1,146 matches
-
vreo mișcare din șoldurile sale vrednice și pricepute. - Ce-mi faci? Mă grăbești așa și nu vreau să fiu grăbit cu tine în seara aceasta. Ești prea delicioasă să întrerupem plăcutele clipe de extaz. - Nu ai crezut că te pot „sugruma” și am vrut să-ți arăt că pot s-o fac. - Ești un deliciu feminin și un fenomen nemaiîntâlnit până acum. - Și credeai că le știi pe toate. Inversând din nou pozițiile, șoldurile sale se așezară din nou mai bine
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
cum venea și dinspre soare, precis nu o va cunoaște. - Care ești acolo? întrebă tatăl său. - O fată rătăcită prin Dobrogea care a venit să vadă dacă s-au copt strugurii din Ialomița. - Tu ești, tată? spuse bătrânul cu vocea sugrumată de emoție. Parcă i se pusese un nod în gât. I-a recunoscut vocea, chiar dacă nu o putea vedea la față din cauza soarelui. Săndica se apropie de tatăl său și îl îmbrățișă cu toată dragostea. Mereu s-a simțit mai
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
negre îl izbiră în piept cu amintiri din anii de pușcărie ... Eh !!... Care Gină din lume ar aștepta cinci ani să vină el de la mititica ?** - Care mai ești, mă ? - îl trezi Balconistu la realitate pe iertătorul de neveste infidele strigând sugrumat în bezna infracțională. - O cratiță ! - se deconspiră autorul zgomotului de recipient gastronomic. - Cratiță ești tu, boule !... Ieși la raport aici în sufragerie !... În cadrul ușii apăru ca la televizor un individ echipat fix ca un hoț de case. Cagulă, mănuși, chei
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
tot mai îngustă și toamna asta atât de bogată-n culori ar fi trebuit să ne împlinească să ne unească dar simt cum ne îndepărtează și clipa oftează frânge aripa nu aud decât un țipăt al zborului surd ce se sugrumă și cade învins ... lasă-mă să te privesc chiar dacă iubirea se stinge odată cu amurgul toamnei să-ți simt ultima licărire din ochi precum ultimul jar din sobă înainte de a deveni cenușă ... pe ulița mea pustie plouă cu gânduri de lumină
ELEGIE LA SFÂRŞIT DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342209_a_343538]
-
umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde. Referință Bibliografică: Coroana mamei / Renata Verejanu : Confluențe Literare
COROANA MAMEI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341893_a_343222]
-
de metafore era zvârlită până departe, învăluind, în necazul lor, băncile comerciale din Cipru cu o „Corolă de lumină vie”, cu „Descătușări”, „Rătăcite anotimpuri” și „Poeme pentru un vis”! Era fericită. Tocmai se descătușase de emoțiile ce păreau să o sugrume la București înainte și în timpul lansării volumelor cu titlurile arătate în fraza de mai sus... Am rămas cu ea să-mi povestească epopeea a cărei eroină a fost ea însăși ca autoare de poezie și proză, dar în rezumat, pentru că
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
fiarele lucitoare pe roți, toate, în fond, niște otrăvuri născocite spre a ne scurta, lent și sigur, scumpa noastră viață, în schimbul morganicelor satisfacții de moment, plăceri concepute drept „lux", unde mai pui... E criză! Și colții ei încep, încet-încet, să sugrume speranțele multora, care și-ar mai dori să-și vadă astfel de vise împlinite. Mai greu sau mai ușor, unii, am reușit să ne cumpărăm un amărât de acoperiș deasupra capului, o căsuță sau un micuț apartament, și am mai
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
ca loc al procesului nu a fost prea inspirată. Astfel N. Fleva, apărătorul conspiratorilor, arată că la marginea Târgoviștei a fost ucis Tudor Vladimirescu, cel care a căutat să scape țara de jugul ... omorâtor al fanarioților străini, ce voiau să sugrume dreptul și viața României. După achitarea celor 41 de complotiști de către juriul de la Târgoviște, Brătianu propune ziarului Românul să deschidă o listă de subscripție națională pentru a se ridica la Târgoviște un templu dedicat juraților. Carol considera că verdictul de
O MONOGRAFIE DE EXCEPȚIE DESPRE REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/342592_a_343921]
-
