1,102 matches
-
lui Bernadotte a fost un "pas provocator", făcut de dietă suedeză, "în the clearly expressed hope that Bernadotte would clăim vengeance and retake the lost half of the realm with French aid" (s. Ven.C.)104. Căci, în pofida dezastruoasei, pentru suedezi, evoluție a raporturilor cu Franța, aceștia manifestau, încă, o "predilecție particulară" pentru ea și nu-și 101 Loc. cît., fond cît. 102 Cf., raportul lui von Stedingk, catre rege, din 31 mai/12 iunie 1810, în loc. cît., fond cît. 103
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în "Skandia". Tidskrift för historisk forsking, Bând 51, Argang 1985-1986, Häfte 1-2, p. 287 (rezumat în limba engleză). ascundeau "la haute vénération dont chacun est pénétré pour le grand empereur", adică pentru Napoleon I Bonaparte 105. Tocmai de aceea, opțiunea suedezilor a provocat o impresie extraordinar de negativă la Petersburg, unde era considerată "comme le complément de malheur dont ils (rușii n. Ven.C.) craignent que leur pays est menacé" (s. Ven.C.)106. Deoarece, convingerea generală era că, din această
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
probabil, în vedere posibilitatea unei reacții concertate a Rusiei cu Danemarca, în cazul celei din urmă putând fi motivată de temerea că noul prinț moștenitor al Suediei ar fi putut beneficia de sprijinul efectiv al Franței, pentru a da satisfacție suedezilor în problema Norvegiei. Evenimentele au evoluat, însă, în direcția contrară celei prefigurate de alegerea lui Bernadotte că moștenitor al tronului Suediei. În miopia sa politică, Napoleon nu a fost capabil să valorifice atuul extraordinar pe care il dobândise împotriva Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Convenției de la Erfurt (cf., Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 996). Suedia și Polonia în raporturile acestor state cu Rusia 117. Din acest motiv, tarul era interesat să menajeze cât mai mult cu putință suspiciunile și resentimentele suedezilor 118, desigur, pentru a nu-i lasă să treacă de partea francezilor, în iminentă confruntare militară dintre Rusia și Franța. Acest obiectiv al Rusiei a fost înlesnit, însă, de însuși prințul moștenitor, Bernadotte, care nu a împărtășit punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
desigur, pentru a nu-i lasă să treacă de partea francezilor, în iminentă confruntare militară dintre Rusia și Franța. Acest obiectiv al Rusiei a fost înlesnit, însă, de însuși prințul moștenitor, Bernadotte, care nu a împărtășit punctul de vedere al suedezilor în problema Finlandei. Din contră, el a adaptat-o la conjunctură politică din Nordul Europei. Pentru el, Finlanda reprezenta "a legacy of war and misfortune"119, motiv pentru care și-a îndreptat atenția asupra celuilalt obiectiv, urmărit de secole, de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în problema Finlandei. Din contră, el a adaptat-o la conjunctură politică din Nordul Europei. Pentru el, Finlanda reprezenta "a legacy of war and misfortune"119, motiv pentru care și-a îndreptat atenția asupra celuilalt obiectiv, urmărit de secole, de suedezi, si anume Norvegia. Unirea ei cu Suedia nu avea să fie, însă, realizată, în concepția să, cu ajutorul Franței, ci cu cel al Rusiei. De altfel, Bernadotte făcuse, deja, un pas hotărât pe calea reorientării politicii externe a Suediei, atunci când și-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în el un aliat, "der es în seinen Absichten unterstützen werde" (s. Ven.C.)123. Până a se ajunge la acea colaborare, dorită de Rusia, Bernadotte avea, însă, de rezolvat o problemă foarte delicată, si anume să-i convingă pe suedezi să accepte acea transformare radicală în politica externă a țării lor și să treacă peste rivalitățile care separaseră Suedia de Rusia, timp de secole. Și de această dată, "ajutorul" nesperat i-a venit tot de la Napoleon care, în luna ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acele eforturi se datorau și faptului că cercurile conducătoare ruse au nutrit întotdeauna temere față de influență Franței asupra Suediei. Ce-i drept, în condițiile în care Carl Johan demonstrase, deja, că nu mai era, câtuși de puțin, "francez", ci întru-totul "suedez", acea temere se diminuase considerabil, lăsând, însă, loc alteia. Anume că, celebrul general francez, ale cărui talente militare fuseseră probate și recunoscute de întreaga Europa, nu avea să se mulțumească să guverneze doar Suedia, pe care putea să o considere
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
