1,690 matches
-
termenului slum, fiind utilizat în special în contexte istorice și caracteristic orașelor interbelice. Totodată, mahala are un sens peiorativ foarte puternic, evitând utilizarea lui încerc să evit și această tentă peiorativă. Iar termenul de foburg vine din franțuzescul faubourg, însemnând „suburbie”, adică acea parte a orașului care se găsește în afara centrului sau care se afla, în trecut (în orașul istoric), în afara cetății, fiind locuită de muncitorii săraci (Petit Larousse, 1971). Utilizarea termenului de slum este totuși, în opinia mea, cea mai
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
orașul modern rezultă din caracteristicile schițate în tabelul următor: Tabelul 1. Caracteristicile orașului modern și postmodern Caracteristicile orașului modern Caracteristicile orașului postmodern Megastructuri - străzi spațioase cu clădiri moderne, uriașe, de beton și sticlă. Clădiri originale, estetice Spații liniare și monotone - suburbii foarte ample și canioane urbane. Fațade texturate, spectaculoase, bogat ornamentate constituind atracție pentru pietoni. Ordine și flexibilitate rațională. Spații care trădează bogăție, eleganță și stil. Duritate și opacitate - uniformitatea tipică a autostrăzii și lipsa naturii. Reconectare la localitate: reconstruire a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
multiculturalitatea și eleganța stilată. Conform acestei imagini, orașul postmodern este unul dinamic și eterogen, atât sub aspect social, cât și sub aspect cultural. Această eterogenitate se formează însă din mici grupuri omogene, care trăiesc o viață izolată, pe propria „insuliță” (suburbie). Structura ecologică clasică dispare formându-se un colaj al diferitelor elemente și culturi urbane (Dear, Flutsy, 2002, p. 232). Figura 4. Keno capitalism. Structura orașului postmodern Sursa: Dear, Flutsy, 2002, p. 231. Noutatea acestui model constă, pe de o parte
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de altă parte, în introducerea unor termeni și elemente noi, cum sunt edge cities, respectiv gated communities, ca realități ale orașelor mari de astăzi. Sintagma edge cities („orașe de periferie”) se referă la acele spații din afara spațiilor urbane tradiționale, foste suburbii sau zone periferice semi-rurale, unde se concentrează comerțul, afacerile, consumul și locațiile pentru petrecerea timpului liber. Aceste forme urbane tind să devină modelul în care se realizează extinderea orașelor. În accepțiunea modernă, comunitățile închise (gated communities) sunt o formă a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dificilă s-ar putea dovedi păstrarea puterii. Cu toate acestea, geografia insurecțiilor nu era uniformă În Paris. Rezistența se concentra În acele quartiers foarte dense unde locuiau clasele muncitoare și care, ca și Bruges-ul, aveau rețele de străzi ilizibile. Anexarea „suburbiilor interne” (aflate Între zidul vămilor și fortificațiile exterioare și având un număr de 240.000 de locuitori) În 1860 a fost concepută În mod explicit pentru a putea ține sub observație o ceinture sauvage ce scăpase de sub controlul poliției. Haussmann
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
având un număr de 240.000 de locuitori) În 1860 a fost concepută În mod explicit pentru a putea ține sub observație o ceinture sauvage ce scăpase de sub controlul poliției. Haussmann descria această zonă ca fiind „o centură densă de suburbii, cu douăzeci de administrații diferite, cu clădiri construite la Întâmplare și cu o rețea Întortocheată de străzi Înguste și șerpuite, alei și fundături unde se proliferează cu viteză uimitoare o populație nomadă ce nu are nici o legătură reală cu pământul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pronunțate a populației pe criterii de clasă și funcție. Fiecare zonă a Parisului a căpătat un tot mai pronunțat caracter distinctiv din punct de vedere al ținutei vestimentare, activității și situației materiale - zona comercială burgheză, cartierul rezidențial al celor Înstăriți, suburbia industrială, cartierul artizanilor, cartierul boem. Grație simplificărilor eroice ale lui Haussman, orașul era mult mai ușor de condus, de administrat și de „descifrat”. După cum se Întâmplă În cazul majorității proiectelor ambițioase de impunere a unei ordini moderne, noua capitală creată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
dinamic din alte părți ale țării. Brasíliile neplanificate - cea a săracilor și cea a bogaților - nu erau doar un efect secundar sau un accident; s-ar putea spune că prețul ordinii și lizibilității din centrul proiectului trebuia, practic, plătit de suburbiile neplanificate. Cele două Brasílii nu erau numai diferite, ci și simbiotice. Transformarea radicală a unei națiuni mari și diverse precum cea braziliană - mai ales În decurs de numai cinci ani - era de neconceput. Putem bănui că președintele Kubitschek, ca mulți
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
