715 matches
-
La sfârșitul lui septembrie 1949, izolarea a fost dizolvată prin sosirea unui alt lot mare de la Suceava, din care Țurcanu i-a ales ca informatori pe Constantin Sofronie, Frederic Cordun și Maximilian Sobolevschi 2. Prin luna octombrie, o parte dintre suceveni au cerut administrației începerea acțiunii lor la Pitești. Tot în această perioadă, inspectorul Nemeș a stat de vorbă cu unele vârfuri, pentru a le verifica atitudinea, și s-a interesat de acțiunile lui Bogdanovici de la Suceava 3, demonstrând că era
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a condamnat crimele antilegionare și acțiunile lui Carol al II-lea, Țurcanu l-a acuzat de ipocrizie, afirmând că din cauza lui stau în închisoare; astfel, s-a năpustit asupra lui, l-a lovit cu o gamelă în cap, iar ceilalți suceveni l-au bătut până la leșin. Cei din grupul lui Pătrășcanu au reacționat declanșând o bătaie generală, astfel încât Țurcanu a chemat gardienii în ajutor. Probabil că mișcarea aceasta avea și rolul de a demonstra opozanților că administrația le sprijină inițiativa și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Paul Dumitrescu), atitudinea lui Țurcanu, pasiv până la discursul lui Pătrășcanu, pe care l-a atacat cu prima ocazie, precum și bătaia generală, care a avut rolul de a-i anihila pe cei care nu erau de acord cu „reeducarea” propusă de suceveni. Cum a fost posibil ca simpli deținuți politici să înceapă o încăierare generală, iar administrația să intervină doar în sensul maltratării unei părți? Apare evident faptul că ea era implicată în această acțiune, iar Țurcanu avea să declare în anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
acesta de oportunism, opinie susținută și de Vasile Pușcașu, Gheorghe Roșca și Virgil Bordeianu. În prima zi de Crăciun a început o bătaie generală, prima dată fiind torturați cei din tabăra împotriva „reeducării”, urmați de Bogdanovici, zdrobit în bătăi de suceveni, spre uluirea sa. Apar și de data aceasta mențiuni cu privire la implicarea gardienilor din închisoare în ostilități 2, dar victimele agresiunii - cu excepția lui Bogdanovici - nu se cunosc. Alexandru Popa povestește chiar discursul directorului Dumitrescu din 25 decembrie 1949: Ați fost induși
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a fost instruit de Țurcanu. Acesta tocmai fusese la raport la administrație și l-a prevenit, în jurul datei de 21 decembrie 1949, că va fi trimis la camera 4-spital împreună cu Pătrășcanu, Andronache, Burculeț și Coriolan Gherman, unde va întâlni alți suceveni, dintre care el trebuia să aibă grijă de Bogdanovici. Țurcanu a adăugat că va veni și el în cameră peste două zile și va urma o bătaie generală. Pe 24 decembrie 1949, Țurcanu a sosit în cameră și le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
bătăii a fost înfruntarea dintre Țurcanu și Angelescu, ultimul fiind revoltat de faptul că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
agresorilor făceau parte Țurcanu, Roșca, Pușcașu, Popa, Mărtinuș, Constantin Bogos, Pătrășcanu, Gherman, Emil Constantinescu și Străchinaru 4, iar pe 19 ianuarie 1950 a fost răspândit în închisoare al doilea lot din camera 4-spital, în frunte cu Livinschi, Badale și alți suceveni, pentru a continua acțiunea. În camera 4-spital au fost reținuți Ion Popescu, Nicolae Călinescu, Iosif V. Iosif, Constantin Păvăloaie și aduse loturi noi pentru a fi torturate, dintre victime fiind menționate Mihai Jianu, Cornel Popovici și Ion Gheorghiu 1. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a studia cât de cât pe Marx, pe Engels, pe Lenin. Ceea ce tu, Eugene, la Suceava, nici n-ai vrut să auzi!, moment în care Țurcanu a început să îl calce în picioare. Ulterior, a fost bătut și de ceilalți suceveni agresori, care s-au oprit doar cât să le permită lui Holdevici și Zaharia să-l reanimeze. Țurcanu l-a întrebat ciocănindu-l batjocoritor în cap: „Vrei să mori, Șura? N-avea grijă, că n-ai să scapi. Ai vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a fost bătut, Țurcanu și-a dat seama că Istrate nu spusese tot și a promis că se va răzbuna. Nu se știe însă ce s-a întâmplat cu el după acest moment, informațiile fiind foarte puține. Totuși, asemenea celorlalți suceveni „tovarăși de drum” (Gebac, Onișor și Negură), se pare că a fost folosit doar în această primă acțiune, beneficiind de un soi de clemență din partea lui Țurcanu, nefiind foarte implicat în momentele care au urmat. Nicolae Itul1tc "Nicolae Itul1" Născut
