți și nimic despre ei Înșiși. E un popor de visători care nu are nevoie de artificiul eufemismului, al subtilității otrăvite, e un popor care Încă mai crede În trecut, În ritualurile comune, agrare (din care primăvara nu poate lipsi), În vreme ce mai noua lui civilizație urbană se poate lipsi de anotimpuri. Iar Securitatea e produsul acestei pseudocivilizații socialiste. Țăranii nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Moare, dacă asta ar mai fi avut vreo importanță. — Inocența e o rază Într-un cerc vicios , Își spuse calm, uimit de fericita formulă care Îi străfulgerase mintea. Citise el undeva de faimosul pariu pascalian, nu Îi Înțelesese prea bine subtilitatea, acum Însă, pus În fața acestui pact aparent formal, amiabil, ecuația se dovedea că nu are decât o soluție, neiertătoare soluție, fără ieșire, În care el, Vasile Moare, stătea prins după toate regulile fățărniciei uni versale, fără putința de a se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
negociere între două enciclopedii de semnificații: a creatorilor mesajului și a angajaților, în calitate de receptori. Umberto Eco evocă o poveste pe care John Wilkins o spune în Mercury, or the Secret and Swift Messenger din 1641, poveste care explică foarte sugestiv subtilitățile procesului de decodificare, mai ales când este vorba despre lucruri noi precum a fost inventarea scrisului: "Cât de ciudat a putut să pară Meșteșugul acesta al Scrisului la prima lui inventare, o putem înțelege de la americanii aceia descoperiți de curând
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
a ne impune în spațiul seriozității și onoarei. Până în 1990, dezinformați cum suntem, nici măcar n-aveam habar de ce se petrecea la câteva zeci sau sute de kilometri de noi. Nu știam nimic despre desfășurarea de acțiuni civice din Cehoslovacia, despre subtilitatea opoziției din Ungaria sau despre eroismul dezlănțuit al polonezilor. Numele auzite la "Europa Liberă" erau pentru noi la fel de abstracte precum cel al matematicienilor și filozofilor din Antichitate. Ni se părea că toate aceste lucruri nu ni se potrivesc și asistam
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
un decapaj cinematografic extrem de inspirat, de fluent, de dinamic. El pune în scenă cu o maturitate extraordinară un basm modern. De oriunde și de aiurea. Un basm complicat în scriitură, tratat impecabil, simplu, despovărat de narațiuni psihologice stufoase, concentrat pe subtilitatea jocului actoricesc. Și chiar mi se pare o performanță ce fac cei trei actori. Faptul că ei înțeleg ce spun, iar eu înțeleg perfect ce și cum rostesc ei, faptul că nu mă poticnesc în șabloane și mimetisme de tot
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
literar intră în scenă printr-un stil cizelat și până la capăt de soi nobil. Aici este ales, cum nu se poate mai potrivit, un fragment din La bal cu Marcel Proust. Textul, citit cu ochi atent, pune în valoare numeroase subtilități diplomatice, de salon, aproape aceleași la București și la Paris. Prezența sa face onoare antologiei și o legitimează, o dată în plus. Maria Cantacuzino-Enescu, soția lui George Enescu, "iubirea târzie a lui Nae Ionescu" , este o prezență grațioasă a bogatului corpus
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
identificat în turbionul mediatic al tranziției. Ceea ce individualizează scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la conținut. Cu eleganță naturală, fără nici un pic de ostentație, prozatorul reușește să transpună în scris toate octavele vieții. Finețea observației, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schițat își găsesc formulele ideale de a fi puse în pagină. Fiecare cititor urmărește cu sufletul la gură dezvoltările epice de sub semnătura acestui autor al cărui stil foarte intim de comunicare îi lasă
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]