rezonabil de stabilitate, cât situația economică era relativ bună, iar oamenii și diversele afaceri nu aveau disperată nevoie de credite, cartierele puteau, În timp, să se „demahalalileze”. Ceea ce s-a și Întâmplat În multe cazuri. Or, adesea, urbaniștii au distrus suburbiile care nu suferiseră această transformare, din cauză că Încălcau doctrinele privind „amenajarea, funcțiile, rata de acoperire, gradul de mixitate și activitățile”, ca să nu mai vorbim de speculațiile imobiliare și preocupările legate de securitate ce au stat la baza multor planuri de „reînnoire
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
atacurilor din interior”(The City in History, pp. 369-370). Citat În Louis Girard, Nouvelle histoire de Paris: La deuxième république et le second empire, 1848-1870, Paris, 1981, p. 126. Ciatat În Merriman, Aux marges de la ville, p. 15. Asemănările cu suburbiile muncitorimii de stânga, cartiere apărute mai târziu și care formau un cerc În jurul Parisului (la ceinture rouge), sunt uimitoare. În timpul apartheidului, Soweto și alte orașe de negri din Africa de Sud, deși create explicit În scop de segregare, au devenit și ele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ironic, proiectul său nerealizat pentru Palatul Ligii Națiunilor - cea mai universală instituție din acea vreme - câștigase premiul Întâi. Ibid., p.46. Ibid., p. 29-30. Pentru o demonstrație convingătoare a faptului că la baza comunităților nereușite și a extinderii anarhice a suburbiilor În Statele Unite stau legile rigide de zonificare funcțională, vezi James Howard Kunstler, „Home from Nowhere”, Atlantic Monthly, septembrie 1996, pp. 43-66. Lawrence Vale, Architecture, Power, and National Identity, Yale University Press, New Haven, 1992, p. 109. Le Corbusier, The Radiant
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Ceremușului la hotarul Galiției, procentul românilor era mai mic de 15%. În celelalte așezări raportul dintre români și ruteni oscila între 40% și 60%. Materialele recensământului rusesc ne demonstrează că în 1774 populația românească era majoritară la Cernăuți și în suburbiile sale, precum și în majoritatea satelor din vecinătatea târgului (inclusiv la Cuciurul Mare, Mihalcea, • Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece 1774-1918, Chișinău, 2003, p. 14. • Idem, Populația ținutului Cernăuți la recensământul din 1774, în „Glasul Bucovinei“, 2/1998, p. 18
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deținătorii (micii) puteri, scriitorul având grijă să alterneze de la o scriere la alta punctele de vedere prin selecția diferită a personajelor care prezintă evenimentele. Astfel, în Fiul secetei (1973) activistul de partid este reprezentat printr-un erou pozitiv, iar în Suburbiile vieții (1994), prima și singura parte scrisă dintr-o proiectată tetralogie, Coridorul puterii, publicată postum (1994), evenimentele tulburi ale perioadei sunt filtrate prin prisma unui „om-capsulă”, Vincențiu Răpceanu, politician fără o minimă moralitate, îndepărtându-și pseudomachiavelic adversarii. Romanul de debut
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
București, 1979; Cuvânt despre Transilvania, București, 1982; Eclipsă de soare. Drumul câinelui, București, 1982; Vocația constructivă, București, 1983; Toamnă fierbinte, București, 1986; Lostrița, București, 1990; Omul de sub munte, Alba Iulia, 1990; Cum mor țăranii, București, 1991; Coridorul puterii, vol. I: Suburbiile vieții, Deva, 1994; Umbra răsculatului, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Tinerii noștri scriitori, „Flacăra roșie” (Arad), 1955, 3429; Nicolae Manolescu, „Cordovanii”, CNT, 1963, 36, 37; Eugen Simion, „Cordovanii”, GL, 1963, 39; Dumitru Micu, O epopee a satului contemporan, VR, 1963
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
parte, și a susținut poziția Uniunii Sovietice și a aliaților săi. Pathé a fost arestat după ce a fost surprins în momentul în care primea bani de la un ofițer KGB cu ocazia unei întâlniri clandestine ce a avut loc într-o suburbie a Parisului 12. Natura relației dintre un serviciu de informații și un agent de influență variază în funcție de circumstanțe. În cazul unei persoane ca Pathé, jurnalist prestigios și apropiat al cercurilor politice, a cărui simpatie pentru Uniunea Sovietică data de dinaintea oricărei
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Georg Ebert, fiu și nepot al unor conducători istorici ai SPD german, fost student la Academia de Științe Sociale de pe lângă PCUS din Moscova, fost profesor de economie politică la Parteihochschule Karl Marx, membru ales al unui consiliu comunal dintr-o suburbie a Berlinului, șomer; K.-H. Pohnke, fost responsabil al serviciului de cadre al Comitetului Municipal al ȘED din Berlin, fost student la Parteihochschule Karl Marx; Joachim Lass, fost profesor de filosofie la Parteihochschule Karl Marx, ocupând un post ABM Într-
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