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ei. Virgil Maxim i s-a împotrivit și lui Dumitru Ibănescu, atunci când acesta a încercat să lovească un deținut, profitând de autoritatea pe care i-o conferea vârsta, fapt pentru care avea să plătească mai târziu. Odată cu intensificarea acțiunii elevilor suceveni, Maxim a fost luat la ochi din cauza atitudinii sale potrivnice și a fost izolat într-o cameră în toamna lui 1949, iar în martie 1950 a fost transferat disciplinar la Jilava, împreună cu alți 25 de elevi. După mai bine de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de Cruce Neamț și a fost arestat pe 15 mai 1948, fiind condamnat la 15 ani de închisoare în urma procesului din februarie 1949. A fost trimis pentru executarea pedepsei la Târgșor și afirmă că, dintre cei circa o sută de suceveni sosiți în vara lui 1949, unii își reveniseră și i-au avertizat pe ceilalți elevi să se ferească de Stoian și Cobzaru 4. De la Târgșor a fost mutat la Gherla, unde a făcut cunoștință cu acțiunea violentă, prima dată fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pornirea acțiunii. Prin martie 1949, directorul Dumitrescu i-a întrebat dacă vor cărți de literatură marxistă și le-a adus câteva volume, probabil într-o încercare de a vedea care era atitudinea celor din cameră față de „reeducare”. Imediat după sosirea sucevenilor, în aprilie 1949, contactele dintre aceștia și camera lui Pătrășcanu s-au stabilit prin Gheorghe Soroiu, care mergea zilnic la cei cinci moldoveni. După o săptămână, Soroiu i-a spus lui Pătrășcanu că aceștia sunt dintre cei care au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la cei cinci moldoveni. După o săptămână, Soroiu i-a spus lui Pătrășcanu că aceștia sunt dintre cei care au făcut „reeducare” la Suceava și se arată ferm antilegionari: Pătrășcanu l-a sfătuit pe Soroiu să nu mai meargă pe la suceveni, dar Soroiu nu l-a ascultat și a avut numeroase discuții în contradictoriu cu ei. Aflând de la Soroiu că Țurcanu era înscris la comuniști și pretinde că a fost arestat din greșeală, motiv pentru care voia să iasă la administrație
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1949 s-a dus în celula moldovenilor și a vorbit cu Onișor și Gebac, observând că acesta din urmă nu prea vorbește când este întrebat de Bogdanovici. Pe la începutul lui iunie 1949, Soroiu le-a transmis colegilor de la 1-corecție că sucevenii sunt deciși să facă „reeducare” și că vor să discute cu ei modalitatea. De asemenea, le-a spus că a doua zi Gebac va veni și va citi o scrisoare din partea lui Țurcanu. Sfătuindu-se cu ceilalți, Pătrășcanu a hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Gebac a sesizat stratagema a doua zi, iar grupul lui Țurcanu s-a supărat, astfel că Pătrășcanu l-a sfătuit încă o dată pe Soroiu să nu mai meargă pe la ei. La scurtă vreme după refuzul tacit al scrisorii trimise de suceveni, Țurcanu a dat o notă informativă direcțiunii despre „activitatea legionară” din camera 1-corecție, în urma căreia membrii camerei au fost anchetați și apoi izolați. Luna iulie și-a petrecut-o în izolare la camera 6, iar în august 1949 a stat
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
era închis și Aristotel Popescu. În perioada aprilie-mai 1949, Țurcanu, Gebac, Onișor, Negură și Istrate, închiși la camera 11, le-au pus problema „reeducării” la scurtă vreme după sosirea lor în penitenciar. Popescu spune că Pătrășcanu s-a dus la suceveni și au discutat despre acțiunea lui Bogdanovici, după care le-ar fi spus colegilor de cameră (Gheorghe Soroiu, Ion Ghițulescu, Tiberiu Beșchea, Valeriu Popa, Aurel Tacu) să evite contactele cu aceștia. După conflictul provocat de refuzul celor din camera sa
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
2 decembrie 1949 a fost mutat la camera 1-corecție împreună cu Sobolevschi, „Cori” Gherman, Pătrășcanu, Tacu, Blaga, Soroiu, Ghițulescu, Paul Dumitrescu, Beșchea, Murărescu, Vasile Ionescu și alții. A fost torturat începând cu seara lui 6 decembrie de către Țurcanu, Gebac și alți suceveni, iar mai târziu obligat să treacă de partea agresorilor, îndeosebi la Gherla, unde a ajuns în iunie 1950. Numit de Popa „Țanu” șef al camerei 103, a fost obligat să dea informații despre ceilalți deținuți direct ofițerului politic, prin aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ani de închisoare. A trecut pe la Suceava, Pitești, Brașov și Canal și se pare că era înscris și în Partidul Muncitoresc Român, pe lângă activitatea pe care a avut-o ca legionar. La Pitești a ajuns cu al doilea lot de suceveni și a stat cu aceștia timp de o lună, la carantină. A fost mutat de către directorul Dumitrescu la camera 1-corecție, iar după trei zile a fost scos pentru o discuție cu Țurcanu, pe care l-a pus la curent cu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