unor clauze deosebit de favorabile acesteia, la care Rusia a reacționat cu multă nervozitate. Căci, este de presupus că ea nu acordă nici un credit explicațiilor oficiale, solicitate de Alexandru I ambasadorului Franței, de Caulaincourt, potrivit cărora "l'on voyait que nous (suedezii n. Ven.C.) n'étions pas voisins à la France"168, ci faptului că tarului nu-i scăpase, probabil, adevărata semnificație a "generozității" franceze, si anume crearea unei breșe în raporturile 166 Potrivit concepției sale de atunci, "Russia was created
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe această cale, eforturile celei dintâi de a-si realiza amintitul obiectiv. Ceea ce ar explica și asiduitatea cu care, așa cum am menționat, Rumianțev se prezenta ca fiind unul din "autorii" acelor condiții favorabile 169. Un motiv în plus, desigur, pentru că suedezii să fie recunoscători Rusiei și să rămână, în continuare, în "umbră" să. În cazul în care interpretarea este corectă, intenția lui Napoleon a rămas, totuși, doar în această fază. Deoarece, copleșit de sistemul său continental, nu a mai acordat nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Viena, unde urma să se deschidă lucrările Congresului de pace. Căci, potrivit celor relatate de Löwenhielm, generalul a exprimat acea stare de spirit, cu voce tare, în mod intenționat, pentru a fi auzit, cu prilejul unei conversații cu nepotul diplomatului suedez, în timpul unei reuniuni organizată de tar, si, deci, în prezența acestuia. Astfel, el i-a declarat "qu'il était fort aise de leș terminées (problemele legate de criză norvegiană n. Ven. C.) à la satisfaction du Monseigneur le Prince Royal
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
suedez care urmărea să profite de împrejurări, pentru a determina Rusia să-și respecte angajamentele luate la Verälä, Curtea de la Petersburg s-a grăbit să preîntâmpine efectele unei prea accentuate apropieri suedo-britanice, manifestându-și dispoziția de a satisface cererile monarhului suedez 7. Pe de altă parte, regele Suediei urmărea să-și asigure și un sprijin eficient "against the effects of Russian Intrigues, and Russian gold" (s. Ven.C.), în care scop propunea 3 Cf., Zbigniew Anusik, Rokowania o polsko-szwedzki traktat sojuszniczy
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
primul rând, în beneficiul acesteia. A fost nevoie de o mare risipă de talent diplomatic din partea lui Gerhard Johan Baltzar Heidenstam, însărcinatul cu afaceri al Suediei pe lângă Poartă Otomană, pentru a-l convinge pe sultan să dea curs cererii regelui suedez 18. Astfel că, la 11 iulie 1789, Poartă a încheiat cu Suedia un tratat de subsidii, prin care cea din urmă se angaja să nu încheie pace separată cu Rusia 19. Totuși, Gustav al III-lea nu a respectat această
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Poartă Otomană și-a însușit, ce-i drept, acest punct de vedere, de vreme ce Suedia exclusese, în mod expres, Imperiul Otoman din categoria puterilor împotriva cărora Rusia ar fi putut invocă casus belli 24. Totuși, nu a dat curs cererii diplomatului suedez de a debloca subsidiile reclamate în virtutea tratatului din 11 iulie 1789, ceea ce a determinat autoritățile centrale suedeze să ia în consi derare necesitatea unor acțiuni diplomatice și mai intense la Istanbul, pentru realizarea acelui obiectiv. În acest scop, la 5
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Orientul European 37. În acest context și-a putut permite Rusia să trimită, în primăvara anului 1793, o fregată prin Dardanele, cu intenția de a traversa și strâmtoarea Bosfor, pentru a intra în Marea Neagră. Evenimentul a atras și atenția diplomaților suedezi de la Istanbul, datorită semnificației sale implicite și asupra poziției Suediei în raporturile cu Rusia, în zona Mării Baltice 38. Cu aceeași atenție și cu aceeași motivație, decurgând din interesele politice ale Suediei în Orientul European, erau urmărite și demersurile vizând stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de ocazie i-a fost oferită de marele dragoman al Porții, Gheorghe Moruzi, care i-a solicitat, în luna august 1795, punctul de vedere asupra direcțiilor pe care trebuia să le urmeze Poartă Otomană în politica să europeană. Ceea ce diplomatul suedez a și făcut, redactând un amplu memoriu pe care l-a înmânat, dar cu titlu personal, demnitarului otoman 59. O măsură care a fost dictată de rațiuni de 56 Cf., loc. cît., doc. nr. 47. 57 Cf., loc. cît., doc
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