lupt eu cu zmeul, să salvez împărăția. Poate, cine știe...mă capăt cu jumătate din împărăție plus o prințesă pe deasupra. Și Tudorel voinicul puse mâna pâlnie la gură și strigă în toate direcțiile: a-hooo! A-hooo! Dar hăulitul său subțire fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște. Iar parșivul de Ecou, în loc să-l ajute, se ascundea după copaci. Când și când țopăia pe coama dealului
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
răsputeri : aa-hooo! Ecoul înlănțuit rămase impasibil la efortul său sonor. Acum, firicelul de teamă ce-i șipotea printre gânduri se transformă într-un șarpe uriaș de frică ce i se încolăcea pe creier. Nu, nu, nuuuu! țipau gândurile sale agitate, sugrumate de șarpe. Știu care este drumul! Trec podețul o iau la stânga, ocolesc cișmelele, apoi la dreapta, până la tufișurile din răzoare. După aceea, urc la stânga peste deal până...Știu! Știu! Asta e mâna stângă și cealaltă e dreapta! E simplu. Dar
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De ce stați în calea mea ? De ce nu mă lăsați să merg pe drumul meu ? -Noi suntem în locul nostru ! Tu nu ești în calea ta ! Și Marea Tăcere din jur îl sugruma cu nepăsarea ei. Nu-i acoda nici măcar o șoaptă. -Atunci, a țipat el, cine-mi spune vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
lupt eu cu zmeul, să salvez împărăția. Poate, cine știe...mă capăt cu jumătate din împărăție plus o prințesă pe deasupra. Și Tudorel voinicul puse mâna pâlnie la gură și strigă în toate direcțiile: a-hooo! A-hooo! Dar hăulitul său subțire fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște. Iar parșivul de Ecou, în loc să-l ajute, se ascundea după copaci. Când și când țopăia pe coama dealului
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
răsputeri : aa-hooo! Ecoul înlănțuit rămase impasibil la efortul său sonor. Acum, firicelul de teamă ce-i șipotea printre gânduri se transformă într-un șarpe uriaș de frică ce i se încolăcea pe creier. Nu, nu, nuuuu! țipau gândurile sale agitate, sugrumate de șarpe. Știu care este drumul! Trec podețul o iau la stânga, ocolesc cișmelele, apoi la dreapta, până la tufișurile din răzoare. După aceea, urc la stânga peste deal până...Știu! Știu! Asta e mâna stângă și cealaltă e dreapta! E simplu. Dar
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De ce stați în calea mea ? De ce nu mă lăsați să merg pe drumul meu ? -Noi suntem în locul nostru ! Tu nu ești în calea ta ! Și Marea Tăcere din jur îl sugruma cu nepăsarea ei. Nu-i acoda nici măcar o șoaptă. -Atunci, a țipat el, cine-mi spune vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
deschise și câinii captivi să fie sloboziți. Un biet câine fugărit a nimerit în cele din urmă în lațul unui hingher. Până aici i-a fost. Dând să se împotrivească, lațul de sârmă i se strânge mai tare în jurul gâtului, sugrumându-l. Hingherul îl saltă rotindu-l de două, trei ori. Lațul se înfige adânc în gâtul bietului animal. Nu este mort dar nici viu nu pare a fi; mâna nemiloasă a hingherului i se înfige în ceafă, i se scoate
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
oameni să nu mai caute pe Dumnezeu, deci a reușit să strice și sfânta credință. I-a învățat pe stăpânitori ca să înșele mai bine și să robească popoarele mai cumplit decât faraonii Egiptului. Cu alte cuvinte, nevoia de civilizație a sugrumat dreptatea și libertatea lumii. Civilizația falsă a învățat pe oameni să inventeze cele mai grozave arme pentru pierzarea lumii și prin asta a izgonit și dragostea de pe pământ. De luat aminte: În primul război mondial-1914-1918-s-au pierdut numai 13 milioane de
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
i-a purtat în părțile acestea depărtate pe Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, iar mai târziu pe Alexandru Zub și concitadinii săi ieșeni, cei care au sfidat teroarea roșie, când au cutezat să celebreze la ctitoria lui Ștefan nemuritorul suflet românesc, sugrumat în acei ani ’50 de ocupație sovietică.” (Grigore Ilisei, Pisanii de azi și de demult. Ed. Doxologia-Iași-2012, p. 14-15) Ioan Miclău s-a acordat armonios peste torsul vremii, peste oceanul depărtării de noi, dar apropierii de Dumnezeu, în cerdacul universului
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