atitudinea, lipsind mult mai des din cameră și devenind „absent, gânditor și melancolic”2. După eliberarea din închisoare a trăit complet izolat într-un sat din județul Timiș. Octavian Zbranca 3tc "Octavian Zbranca3" Născut la 7 ianuarie 1927 în comuna suceveană Sadova, Zbranca a absolvit liceul și a lucrat ca funcționar al domeniilor Bucovina, tatăl său fiind vechi legionar, emigrat în Austria. Octavian Zbranca a fost luat prizonier de armata rusă la 17 martie 1945, în Kolberg, și dus în lagăre
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
timpuri. Epistolele lui Eugen Dimitriu imensă muncă de sondare a terenului purtător de memorie - au reușit să-i convingă pe numeroșii interlocutori, iar cele peste 700 de scrisori primite confirmă respectul, prețuirea și, în unele cazuri, prietenia de care epistolierul sucevean s-a bucurat. Iată ce îi scria în 1973 baritonul Alexandru Alger: „Am primit documentele expediate, care au sosit intacte. A te ține de cuvântul adevăr este una dintre virtuțile alese ale oamenilor - așa cum ați dovedit prin atitudinea ireprosabilă ce
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
București. În acest interval amlucrat intens, am trăit și satisfacția unor realizări în munca pe care o desfășor. V am așteptat în luna august, dar probabil că motive de forță majoră v-au împiedicat să ajungeți din nou pe meleaguri sucevene și fălticenene. Articolul despre „Galerie”, vine să suplinească într-o oarecare măsură, prezența Dv. aici. Felicitări pentru expunerea frumoasă, sobră la obiect ! Constat, plăcut surprins, că aveți condei. Încerc să cred că ați abordat și alte genuri în arta scrisului
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din Lespezi, fost profesor de drept internațional la Universitatea din Cluj. Are o bogată activitate de publicist și am vrea să-l avem la Fălticeni. Târgul Lespezi a făcut parte din județul Baia. Am auzit 41 Alexandru E. Bratu, Trandafiri suceveni - Ctitori de școală românească, București, Editura „Litera”, 1973, 126 p. 40 că una din surorile profesorului ar fi fost măritată cu un doctor Ioan din Iași. Mai trăiește ? Îi știți adresa ? Se spune că George Sofronie ar avea o fiică
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
compozitor, prof. univ. dr. la Conservatorul din Paris, unde a decedat prin 2008 2009. 44 CAZABAN, Irina 52 1 Suceava, 26 ianuarie 1972 Mult Stimată Doamnă Cazaban, Vă trimit cu oarecare întârziere articolul Jules Cazaban și muzica, apărut în ziarul sucevean „Zori Noi”, din 9 ianuarie 1972. Fotografia nu e prea cunoscută. Am găsit-o din întâmplare la o tutungiță din Fălticeni. În caz că n-o aveți, sunt gata să vă pun la dispoziție o copie. Pe de altă parte, vă anunț
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
județean „Zori Noi” despre Ulița Rădășenilor, - un adevărat muzeu în aer liber, unic - cred - în țara noastră. Vă mai anunț că ați fost luat în evidența Comitetului Județean de Cultură Socialistă, care se străduiește să alcătuiască un „Dicționar al personalităților sucevene”. Tovarășul președinte 60 a auzit de prodigioasa Dv. activitate în domeniul cinematografiei. Se mai interesează în același sens, și Fondul documentar al Bibliotecii județene, care vrea să aibă o evidență și mărturii despre personalitățile din Țara de Sus. S-ar
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Republicii, căruia vă sugerez să vă adresați. Îmi pare rău că nu am putut să dau un răspuns pozitiv și în această problemă, care mă depășește. În ce privește operele Victoriei Beldiceanu, consider că va trebui să mai reiau discuția cu forurile sucevene, pentru a avea un răspuns 79 Viitoarea „Galeria oamenilor de seamă”. 80 Fiind în jenă financiară, familia Corbasca mă rugase să încerc vânzarea obiectelor ce le aparțineau. 60 concludent. În altă ordine de idei, vă rog să nu uitați articolele
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]