470 matches
-
căderea Cortinei de Fier, ideile socialiste nici n-au sucombat, nici n-au căzut În derizoriu ar trebui să-i pună măcar o clipă pe gânduri pe cei care s-au grăbit să-i cânte prohodul. Dar ar fi putut sucomba Într-o lume ca a noastră? O lume pe care o numim modernă și despre care obișnuim să spunem că trăiește În epoca ciberneticii și a globalizării (acum câteva decenii i se zicea era cuceririi cosmosului...), eludând că o statistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
condusă de militari și intelectuali, care își propunea investirea căpitanului de fregată Filomena da Camara cu puteri dictatoriale. Rebeliune repede sufocată, dar care dovedește că liniștea era încă numai aparentă. Este probabil că oricare alt dictator militar portughez a fi sucombat loviturilor pe care le-a primit generalul Oscar Carmona în mai puțin de un an de zile. Carmona s-a trezit, câteva luni numai după ce-și asumase toate puterile, în fața unei situații paradoxale: mișcarea de la 28 mai, care se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
hoarde întregi de perverși iubitori de grăsime stăteau la coadă să-și încerce norocul la zidul ei capitonat, iar eu nu eram decât un alt ciudat fascinat și provocat de dimensiunile uriașe ale acestei fete extraordinare. Oare asta eram? Oare sucombam în fața unei fantezii primitive, declanșate de suplețea ocupată a lui Judy? Nu. De la bun început, din clipa în care examinarea inspirată de mirare a lui Stacey la casă crescuse, devenind dorința neașteptată și irațională pe care o simțeam acum pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba, resemnarea falsă va crește în tine exponențial. * „Sfântul Duh nu îi inspiră pe intelectuali“, citim undeva în Anatole France. * Indivizii care cred că morala va salva societatea de la marasm și delir sunt cei care se vor ucide unii pe alții
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
locuri și ale acelor vremuri dispar în indiferența generală. M-a impresionat și m-a pus pe gînduri acest contrast deoarece l-am regăsit, în varii forme, în multe alte locuri din țară. În primul rînd în București, care, pe măsură ce sucombă sub tăvălugul imobiliar, se redescoperă ca mic Paris. Parcă niciodată numărul de cărți, albume și fotografii ilustrînd „Bucureștiul de altădată” nu a fost atît de mare și nu a stîrnit atîta entuziasm și atîtea nostalgii ca acum. Cazul „centrului istoric
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Țelul este relativ ușor de proiectat. Întortocheate sunt doar căile spre el. Profunzimile sufletului mi se revelă îndeosebi la necaz. Marea busolă a inteligenței rămâne intuiția. Și totuși, unele certitudini mai trebuie sfărâmate. Fără trimiteri la zonele inaccesibile, arta ar sucomba subit. Adevărul există, minciuna trebuie fabricată. Avem tot mai multe informații, dar prea sărace în sensuri. Poeții - acești alpiniști ai absolutului. Încrederea în rațiune poate însemna mai mult decât dimensiunile ei. Orice drum spre pisc e accidentat. Pentru baba Safta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Imploră ajutor și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba și umoriștii. Ne-am obișnuit ca adevărul să miroasă a hoit. Troglodiții cred că numai mușchii întrețin munca. Și proștii au simțul momentanului. Analfabeții vor să reinventeze o artă accesibilă nivelului lor „ intelectual ”. Imbecilul propulsat devine fiară. Mulți contemporani de-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sănătății ” ar stârni poate curiozitatea unora. Arta - acest imperiu al sensibilității și al subtilității. Uneori, în poezie incultura trece drept originalitate. Și în artă, îndrăzneala este pândită de insolență. Cine intră în artă cu muzică militară s - ar putea să sucombe instantaneu. Arta nu poate schimba omul. Îi modifică însă unghiul prin care scrutează viața. Artiștii rămân marii făcători de sens ai vieții. Bate vânt de telenovele prin cultura mapamondului actual. Pe obrazul artei nu se aștern grimasele timpului. Scrisul relaxează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