cum venea și dinspre soare, precis nu o va cunoaște. - Care ești acolo? întrebă tatăl său. - O fată rătăcită prin Dobrogea care a venit să vadă dacă s-au copt strugurii din Ialomița. - Tu ești, tată? spuse bătrânul cu vocea sugrumată de emoție. Parcă i se pusese un nod în gât. I-a recunoscut vocea, chiar dacă nu o putea vedea la față din cauza soarelui. Săndica se apropie de tatăl său și îl îmbrățișă cu toată dragostea. Mereu s-a simțit mai
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
Tot de la Nae. Se pomeni cu el într-o dimineață în magazin, că-i șoptește misterios: --Mă, nea...vrei să dai și tu un tun în viața ta? Ochii lui Mototolea începură să lucească. De când aștepta el prilejul acesta. Spuse, sugrumat de emoție: --Ce trebuie să fac? --Fii atent la mine! Am un lot de țigări cu timbrul...așa și-așa. Nu pot să-l desfac prin chioșcurile mele că sunt deocheat. Pe când mata...negustor cinstit, corect, nu te bagă nimeni
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
trăire interioară deoarece ești un bufon care își refuză rolul de supus. Dar cine ia în serios un bufon? Așa că te întorci la biroul tău, dezgustat și demoralizat. Te-ai revoltat și nici măcar nu ai pierdut. Revolta ta a fost sugrumată din fașă prin simplul fapt că, declarativ, a fost solitară. Și îți dai demisia mai târziu, dar în acel moment ceva în tine se rupe. Revolta din interior nu moare, dar schimbarea nu o vei mai încerca niciodată la un
Singurătatea protestatarului. Și o amintire umilitoare cu soția patronului care urla la noi () [Corola-blog/BlogPost/337965_a_339294]
-
la Palatul Buckingham. Oamenii își urmau drumul, indiferent de ceea ce se întâmplase cu câteva zile înainte, indiferent de tot ceea ce s-a întâmplat în Europa în ultimii ani. Întocmai ca și mine, se agățau cu dinții de fantoma unei libertăți sugrumate de ură, violență și terorism. Acum ceva timp Erdogan amenința că europenilor le va fi teamă să meargă pe stradă, dacă Europa va continua cu atitudinea sa dezaprobatoare față de noile politici ale Turciei. Și adevărul este că amenințarea sa prinde
Am ajuns să trăiesc cu frică () [Corola-blog/BlogPost/338040_a_339369]
-
înaintea celor din Italia, Franța, Portugalia, România, Grecia, Spania și Elveția. În anul 1993, Tansu Çiller a devenit primul prim-ministru de sex feminin al Turciei, în același an cu Kim Campbell în Canada. În timp ce statele din Estul Europei erau sugrumate în pumnul de fier, în Turcia oamenii se bucurau de mai multe libertăți decât cei care trăiau în umbra comunismului. Vreme de aproape 100 de ani, Turcia a construit o tradiție a democrației și a respectării drepturilor individului. A fost
Am ajuns să trăiesc cu frică () [Corola-blog/BlogPost/338040_a_339369]
-
puterea absolută și nu există nici măcar un dubiu care va fi rezultatul. Radicalismul nu are nevoie de un secol pentru a se dezvolta. Democrația se construiește greu și se distruge extrem de ușor. Libertatea devine un nonsens atunci când, în numele ei, sunt sugrumate libertățile celuilalt. Îți recomandăm Turkexit - lovitura de stat a lui Erdogan Iar ca să înțelegem cum s-a ajuns în acest punct trebuie să ne amintim două lucruri extrem de importante. În anul 2003, atunci când AKP-ul lui Erdogan a venit la
Am ajuns să trăiesc cu frică () [Corola-blog/BlogPost/338040_a_339369]
-
în muzeu și te uiți peste umăr, sperând să nu se întâmple vreun atentat acolo. Groază este când mergi lipit de clădiri pe o stradă pietonală, când eviți mulțimile și când plăcerea de a descoperi și de a cunoaște este sugrumată de spectrul violenței. Masacrele care au avut loc în Europa în ultimii ani au otrăvit fundamentul democrației. Lideri radicali s-au impus în aproape toate țările vestice, promițând eliminarea amenințării și câștigând sprijin pentru că oamenilor le este frică. Pentru că puțini
Am ajuns să trăiesc cu frică () [Corola-blog/BlogPost/338040_a_339369]
-
bani înapoi și rezolvăm problema amiabil. Dacă nu, se merge pe principiul că hoțul neprins este negustor cinstit. Pur și simplu nu reușesc să înțeleg noul concept guvernamental de luptă împotriva evaziunii. Relaxarea normelor pe acest palier, într-o țară sugrumată de corupție și evaziune, nu va face altceva decât să scufunde și mai tare economia în subteran. Text preluat de pe blogul autorului
A doua bizarerie ieșită de la Finanțe și (încă) nedezmințită de ministrul Dragu () [Corola-blog/BlogPost/337739_a_339068]