unei largi coaliții, cu participarea Franței, Danemarcei, Suediei, Prusiei și a Porții Otomane, singurul cadru în care, după convingerea să, Suedia "trouvera son repos et să sûreté" (s. Ven.C.)90. Acalmia reinstaurata în raporturile Suediei cu Rusia, datorată, susțineau suedezii, fermității cu care au rezistat presiunilor rusești, a declanșat și ostilitatea Franței care, ca și Poartă Otomană, presupunea că Suedia intrase, din nou, în sfera de influență a Rusiei, mergând până la suspendarea raporturilor diplomatice. Reacția guvernului suedez a fost promptă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că Suedia intrase, din nou, în sfera de influență a Rusiei, mergând până la suspendarea raporturilor diplomatice. Reacția guvernului suedez a fost promptă, protestând împotriva acelui tratament și demontând, punct cu punct, toate acuzațiile francezilor, acuzații de care, în realitate, afirmau suedezii, se făceau vinovați francezii înșiși. Deoarece, așa cum observa și Mouradgea d'Ohsson, Franța nu urmărea, de fapt, asigurarea securității Suediei față de o agresiune externă, în acel caz, față de cea rusă, ci doar provocarea unui război împotriva Rusiei, în care să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf., raportul său către rege, din 25 februarie 1800, în Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 8. a constituit o altă cauză de neliniște pentru Poartă Otomană care avea un nou motiv de a pune la îndoială sinceritatea suedezilor în ceea ce privește atașamentul lor față de interesele europene ale acesteia. Cu atat mai mult, cu cât era în perspectiva și o călătorie a regelui Suediei la Petersburg, care avea să se efectueze, de altfel, în luna ianuarie 1801, prilej cu care a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Reacția Franței la reticentele Porții Otomane riscă, însă, să producă ruperea raporturilor diplomatice, desi întreaga responsabilitate a eșecului era atribuită de Carl Gustaf König manierii total improprii în care ambasadorul francez a tratat această chestiune. Pe acest fundal, îngrijorarea diplomatului suedez era accentuată și de "confidenta" pe care i-o făcuse Andrej Iakovlevich Italinski, potrivit căreia Poartă Otomană "ne meritoit une și belle possession que la Turquie Européenne", adăugând că "la meilleur chose qu'on pourroit faire, ce seroit de la repatrier
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
putea sesiza mai bine direcțiile de evoluție a situației politice din Europa Orientala. Mijlocul la care a recurs, anume insinuarea existenței unor pretinse planuri de dezmembrare a Imperiului Otoman, nu a dat rezultatele scontate de el126. Interesul amintit al diplomatului suedez era cu atat mai justificat, cu cât în cercurile diplomatice de la Istanbul circulă zvonul că regele Prusiei ar fi acceptat să primească de la Napoleon, în schimbul neutralității sale în timpul războiului dintre Franța și adversarii săi, Pomerania Suedeză 127. Constituirea celei de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Indiei care ar fi urmat să se efectueze prin teritoriile sudice ale Rusiei. În acel context, Nils Gustaf Palin urmărea îndeaproape cursul negocierilor referitoare la încheierea armistițiului între Rusia și Turcia 141. De data aceea, mai ales datorită faptului că suedezul trebuia să întrețină "la bienveillance constante de la Porte", în condițiile în care la Istanbul ambasadorul francez răspândea diverse zvonuri, cu intenția de a deteriora raporturile suedo-turce142. Aceluiași scop i-a putut servi și tentativa diplomatului francez de a convinge Poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a predat-o rușilor fără lupta, în luna mai 1808, deoarece a considerat continuarea războiului ca fiind nejustificată 147. Înfrângerea Suediei ar mai trebui explicată, însă, și prin faptul că Poartă Otomană s-a abținut să dea curs solicitărilor diplomatului suedez de la Istanbul de a pune la punct o coordonare a acțiunilor militare împotriva Rusiei. Mai mult decât atât, starea de tensiune, în continuă agravare, existentă în Imperiul Otoman, după detronarea lui Selim al III-lea, pe fondul căreia s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au intrat în stăpânirea Rusiei 150. Cu toate acestea, pacea cu Rusia, urmată, la scurt timp, de cea cu Danemarca, în luna decembrie 1809, si, apoi, de cea cu Franța, în luna ianuarie 1810151, a fost considerată de unii diplomați suedezi ca fiind benefică pentru Suedia. Primul avantaj ce era de așteptat să concretizeze acele opinii constă în posibilitatea de a fi reluate raporturile comerciale cu Anglia, fără teama de opoziția Rusiei, "pourvu que l'on ménage leș apparences"152, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
714. 156 Cf., raportul lui Stedingk către rege, din 21 octombrie/2 noiembrie 1809, în loc. cît., E2D, 671, Moscovitica, 1809. 157 Cf., loc. cît. Nord-Est, prin crearea unor posibile puncte de sprijin, poate fi subscrisa și opinia unui alt diplomat suedez, Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, referitoare la o posibilă creare, de către Alexandru I, a unui Regat al Poloniei. Căci, potrivit acesteia, "la Suède me pârâit ne devoir considérer le rétablissement précité de la Pologne, si jamais îl
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]