atunci, studenții primeau la sfarsitul studiilor un simplu certificat de Încheiere a studiilor (schriftliche Bestätigung). Situată la Început la Liebenwalde, la 35 km nord-est de Berlin, școala se stabilește Începând cu 1948 În localuri mai spațioase la Klein-Machnow, tot În suburbiile Berlinului, unde va rămâne până În 1955. Școală avea În administrare o fermă proprie, vizitarea locului fiind impresionantă. În 1955, școala se mută la Berlin, internatul fiind În Pankow (În periferia rezidențială a Berlinului). Mutarea permitea o participare mai intensă la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ținuse o conferință insuficient pregătită la Parteihochschule. În sfârșit, era vorba de oportunism din partea celor că Modrow: „te vinzi mai bine astăzi dacă ești critic” (Heute verkauft mân sich besser kritisch). Georg E., ales președinte al Consiliului Comunal din Glienicke, suburbia Berlinului În care locuiește și unde PDS reunea 30% din voturile exprimate, avea argumene electorale: alegătorii săi se cunosc toți unii cu alții, toți știu că manifestaseră destul de puțină convingere când ovaționaseră schimbările din 1989-1990. Fiecare cunoaștea trecutul celuilalt, un
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
LĂZĂREANU, Barbu (pseudonim al lui Baruch Lazarovici; 5.X.1881, Botoșani - 19.I.1957, București), poet, istoric literar și publicist. Este fiul lui Herschel Lazarovici și se naște în suburbia botoșăneană Târgul Calicilor. A absolvit cursurile primare la școala din cartier și le-a început pe cele secundare la Liceul „A.T. Laurian”, întreținându-se din lecții date elevilor mai înstăriți. Din acea vreme se alătură cercurilor de orientare socialistă
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
decizie În hotărârile academice care le afectau viața. Eliberarea plutea În aer, aproape că puteai să o simți. Obosiți de exercițiile pentru raidurile aeriene nucleare, de războaiele reci și de bărbații În costume de flanelă gri, de ridicolă uniformitate, din suburbiile americane, tinerii se revoltau peste tot. Libertatea cuvântului, libertatea sexuală, muzica rock and roll, drogurile și curentul flower power au străbătut țara pătrunzând În fiecare așezare americană. Rebeliunea se afla În continuă transformare, uneori era dificil chiar și să ții
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu mai bine de un secol În urmă, dar Încă trăim spiritul frontierei. Vrem să trăim liberi, iar libertatea pentru mulți americani Înseamnă posibilitatea de a mări spațiul personal pe care putem să Îl controlăm. În secolul XX, casa din suburbie a devenit modalitatea de a ține visul american În viață. Ideea de a locui Într-o casă separată, Înconjurată de grădini și pajiști, a fost și Încă este, rară În comunitățile residențiale urbane ale Europei. În epoca medievală, densitatea dădea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
71% din populația capitalei, Washington, DC, Încă locuia În case În linie, de model european, În 1920. În multe orașe din Est, construcția caselor În linie a fost normă până la sfârșitul celui de al doilea război mondial 41. Prin contrast, suburbiile ofereau un alt fel de securitate, mai puțin comunală și mai individualistă În caracter. După 1870, spune sociologul Kenneth Jackson, „noua idee era să nu mai fii parte a unei comunități Închise, ci să ai o unitate separată, un paradis
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Devenim mai Împrăștiați. Cum am reușit așa ceva? Mutându-ne În zonele rurale și transformând pământul arabil și pășunile În zone de locuit suburbane. După cum arăta Raportul Biroului de Recensământ din 1920, densitatea medie a zonelor urbane, care includ marile orașe, suburbiile și comunitățile rurale, a fost mai mică de zece persoane pe acru. În 1990, acest număr s-a Înjumătățit la patru persoane pe acru. Mai important, chiar, densitatea medie a tuturor ansamblurilor de locuințe construite În Statele Unite ale Americii Începând
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
A fi independent și autosuficient a fost tema recurentă a psihicului american, cu mult Înainte de Revoluția Americană. Ne place să ne menținem distanți față de vecini. Așadar, nu e surprinzător că nu există un sentiment al comunității foarte bine fixat În suburbia americană tipică, desigur mai puțin decât observăm În cartierele rezidențiale care Înconjoară orașele Europei. Jackson observă că „există puține locuri atât de dezolante și singuratice ca o stradă a unei suburbii Într-o după-amiază fierbinte de vară”53. Mai mult
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
există un sentiment al comunității foarte bine fixat În suburbia americană tipică, desigur mai puțin decât observăm În cartierele rezidențiale care Înconjoară orașele Europei. Jackson observă că „există puține locuri atât de dezolante și singuratice ca o stradă a unei suburbii Într-o după-amiază fierbinte de vară”53. Mai mult decât 60% dintre rezidenții zonelor metropolitane americane locuiesc În suburbii, iar numărul lor este În creștere 54. Ar putea părea șocant majorității europenilor, Însă două treimi dintre cele 86,4 milioane
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]