hazardului sau a unei boli neglijate. Lumea e rea, pentru că oamenii buni, așa cum se scrie în necroloage au murit. E tot mai apăsător și pentru morți. Pentru că betonul e mult mai greu decât țărâna. Dacă nu ar exista moartea, am sucomba din lipsă de adversari redutabili. Viața e dramatică uneori, dar niciodată nu poate fi cu adevărat tragică. Deoarece am fost avertizați din timp. S-ar putea ca nici mort să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din partea opusă, cerceta priveliștea din fața celuilalt. Ambii erau din neamul lui Jan Chelbosu. Unul simțea tot mai mult că este sufocat de celălalt. Fiecare, își ciopârțise, parțial, avuția. Ei intraseră la mijloc, între ceilalți vecini. În scurtă vreme, cel din stânga sucombă. De inimă rea, sucombă, că vedea că nu are cum să-l învingă pe adversar. Bucuria celui rămas în viață, declanșă demersurile care să-l poată avantaja pe el în dauna mortului. Porni lupta în justiție, prin urmașii celui trecut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din fața celuilalt. Ambii erau din neamul lui Jan Chelbosu. Unul simțea tot mai mult că este sufocat de celălalt. Fiecare, își ciopârțise, parțial, avuția. Ei intraseră la mijloc, între ceilalți vecini. În scurtă vreme, cel din stânga sucombă. De inimă rea, sucombă, că vedea că nu are cum să-l învingă pe adversar. Bucuria celui rămas în viață, declanșă demersurile care să-l poată avantaja pe el în dauna mortului. Porni lupta în justiție, prin urmașii celui trecut în lumea de dincolo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
asupra ei. Ea ridică pasărea în sus, ca să se apere. Nereușind, însă, voi să se apere cu toporul. și-l pocni, cu tăișul, drept în mijlocul frunții. Aceasta i se despică asemeni uniu harbuz copt. Atacatorul căzu și, după câteva zbateri, sucombă. Așa se iscă grozăvia. Lumea se aduna, se tot aduna, se îngrozea de ce vedea și auzea, o parte din ea facându-și semnul crucii, o alta, dând înapoi, cu mare frică. și timpul curgea. Curgea, lent, transformându-se în istorie. O
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la modă ciorovăiala privind modernizarea. Ce modernizare? Că, fiecare, cu oricât de puțină minte în cap, își vedea în primul și în ultimul rând de propria înavuțire. De restul, de țară - nici pomeneală! Iar, la numărul izbânzilor și a erorilor sucombate în avarii, tot eu am căzut de prost. Pe-atunci ajunsesem, deja, sus de tot: vârful guvernului. Dar, dacă vârful n-avea de ce se înrădăcina, ce vină avea vârful?! și am fost alesul, și am fost trimisul, să umblu prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
arta, orice creație ajunge un produs colectiv național, stabilit după un barem impus - patria trebuie să cînte și patria cîntă, patria trebuie să aplaude și patria aplaudă, patria trebuie să rabde și patria rabdă se sacrifică și e gata să sucombe de atîta eroism și spirit revoluționar — Iar Îți trădezi fanatismul. De ce mă obligi să-ți spun lucruri pe care preferam să nu le gîndesc? Eu nu aș fi Îndrăznit niciodată să mă exprim atît de ironic cu privire la sentimente care mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de magneziu. Își aminti, zâmbind, că Sabina nu avea niciodată noroc de o cadă mai de Doamne-ajută. L XXVI Tatăl Sabinei a murit. A făcut cangrenă la un picior. L-au internat în spital și, în noaptea de dinaintea operației, a sucombat în somn. Ea a luat trenul, distrusă: era tatăl ei preferat! Se întorcea acasă turtă și găsea o vorbă bună numai la fiică-sa. Pe la cincisprezece ani, ea a vrut să se sinucidă din cauza scandalurilor din casă. A stat, iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol, de cotețul de păsări și de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
livezi, de unde se asigura fânul pentru vite, și ce fâșii de pământ arabil primea fiecare dintre virtualii soți, ca să poată întemeia o gospodărie. Dacă părinții cădeau de acord, se bătea palma și se organiza nunta. Dacă nu, dragostea trebuia să sucombe. Femeile se urâțeau repede, renunțând la cochetăriile din tinerețe, și ajungeau să pară trecute înainte de a fi bătrâne, iar bărbații se împărțeau, la sfârșitul fiecărei săptămâni de muncă, între două biserici și patru cârciumi. Plecarea mea din Lisa a fost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
suveran, oricît de temut ar fi, n-ar putea rezista singur în fața unor dușmani puternici, fiindu-i absolut necesar ajutorul cîtorva aliați. Dacă cel mai formidabil, cel mai puternic suveran din Europa, Ludovic XIV, a fost pe punctul de a sucomba în războiul pentru succesiunea din Spania și, neavînd încheiate alianțe, n-a mai putut, aproape, rezista în fața coaliției atîtor regi și prinți care au vrut să-l zdrobească, cu atît mai mult orice suveran care-i este inferior nu poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu patruzeci de mii de oameni, împotriva unui Inocențiu XI, toată Italia se va ridica pentru a mă pierde. Niciodată, în Anglia, un rege bun și înțelept n-a fost detronat de armate mari, iar toți regii lor răi au sucombat sub inamici care n-au intrat în război cu trupe mai numeroase de patru mii de oșteni. Să nu fii, deci, rău cu cei răi, fii virtuos și întrepid, vei face poporul virtuos ca tine, vecinii vor dori să te
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
exclusiv pe consimțămîntul popular n-au existat nicicînd, nu există și nu vor exista probabil niciodată. Cu mult timp înaintea cunoscutului meu articol Forță și consimțămînt, Machiavelli scria în Principele: De aici faptul că profeții triumfă cînd sînt înarmați și sucombă cînd sînt neînarmați. Oamenii fiind, prin natura lor, schimbători, este ușor să-i convingi de un lucru, dar este greu să-i menții în această convingere. De aceea este bine să se organizeze totul în așa fel, încît atunci cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce credeam că este un catâr mort, dar când mă apropiam, observam că am În față creaturi vii care păreau moarte doar din cauza calității speciale pe care o posedă, aceea a repausului complet. Pe timp de război, Însă, aceste animale sucombă În aceeași manieră ca mult mai comunii și mai puțin căliții cai. Cei mai mulți catâri morți pe care i-am văzut zăceau pe drumurile de munte sau la picioarele vreunei pante abrupte, unde fuseseră Împinși ca să se elibereze drumul. Păreau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treizeci de ori, și s-a aruncat de la etaj. Defoe a rămas În picioare, la fereastră. Blocat În cadru mai degrabă de aruncătorii de sintagme irefutabile, decît de tragedia de sub el. Foarte probabil că romanul va supraviețui omenirii ori va sucomba odată cu apocalipsa, sau ce-o fi la sfîrșit. Poate va fi o petrecere planetară, cine știe. Cu artificii, șampanie, nave spațiale, pocnitori, samba, fripturi, orgii În subsolul paginii, al lumii. Tot Ștefan Bănulescu Îmi spunea cîndva cît de infernal este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să fie filmat de Răzvan Vasilescu. Cei doi homosexuali din sală, nu știu de ce, au chicotit. Urmează cam tot douăsprezece minute de parastas, unde ni se prezintă personajele. Rebengiuc e Niki, Coca Bloos, nevastă-sa, mortul, fiul lor care-a sucombat curentat de mașina de spălat, Dorina Chiriac, fiica, un inginer ginerele, iar Răzvan Vasilescu (Florian Flo) face mărțișoare, yoga, chiromanție, și-n general se pricepe la orice la modul idiot, nefiind clar deocamdată cine-i el exact, pare un vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
media a acestor acuzații susținute de foști angajați ai locuinței sale și chiar de propria sa soră, cu condus la stabilirea unei imagini de pedofil a lui Jackson. Cel ce-și trăiește existența prin intermediul mass-media și al imaginilor sale poate sucomba tot prin ele, la fel cum și fenomenul de resurecție prin media este posibil. În vara lui 1994, Jackson s-a căsătorit cu fiica lui Elvis Presley, plasîndu-se astfel în rolul de adult responsabil, de soț și de membru al
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
-l învețe chiar și pe unul ca mine care am brăzdat toate mările. Se poate călători și din fundul unei temnițe, dintr-o chilie de mănăstire. Am petrecut aproape treizeci de ani între patru pereți jilavi, unde, pentru a nu sucomba, a trebuit să călătoresc și să tot călătoresc. Pot să-ți spun un lucru? Durerea și violența nu vin niciodată din afara noastră, sau de pe navă sau din casă sau din Biserică. Vrăjmașii credinței nu sunt persoane de prisos ce se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]